1. Pluto, planeta cu inimă... mare

Sus, pe cer, sunt multe stele Noaptea, îți apar de-ndată Și, pitită printre ele E-o planetă minunată Pluto-i zice, și-i pitică Unii spun că-i un mister Că ar fi chiar mult mai mică Decât Luna de pe cer Oamenii au tot pozat-o Ce-i pe ea voiau să știe Dar apoi au ignorat-o Și au spus că e pustie ”E doar piatră, vânt și gheață Și e frig, vaai, ger curat” Așa că-ntr-o dimineață Nu i-a mai interesat Anii au trecut, iar Pluto Se-nvârtea în continuare Nu-i păsa că n-au mai vrut-o Și-au lăsat-o în uitare Pluto chiar era isteață Nu-i păsa de nătăfleți Căci sub scoarța ei de gheață Trăiau niște omuleți Despre ei este povestea Ce ți-o spun azi fără grabă Și sper să se ducă vestea Că sunt omuleți de treabă Când, pe Pluto, în trecut Era piatră, vânt și gheață Omuletii i-au făcut Inimă la suprafață Și acum nu mai are stare Se-nvârtește mandra foc Are-o inimă, dar maaare Cât tot Pluto la un loc Și acolo, chiar în față Lângă inima faimoasă Jos sub pietre și sub gheață E-o casă și înc-o casă Orășelul despre care Îți voi povesti mai jos Nu e mic, nu e nici mare Dar e foc, foc de frumos Casele sunt colorate Seamănă cu niște mingi Sunt așa frumos pictate De-ți vine să le atingi Ce se vede jos, pe stradă Parcă-i o minge cu blană Merge zici că-i la paradă După oricare persoană Stai, acum, un omuleț S-a oprit și-l mângâie Iar el, ca un nătăfleț Stă și se tot tânguie Toarce, latră și schincește Tace când e luat în brațe Omulețul când pornește Dă cu gura să-l agațe ”- Vreau și eu să merg cu tine” Îi sopteste parcă parcă moțul Și-l privește-n ochi. Pe bune! Dă din gene ușor, hoțul Dar, hai să vedem povestea Spusă chiar de el, frumos Și, de vrei, poți să duci vestea Despre Timok cel haios