5. Nava

Sari în sus, sari fără teamăEa te trage spre PământGravitație se cheamăPoți să mă crezi pe cuvânt --- Când m-am întâlnit prima dată cu Nava, mi-a fost frică de ea. Mie, neînfricatul Timok, mi-a fost frică de ceva. Nu e rușine să recunoști asta, să știi. Până la urmă, frica e un sentiment bun, pentru că ne ajută să fim atenți la pericolele ce ni s-ar putea întâmpla.  Frica ne face corpul mai rapid, vederea mai ageră și auzul mai bun. Bineînțeles, imediat ce vezi că îți e frică de ceva, trebuie să te gândești cum poți depăși frica respectivă. E simplu. Să spunem că mi-e frică de cineva. Mă uit la persoana aceea și apoi, imediat ce simt că îmi e frică, mă gandesc cum as putea rezolva problema. Ce soluții am? Gândește-te ce ai face tu într-o astfel de situație și discuta cu oamenii mări din jur cum e mai bine să procedezi.  Așa am făcut și eu. M-am apropiat mult de Lumi și Color, ca să fiu sigur că mă apără. Și, stând acolo, am început să mă uit în jur. M-am uitat la Navă, am ridicat bine capul să văd cât de mare era. Era mare-mare de tot și arăta ca o minge cu niște țevi în jurul ei. Ca și cum mingea ta de la joacă ar fi avut în jurul ei niște antene uriașe ce o ajutau. Nu știu la ce o ajutau. Apoi Nava mi-a vorbit. M-a strigat ”Timok, Timok, ce bine că te văd!”. Și avea așa o voce blândă și frumoasă, încât mi-a mai dispărut din frică. Dar am rămas atent, pentru că știu că vocea frumoasă poate fi doar o păcăleală.  Am mers după Lumi și Color pe un fel de drum de fier care intra în Navă și m-am trezit la noi acasă. Am ieșit repede să mă uit prin ce magie mă putuseră aduce acasă așa de repede, dar afară era doar drumul ăla de fier și oamenii care se uitau la noi.  M-am speriat iar și am intrat repede înăuntru, în casă. Am uitat de sperietură imediat ce mi-am văzut acolo culcușul și porția de mâncare. M-am așezat și m-am gândit. Hmm, ce magie să fie și asta? Cum să fi reușit să aducă casa noastră și să o înghesuie în Navă? Apoi, i-am auzit pe Music și Selfi cum vorbeau despre cât de buni au fost constructorii, atunci când au făcut nava aceea extraordinară să semene cu casa noastră. Citește în continuare pe Escu.me.