Re-Design: Ce vrei să faci cu copilul tău?

Când părinții își presează copiii să obțină rezultate, nu le oferă șansa de a nu-și mai pune această întrebare.Spune și un sondaj realizat de Harvard University Graduate School of Education:* două treimi dintre elevi au declarat că ei cred că părinții lor ar pune mai presus realizările, decât grija față de ceilalți;* copiii erau de 3 ori mai predispuși să fie de acord cu afirmația: “Părinții mei sunt mai mândri dacă iau note bune la cursuri, decât dacă sunt un membru al comunității care se îngrijește de mine, în clasă și la școală.”Cercetările sugerează că, atunci când părinții pun prea mult accent pe realizări, copiii încep să deducă că realizările definesc cine sunt și câtă valoare au. Și, uneori, dezamăgirea și furia noastră față de eșecurile lor sunt atât de palpabile încât ei simt că dragostea pentru ei este condiționată de succesul lor, întărind ideea că valoarea lor, și capacitatea de a-i iubi, este definită de ceea ce obțin, nu de cine sunt.Cum pot părinții să hrănească stima de sine a copiilor fără a crește narcisici - de la MindShift.Apropo de examene...“Suntem împinși de toată lumea să luăm bacul, să facem o facultate, să luăm licența, să facem și un master. Apoi, după toți acești ani, ajungem să stăm în fața televizorului și să ne întrebăm de ce nu mai vrea nimeni să lucreze ca muncitor necalificat. Suntem băgați de școală în aceeași oală și ți se spune că dacă ești mai jos față de colegii tăi, ești un fraier fără niciun fel de viitor. Examenul ăsta de bac mi-a arătat că nu vreau ca, peste 20 de ani, copiii mei să treacă prin același proces: să fii stresat constant jumătate de an, în ultima lună să nu mai poți discuta nimic cu ei. Apoi, în ziua cea mare, să te lovești de oameni acri și de un sistem antifraudă care te consideră vinovat dinainte să clipești.”Din poveștile bacului românesc, iar în audio Miruna împărtășește concluzia ei despre examenele Cambridge. A povestit mai multe despre toată experiența, la ultima întâlnire a părinților Cereharzi, întâlniri pentru care vă reiterăm invitația de a participa.Nu presați copiii să aleagă o cale și să le excludeți pe altele prea devreme.Tinerii se dezvoltă bine atunci când li se oferă libertatea de a explora o gamă largă de interese fără a fi obligați să se limiteze la vreuna dintre ele - la fel cum un copil mic ia o jucărie și se joacă cu ea pentru o vreme, apoi o lasă baltă pentru alta. Atunci când nu știi prea multe despre lume sau despre tine însuți, explorarea este esențială. Încurajați angajamentele pe termen scurt în diverse activități, un sezon, la un moment dat. Experimentul este exact ceea ce toți tinerii au nevoie și merită să facă, astfel încât, într-o zi, să știe suficient despre ei înșiși și despre lume pentru a rămâne cu ceva ce le place. Recomandă și Character Lab.Și, totuși, de ce chinuim copiii?S-a scris mult despre creșterea constantă, în ultimii 50 de ani, a ratei depresiei, anxietății și sinuciderilor în rândul copiilor și adolescenților. A avut loc într-o perioadă în care tinerii au fost supravegheați, dirijați și protejați de adulți din ce în ce mai mult. Au avut tot mai puține oportunități de a se juca liber, de a-și urmări în alte moduri propriile interese și de a-și rezolva problemele.Există o relație cauză - efect între aceste tendințe istorice: presiunea, monitorizarea și judecățile continue din partea adulților, împreună cu pierderea libertății de a-și urma propriile interese, au ca rezultat anxietatea, depresia și nemulțumirea generală față de viață. - continuarea.Pentru părinții de fetePână la vârsta de 8 ani, nu există nicio diferență între fete și băieți în ceea ce privește nivelul de încredere. Între 8 și 14 ani, încrederea fetelor în ele însele scade cu 30%. “Am fost surprinși de cât de repede, cât de adâncă este această scădere”.Cauzele și tipurile de presiune pe care le resimt fetele în această perioadă, dezbătute de A Mighty Girl.Pentru părinții de băiețiLa fel ca majoritatea copiilor mici confruntați în mod constant cu un părinte sau un adult furios, băieții au început să manifeste anumite trăsături comportamentale. Tații furioși și fiii pe care îi cresc.Recomandări din comunitate📍Epigenetica nu se referă la modificări ale ADN-ului nostru, ci mai degrabă la modul în care factori precum experiențele din copilărie, relațiile, dieta și activitatea fizică influențează care dintre genele noastre sunt “activate” sau “dezactivate”. Expresia genetică este potențialul nostru: este ceea ce am putea fi, dacă contextul vieții noastre ar sprijini această dezvăluire. - FreeThink.📍Învățarea este o experiență fertilă și chiar palpitantă. Dar poate fi și confuză, plictisitoare, obositoare, iar acest lucru este valabil mai ales atunci când îți este impusă împotriva voinței tale, așa cum tinde să fie pentru mulți copii. O temă pentru acasă îi determină pe copii să reflecteze profund asupra învățării și a limitelor acesteia, în filmul polonez Nauka (Educație), cu subtitrare în limba engleză.📍Idei de încercat - Science in school.📍Ceea ce mănânci îți poate reprograma genele.📍Top 10 locuri de muncă ale viitorului.📍Joburi la AEON + Muncitori (și voluntari) pentru un șantier arheologic la Complexul Muzeal Național Neamț.📍Cât de vechi este scrisul în limba română?📍Introducere în Procesarea Limbajului Natural.📍The World's First Electric Generator - video.📍Materialul miraculos: Grafenul.📍Cum își schimbă culoarea cameleonul?📍Despre beneficiile învățării mixte (blended learning).📍„Pe mine mă șochează cât de tare îl ascultă”, spune mama lui David, care și-a dorit ca fiul ei să aibă în jur oameni care să-l respecte și de la care să învețe – nu să fie cel mai bun la informatică, nici chiar cel mai bun la înot, ci să fie un om bun –, și e fericită să vadă asta în echipa lui. „Dacă i-aș fi spus eu să citească Seneca, cred c-ar fi râs de mine.” Acum, David are o mică bibliotecă despre filosofia stoică, care îl ajută să gestioneze presiunea.” Oamenii din jurul lui David Popovici și ce au însemnat aceste relații în devenirea lui - un portret realizat de DoR, înainte de obținerea dublului record mondial la Campionatul Mondial de Natație de la Budapesta.📍Fără profesori, fără reguli: tendința de școlarizare în care copiii fac ce vor ei.Sau despre cei care “nu se aliniază”, ceea ce vă dorim și vouă!Ținem aproape!Cu drag,Echipa CEREHARD Get full access to Re-Design mental at redesign.substack.com/subscribe

Dar, din păcate, unii părinți nu au timp pentru ei, spune tăticul din audio. A asculta la modul activ, cu empatie, este o abilitate pe care nu o deprindem în școala standard, o calitate esențială, însă, atunci când vrem să dovedim că ne pasă cu adevărat de ceilalți. Iar noi vrem să vă ascultăm pe voi.Orice acreditare a unei instituții care funcționează după sistemul educațional al UK are “termen de valabilitate” de 3 ani. Așa că, după acreditarea ca British Curriculum School obținută în 2020, în 2023 vom avea următoarea inspecție - de data acesta și ICEOTAS. Pentru a putea trage niște concluzii și a comunica rezultatele alternativelor educaționale din categoria EOTAS (education otherwise than at standard school) aplicate în România, avem nevoie de un feedback de la voi, cu date care ne vor servi atât la promovarea pe mai departe a conceptului EOTAS, cât și la remedierea eventualelor erori.CEREHARD face parte din EUDEC (comunitatea școlilor democratice din Europa), din ASDE (alianța pentru învățarea auto-dirijată) și din AERO (asociația alternativelor educaționale revoluționare) și beneficiază de susținere din partea acestor organizații. În acest context, informațiile furnizate de CEREHARD vor completa tabloul general al abordării educației non-standard la nivel internațional, servind ulterior dezvoltării unor sisteme de învățământ dinamice, personalizate, adaptate prezentului. Sunt 12 întrebări și durează circa 10 minute. Mulțumim anticipat pentru implicare.Și, totuși, funcționează.O spun copiii, o spun părinții, dar o spun și studiile.Educație altfel, învățare auto-dirijată, un/world/home/travel - schooling, învățare acasă sau liberă și alți termeni similari exprimă un concept relativ nou în spectrul educațional, îndeosebi național.Pe scurt, copilului i se permite să-și urmeze interesele, să exploreze și să experimenteze diverse direcții de preocupări, cu sau fără curriculă. Familiile care aleg o astfel de alternativă educațională sunt atente la nevoile copilului și sunt preocupate, în primul rând, de echilibrul emoțional și mental al copilului. Un tânăr echilibrat pe toate planurile va putea aborda, dacă își dorește, traseul academic potrivit, la timpul potrivit. 👉Date care susțin această abordare:* copilul dezvoltă motivație internă și auto-determinare;* este stimulată stimulează pasiunea pentru învățare pe termen lung (Cezara confirmă);* timpul petrecut în activități mai puțin structurate ajută copilul să dezvolte abilitatea de a gândi pentru el însuși, de a se organiza și a genera astfel propriile reguli și metode pentru a-și atinge obiectivele (despre diferențele între copiii din sistemul standard și cel alternativ a povestit și Miruna);* creativitatea este stimulată, se dezvoltă reziliență în fața stresului și anxietății;* copilul învață responsabilitatea și dezvoltă abilități de rezolvare a situațiilor dificile (cazul Anei);* contrar percepției generale, copilul cultivă abilități sociale elaborate (David a povestit ceva similar);* tânărul dezvoltă aptitudini antreprenoriale.Acestea au fost sintetizate într-un infografic de Home Education Network + o scurtă istorie a acestui tip de învățare și cum a ajuns să fie încorporat în sistemul de educație din Australia.Cu cât înțelegem mai multe despre ce și cum se întâmplă în lume referitor la sistemul educațional, cu atât vom reuși să integrăm și noi, la nivel național, astfel de abordări, acum ignorate, în cel mai bun caz.Cum e cu “lumea reală”?🚩”Când vei avea de-a face cu lumea reală, vei vedea cum este, auzeam mereu. Ideea inoculată copiilor este că au nevoie să fie obișnuiți de mici cu lucruri neplăcute, căci doar astfel vor fi pregătiți pentru ceea ce-i așteaptă în “lumea reală”, orice ar însemna asta: prieteni, job, taxe, interacțiune cu alți oameni sau autorități, facultate, spațiu personal. Practic, orice. Mitul din jurul acestei idei este că de îndată ce pășește în “lumea reală”, din afara școlii, tânărul nu este pregătit să gestioneze situații ca cele de mai sus.Experiența mea, însă, vine să susțină tocmai opusul. Să fii autonom și capabil să alegi și asumi decizii este cel mai greu lucru de făcut, la orice vârstă. Iar noi am învățat asta fără să ne dăm seama și fără constrângere, și este cel mai puternic sentiment. Viața este învățare continuă: poți să te împotrivești sau poți să accepți. Eu am avut norocul să fiu lăsat s-o accept.”Despre întâlnirea cu “lumea reală” a unui fost “elev” dintr-o școală liberă, care a practicat învățarea auto-dirijată - text și audio 8 min.Nu v-ați pus întrebarea despre cum se vor integra mai târziu în câmpul muncii dacă nu vor avea la mână o diplomă?“Integrarea în câmpul muncii în afara parcursului dictat de societate este cea mai mică temere a mea. Copiii crescuți astfel se dezvoltă frumos și armonios și își păstrează vie dorința de a învăța în orice circumstanțe. Experimentează tot felul de lucruri de care sunt curioși și își creează propriile păreri despre lume și viață, nu cele care le sunt “predate” sau induse de alții. Adaptabilitatea este iarăși un avantaj colosal, învață să se descurce în atâtea situații și capătă skill-uri potrivite pentru viața adevărată. (...) Diplomele pot fi sau nu valoroase, dar noi îi vom sprijini să studieze tot ce își doresc și dacă locul de muncă ideal pentru ei nu va exista, vor avea resursele să și-l creeze.”Andra Geangu, mama care a ales lumea să le fie școală celor trei copii ai ei. Ce înseamnă conceptul de worldschooling și cum e să călătorești aproape tot timpul și să îți educi copiii în afara pereților unei clase.Costuri emoționale🚩De ce sunt tinerii atât de triști? Părinți anxioși care își transferă involuntar fricile asupra copiilor, efectul social media, în special asupra adolescentelor, stresuri legate de viitor și de lumea în care trăim, etc.O analiză din SUA, dar factorii identificați sunt la fel de prezenți și în societatea noastră.🚩Pandemia și efectele în valuri legate de anxietate și stres au justificat pentru mulți exonerarea de la o minimă verticalitate în conduită. Concret, nivelul de înșelăciune a crescut substanțial, odată cu pandemia, spune o analiză efectuată în rândul elevilor. Tinerii ce experimentează un nivel ridicat de stres, tristețe și alte emoții negative au tendința să fie mult mai predispuși la furt, copiat și plagiat.Iar efectul pe termen lung este și mai devastator: creierul se adaptează la incorectitudine, fiecare acțiune făcând adaptarea emoțională din ce în ce mai ușoară.🚩În ciuda tuturor progreselor tehnologice și a accesului la diferite resurse, generațiile actuale nu sunt mult mai avansate în arta de a oferi tinerilor copilării sănătoase din punct de vedere emoțional. Semnele declinului se regăsesc în tristețea adolescenților, în presiunea și stilul de viață concentrat pe performanța cu orice preț, iar asta se întâmplă nu pentru că noi adulții suntem răi sau indiferenți la copii, ci pentru că nu am făcut încă suficiente progrese în a oferi aparent cel mai simplu lucru din lume, dar în esență extrem de complicat: iubirea necondiționată.Ce înseamnă copilăria sănătoasă emoțional? - text și video 9 min.Recomandări din comunitate📍Concurs NextlabTech.📍Pentru copiii pasionați de arhitectură + alte minuni de inginerie & arhitectură.📍Despre daci - de la surse și arheologie la dacomanie.📍Curs de interpretare a patrimoniului Art Nouveau.📍Ce ne spun copacii? - cu Sir David Attenborough.📍Despre puterea exemplului.📍Tabere de mountain bike, la prietenii din Azuga.📍Felul în care părinții reacționează la problemele de matematică modelează comportamentul copiilor.📍”Revolution school” când reinventarea școlii chiar se întâmplă.📍Conferința AERO 2022 se va desfășura online între 25-27 iunie, iar tema centrală va fi “Pandemia a schimbat sistemul de educație. Ce facem mai departe?” Conversațiile se vor concentra pe acțiuni concrete și transformări pe care le putem aduce fiecare în mediul sau societatea în care trăim. Programul conferinței aici.Ținem aproape!Cu drag,Echipa CEREHARD Get full access to Re-Design mental at redesign.substack.com/subscribe

De ce avem nevoie de comunitate?A fost tema ultimei întâlniri online a părinților Cereharzi, iar vorbele Ralucăi sintetizează o perspectivă în care mulți s-au regăsit.Suntem diferiți, dar prin respectul pe care ni-l acordăm reciproc, copiii învăță să prețuiască și să valorizeze diversitatea, și este o lecție de care lumea în care trăim are nevoie disperată.Omenirea se schimbă într-un ritm din ce în ce mai accelerat, iar copiii noștri vor avea nevoie în viitor de alte abilități: gândire critică și adaptativă, inteligență socială, competențe cros-culturale, învățare colaborativă și în rețea, aptitudini care nu se învață în școala standard de astăzi. Sunt mentalități ce trebuie schimbate și copiii noștri sunt cei care le vor schimba.Cum pregătim copiii pentru a fi adaptabili și flexibili în viitor, de ce avem nevoie de comunități ca să progresăm și cum pot practica voluntariatul copiii de acum.Urmați-vă pasiunea!Este ceea ce spune aproape orice invitat la ceremonia de absolvire a facultății și e de-a dreptul crud, căci în școala standard faci orice altceva, mai puțin să-ți identifici pasiunile sau interesele. În ultimele decenii, copilăria a devenit un timp alocat construcției CV-ului. Am înlocuit răgazul dedicat descoperirii (de sine și de preocupări) cu tot felul de activități menite să “dezvolte” copilul. Am suprimat creativitatea și am înmulțit temele, toate în numele creșterii perfomanței la rezultatele testelor standardizate. Consecințele sunt pe măsură: capacitatea copiilor de a gândi critic a scăzut dramatic, în timp ce anxietatea, depresia și lipsa motivației au crescut simțitor, iar 83% din adolescenții din SUA asociază școala cu o sursă de stres. Peter Gray la TED.Neobositul cercetător și ambasador al învățării auto-dirijate va deschide ediția din acest an a Conferinței AERO, ce va avea loc la sfârșitul lunii iunie. În prezentarea susținută la ediția din 2016 sintetizează ce înseamnă și cum aplicăm învățarea auto-dirijată, precum și studiile ce stau la baza acestei abordări.Copilul are nevoie de controlul părinților, de reguli și structură, pentru că într-o zi va avea un job.Încurajăm angajamentul dacă nu-i permitem să renunțe.Sunt concepții de care avem nevoie să ne debarasăm, de dragul copiilor noștri, povestite de o mămică ce-și crește copiii în afara sistemului standard. Mai multe, aici.👉Dacă respectăm nevoile copilului, autonomia și deciziile, va deveni egoist.Dar ce se întâmplă cu zicala care spune “tratează-i pe ceilalți așa cum ai dori să fii tratat tu, dacă ai fi în locul lor”? Nu se aplică și în cazul copiilor?👉Copilul are nevoie de reguli și structură, pentru că într-o zi va avea un job.Adevărul este că nimeni nu știe cum va arăta viitorul copiilor noștri sau ce fel de job vor avea. Unele probabil că nici nu s-au inventat, încă. Tot ce putem face este să ne concentrăm pe prezent. Ce nevoi are el astăzi și acum?Când va avea vârsta unui job, nu ne-am dori mai degrabă ca el să fie capabil să fie autonom și responsabil și să nu-i fie teamă să-și asume alegerile, oricare ar fi acelea? Și dacă va alege un job ce presupune reguli și structură, chiar credeți că are nevoie de 18 de ani de pregătire pentru asta? Indiferent ce mediu sau meserie ar alege, va fi motivat să le îndeplinească, pentru că va fi alegerea lui. Forțarea sau educarea oricărui soi de obligativitate nu va face decât să-l frustreze.👉Regulile îl învață controlul de sine, responsabilitatea, bunele maniere.Generații la rând am fost inoculați cu ideea că e nevoie de control asupra copiilor, tot timpul. Din fericire, multe studii și cercetări ne dovedesc contrariul:* empatia - când ne cunoaștem emoțiile, ne putem controla comportamentul, în principal pe al nostru. Când copilul are încredere că este respectat, important și se simte iubit, este mai predispus să practice controlul de sine;* îi permitem responsabilitatea pe care și-o dorește, în măsura și disponibilitatea pe care o are, conform vârstei, în loc să-l descurajăm pentru că îl considerăm prea mic sau pentru că noi am rezolva mai repede sau mai ușor. Copiii sunt surprinzător de capabili, dacă le acordăm încrederea necesară;* cultivăm modele și emoții autentice care să-l ghideze către sentimente de apreciere și gratitudine. Adulții și copiii cu care interacționează sunt modele din care se inspiră, iar el copiază și adaptează comportamentele pe care le observă în interacțiunile umane.👉Încurajăm angajamentul dacă nu-i permitem să renunțe și astfel va dezvolta reziliență. Efectul este opus, însă.* lipsa opțiunii de retragere nu încurajează perseverența, ci alimentează frustrarea. Nu înseamnă, însă, că nu este necesară o discuție despre consecințele sau efectele asupra celorlalți colegi, prieteni sau familie;* arătați-le angajamentul prin modelarea perseverenței: iubit și acceptat necondiționat, copilul se va simți în siguranță și-și va asuma riscuri;* renunțarea nu este un eșec, ci o eliberare, o șansă de a descoperi ceea ce îi produce cu adevărat bucurie și satisfacție. Astfel devine motivat și învață perseverența și reziliența.Recomandări din comunitate📍Gânduri de la Cezara.📍Concert educativ de la Andreea.📍Jocuri Tangram pentru orice vârstă și jucării STEAM.📍Uși deschise la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, 7-9 aprilie.📍Despre educația la domiciliu din România, dintr-o perspectivă internațională.📍Ai 18 ani? Descoperă Europa gratuit cu trenul!📍Teatrul Mititel, 10 aprilie.📍Puterea încrederii exemplificată.📍Burse pentru artiști, înscrieri până pe 18 aprilie.📍Geo History - evenimente istorice explicate, canal YT.📍Science Alert - noutăți din științe, actualizate constant.📍Copiii învață mai mult din joaca ghidată de adulți decât din instructajul direct aplicat asupra lor, spune un studiu, al câtelea, oare?! neauzit. În plus, cercetări complementare au evidențiat faptul că joaca are rolul de a reduce inegalitățile dintre copii.Ținem aproape!Cu drag, Echipa CEREHARD Get full access to Re-Design mental at redesign.substack.com/subscribe

Eu am iubit cartea, dar am urât școala și sistemul, iar Oltea este la fel. Nu poate să funcționeze în acel mediu. Ea funcționează pe bază de relații interumane. Practic, CEREHARD a fost singura soluție pentru un copil care urăște școala din tot sufletul lui. Iar eu sunt acel gen de părinte care nu-și poate forța copilul să facă ce nu vrea, iar reacția ei e mai puternică decât un simplu “nu vreau”.Ne-a spus Codru, într-o întălnire a părinților Cereharzi, și în mărturia lui ne regăsim multe familii care am experimentat trecerea prin sistemul standard de învățământ românesc.Acest gen de emoții au fost reactivate recent prin saga declanșată de misiva Ministerului Educației. Sinteza evenimentelor:🚩Adresa Ministerului Educației, împreună cu răspunsul nostru redactat pentru părinții din comunitatea Cerehard, cu legile și articolele de lege care vă susțin alegerea formei de educație pentru copiii voștri.🚩”Sistemul public riscă o standardizare a mediocrității, dacă ne referim la rezultatele testelor Pisa din ultimii ani și rata imensă de analfabetism funcțional. Nu avem legislație lămuritoare și sunt necesare clarificări, pentru că se creează loc pentru abuzuri, cum riscă să fie acest demers al Ministerului Educației. Discuția dusă dinspre homeschooling spre codul penal, spre infracțiuni și contravenții prevăzute de legea educației naționale nu au niciun fel de fundament sau direcție benefică. Legiuitorul român trebuie să se îndrepte spre cerințele și solicitările părinților, care sunt foarte diverse.” Opinie avocat, într-o discuție la TVR Timișoara - Homeschooling, un fenomen care a prins avânt în pandemie (primele 45 min.).🚩O altă perspectivă, într-un material publicat de Europa Liberă România.Sunt alternativele educaționale un pericol pentru sistemul standard?Dacă ne punem în valoare deosebirile de abordare, dacă ne unim forțele și devenim o voce unitară în a cere să ne fie respectate drepturile și alegerile, vom avea toți de câștigat. În schimb, vom eșua, la nivel individual sau de comunități restrânse, câtă vreme nu suntem dispuși să vorbim despre educație, punând copilul și nevoile sale în centrul discuției. - continuareaMajoritatea problemelor de viață nu sunt explicite, trebuie să le descoperi, ele sunt dinamice, adică pe măsură ce le rezolvi se schimbă.O societate nu trăiește prin rezolvitori de teste, ci prin oameni care au potențialități dezvoltate: ei vor crea, vor face o nouă firmă sau o reformă, ei vor descoperi, vor schimba comportamentele: ei fac lumea de mâine, nu rezolvitorii de probleme. Principalul lucru pe care trebuie să-l vizităm în tot procesul de învățământ este să facem niște oameni care să fie adaptați la lumea care îi așteaptă pe ei.O școală bună este aceea care valorifică la maximum potențialul pe care îl au elevii. Asta este funcția principală a școlii, de a identifica potențialitățile și de a le dezvolta pe mai multe axe: cognitivă, socială, emoțională, de autonomie personală, de personalitate și motricitate. Niciuna dintre aceste dimensiuni nu trebuie fetișizată, toate sunt importante. Profesor universitar și psiholog Mircea Miclea, fost ministru, într-un interviu - podcast.De ce susținem educația liberă și învățarea auto-dirijată? Dincolo de faptul că funcționează, este accesibilă, distractivă și ușor de pus în practică este și faptul că toate cele enumerate de profesorul Miclea se regăsesc în această abordare.Primul cuvânt pe care copiii învață să-l folosească în mod repetat este “nu”.Copilul are două nevoi existențiale. Una e cea de atașament, de legătură, de aparținere, dar avem și o altă nevoie: să fim noi înșine, să ne cunoaștem emoțiile, fiindcă emoțiile există ca să ne protejeze. Și trebuie să putem să ne exprimăm și să ne manifestăm emoțiile. În multe familii, când copilul își exprimă emoțiile, precum furia etc, părinții nu acceptă, sunt speriați de furia copilului. Vor ca el să-i asculte și să fie cine vor ei să fie. Iar copilul, fiindcă simte nevoia să aparțină și să se atașeze, își suprimă sinele autentic, ca să reușească asta. Și uită cum să spună “nu” și nu mai știe să pună limite. Când copiii își suprimă impulsul de a spune “nu” își suprimă sistemul imunitar și le este afectat sistemul nervos.Dr. Gabor Maté, specializat în medicină paliativă, studiul traumei, al dependenței și în studiul dezvoltării copiilor, invitat la TVR.Gândirea critică, capacitatea de a rezolva conflicte, abilitatea de a înțelege emoțiile celorlalți fac parte din învățarea socio-emoțională (social emotional learning - SEL), ce confirmă prin numeroase studii efectele pozitive asupra educației.O analiză publicată recent de Lucas Educational Research afirmă că SEL este esențială mai ales atunci când punem în practică proiecte și construim învățarea și experiențele în jurul lor (project-based learning). Învățarea socio-emoțională ajută copiii, dar nu numai, să dezvolte relații interumane (vitale, ca în cazul Oltei), să învețe empatia și să-și regleze emoțiile astfel încât împreună să le depășească și să finalizeze proiectul. Învață, de asemenea, cum să ia decizii colaborative, autonomia și gestionarea conflictelor.       Modelul de învățare socio-emoțională a fost dezvoltat de-a lungul timpului, fiind adăugate treptat elemente specifice complexității lumii în care trăim și pentru care copiii au nevoie să învețe flexibilitate și adaptabilitate. Idei despre aplicabilitate:* parteneriat autentic - adulții și copiii sunt parteneri și coechipieri în proiect (indiferent de natura lui), au responsabilități și puteri egale, iau decizii împreună;* conținut - resursele și informațiile pe care le utilizează împreună sunt diverse și integrează perspective diferite - culturale, academice, diferențe de clasă, rasă, etnie etc;* copiii au un cuvânt de spus în direcționarea învățării, în sensul ghidării adultului către punctele lor de interes. Adultul, fie că este tutor, profesor sau părinte, co-creează cu copilul direcția, contextul, întrebările și oportunitatea de exploatare a curiozității;* identitate și apartenență - recunoașterea și acceptarea diferențelor de identitate și personalitate ajută copiii să integreze propria experiență de viață și să contribuie în proiect tocmai prin încorporarea acestor experiențe diferite. Au astfel ocazia să învețe și să empatizeze cu alte trăiri și emoții, simțind în același timp că aparțin grupului, chiar diferiți fiind. Adresarea diferențelor de opinie sau perspectivă este un exercițiu pentru stimularea gândirii critice și identificarea prejudecăților, de orice natură.Descoperite la PBLWorks.Recomandări din comunitate📍Ne pregătim de Brain Awareness Week, cu mituri vs. realități.📍Povara COVID-19 pe umerii copiilor şi adolescenţilor.📍Canale populare YouTube folosite în învățare.📍Matematică aplicată.📍Proiect “Cele mai frumoase locuri din România, în ochii copiilor.”📍Înscrieri pentru cursuri de EBRU.📍Cum ținem evidența învățării în home education?📍Cursuri IT pentru adolescente.📍Concurs de contribuții filosofice adresat liceenilor.📍Apel către adolescente și către zona Mureș.📍Internship plătit - înscrieri până pe 14 martie.📍Evoluția ideilor în fizică - un curs pentru iubitorii mai mari de fizică. Jocurile de echipă presupun colaborare, dar am ajuns să cooperăm doar ca să învingem echipa adversă, care și ei lucrează împreună și colaborează. Cu alte cuvinte, colaborarea este doar un mijloc, un instrument prin care urmărim același obiectiv: victoria. Este o realitate perpetuată în societate, căci copiii învață (fără ca cineva să le spună explicit) că terenul de joacă este un câmp de bătălie. Este despre noi versus ceilalți.Vestea bună este că în anumite jocuri nu există câștigători și învinși și sunt cu atât mai distractive cu cât fiecare joacă, urmărind același obiectiv. Doar după ce te distrezi într-un joc construit pe cooperare, realizezi cât de plictisitoare este competiția.Alfie Kohn, autorul “No contest - the case against competition”, o pledoarie pentru colaborare, împotriva competiției pe care nu o consideră specifică naturii umane.Jocurile bazate pe cooperare ne învață colaborarea, bunătatea, incluziunea, reduc agresiunea și sunt distractive. Avem nevoie de astfel de jocuri, copii și adulți deopotrivă. Explicația pe larg și recomandări de jocuri bazate pe cooperare.Ținem aproape!Cu drag,Echipa CEREHARD Get full access to Re-Design mental at redesign.substack.com/subscribe

De ce anumite perioade sunt înfloritoare și care ar fi secretul unei asemenea performanțe? De ce unii oameni se mențin “pe val” și alții nu?Un studiu, realizat cu ajutorul inteligenței artificiale, a analizat munca a peste 25 de mii de creatori, artiști și oameni de știință și a scos la iveală concluzia că, pentru cei mai mulți și indiferent de vârstă, realizările memorabile au fost concentrate într-o perioadă relativ scurtă cu care s-au întâlnit o dată, maxim de două ori în viață.Cum au ajuns acolo? Este rezultatul unei combinații: o perioadă de explorare de diverse idei, teme, preocupări, stiluri, urmată de o fază de exploatare când au sintetizat și au transpus în practică tot ceea ce au acumulat în perioada de exploatare.O cercetare recentă adusă în atenția publică de un jurnalist american.Pare că nu are legătură cu subiectele noastre obișnuite, nu-i așa? Mai citiți o dată, vă rog. Este la fel de valabil și în cazul copiilor cărora le permitem acest tip și timp de explorare, pentru ca ulterior să poată exploata. Și fără să fie neapărat artiști, designeri sau orice altă meserie asociată cu arta sau creația. Este despre îngăduința acordată explorării, experimentului, greșelii.Sunt părinți care nu au răbdarea necesară. Nu le dau timp suficient copiilor să copilărească. Intră într-o formă de educație alternativă și dacă nu văd rezultate în câteva luni se panichează. Se întorc la reflexele știute, în care dacă bifează răspunsuri și primesc note înseamnă că “fac ceva”, cu o finalitate imediată.Este o abordare pe termen scurt, o boală deja, a societății noastre.Vrem rezultate ieri. Nu azi, nu mâine, darmite peste câțiva ani. Nu știm să așteptăm, pentru că ne grăbim să recoltăm. Nu vrem să avem răbdare, pentru că ni s-a spus că avem dreptul la recompense rapide.Și aplicăm asupra copiilor principii de eficiență economică.Dar dacă nici pentru copilul nostru nu suntem dispuși să investim timp, răbdare și energie ca să învățăm noi, adulții, și să-l putem sprijini, atunci care-i rolul nostru?Copiii ăștia chiar învață singuri?Și este etic să pregătim copiii pentru viitor?“Dacă noi adulții ne-am preocupa mai puțin să pregătim cetățenii de mâine, pe baza prezentului imperfect de acum, și ne-am preocupa mai mult să sprijinim copiii de astăzi în a cunoaște ceea ce ei vor să cunoască și să aprofundeze? În final, ei sunt cei responsabili pentru a-și crea viitorul așa cum și-l imaginează. Ei îl vor trăi. Cine suntem noi să le spunem ce le va fi folositor în viitor? De unde știm noi ce este pierdere de timp pentru ei?În viața de astăzi, de zi cu zi, nu există viitor. Este doar acest permanent prezent, pe care îl creăm împreună cu copiii noștri. Iar dacă vrem să fim etici în educația pe care le-o oferim, atunci singura abordare este cea în care suntem alături de copii - așa cum sunt și cum pot ei astăzi, lăsând viitorul pe seama lor, dar sprijinindu-i să fie și să facă maxim din ceea ce sunt capabili astăzi.” Un text bun de la Teacher Tom.Nu putem schimba lucrurile, comportându-ne la fel ca înainte să retragem copiii din sistem.Ar fi sinteza convorbirilor de la ultima întâlnire pe Zoom a părinților Cereharzi, când am punctat perspective diverse prin care ne diferențiem, din punct de vedere al comportamentului, față de părinții din școala standard.“Vreau să văd copiii cum înfloresc și mi-am dorit să intre în lumea reală de la început, să fie în viață, nu în afara ei, într-un mediu steril cum este școala.” Ne-a mărturisit Raluca (audio), iar miercuri a avut loc prima întâlnire din “Atelierul de Gândire Critică”, organizat de Raluca pentru comunitatea noastră. Vă invităm să participați, pentru că împreună explorăm și învățăm pentru noi, dar mai ales pentru beneficiul copiilor noștri. Adolescenții sunt foarte bine-veniți.😊 Recomandări din comunitate📌Proiect finalizat, prin dăruirea familiei Rusu, în primul rând. Vă așteptăm în număr cât mai mare. 📌Despre oameni bălți și oameni râuri, și de ce e important să fim mai degrabă oameni râuri, într-o conversație cu Mircea Miclea, ce merită citită sau ascultată periodic. - Recomandare Mihaela📌O carte pentru cei care doresc să înțeleagă măcar o fărâmă din funcționarea creierului + o prezentare despre fascinanta teorie a conștienței. Ca să alegeți informat: URA oferă o lună de studenție, cu acces la cursuri și seminarii. - Recomandări Adriana📌Despre gesturile “din loc în loc” și puterea solidarității - Recomandare Ciprian 📌Sentimentul de “împreună” - profesorii reclamă într-un studiu recent lipsa acestui concept în școlile românești, 80% dintre cei chestionați declarând că munca lor nu are niciun efect pozitiv asupra sănătății lor mintale sau a stării de bine.Cine plătește? Ați ghicit: copiii noștri.Nu suntem “vizuali”, “auditivi” etc. Pentru învățare este necesară participarea tuturor simțurilor - avem peste 20 de receptori care sesizează modificări de presiune, pH, de temperatură, de lungimi de unde electromagnetice, de câmp magnetic etc. Combinarea și procesarea impulsurilor de la toți acești receptori asigură învățarea reală, nu toceala / memorarea fadă, care se atenuează în timp și dispare, fără să lase vreo urmă și care servește doar unui scop imediat - dresajul pentru notă. Despre așa-zisele “stiluri de învățare”, iar în video legătura dintre învățare și zonele cerebrale responsabile de dezvoltarea imaginației copiilor.Ținem aproape!Cu drag,Echipa CEREHARD Get full access to Re-Design mental at redesign.substack.com/subscribe

Uneori, e greu să ai libertate totală. Sună minunat, dar dintr-o dată ai o groază de posibilități. M-am panicat puțin și am avut tendința să fac cum știam înainte. Libertatea a venit și cu o doză de responsabilitate în plus: când tu îți organizezi totul și nu-ți ies lucrurile, cam tu ești responsabil.Nu știu de ce adulții pun presiune pe copiii de 18-19 ani să decidă ce vor să facă cu viața lor: faptul că îți dai seama că nu este ce îți dorești, este un câștig. Important este să avem disponibilitatea părinților.De ce s-a răzgândit în privința examenului SAT, cum și-a descoperit limitele, dar și răspunsul la celebra întrebare “cum socializăm în home&unschooling?” în conversația cu Ana, cea care deschide seria convorbirilor cu adolescenții din Cerehard.O conversație de ascultat de către toți părinții care se confruntă cu îndoieli, firești, de altfel.Dincolo de experiența ei, din povestea Anei răzbate un sentiment puternic de personal agency, încrederea că este capabilă să-și definească viitorul, chiar și în linii mari.Care este opusul lui personal agency? Ideea că nu suntem capabili să ne realizăm visurile, ne vedem în scaunul pasagerului și nu în al șoferului, pe un drum pe care nu-l alegem și care nu ne place.Angela Duckworth de la Character Lab explică originea acestui termen și cum îl aplicăm în relația cu copiii.👉Tinerii au nevoie de provocări și suport, în același timp, pentru a-și dezvolta încrederea. Nu le putem rezolva noi problemele lor și nici nu ne putem aștepta ca ei să se dezvolte fără să experimenteze singuri.👉Nu le spuneți că au control complet asupra vieții lor. Nu este adevărat. Totuși, fiecare are control într-o anumită măsură asupra anumitor lucruri și, mai ales, asupra gândurilor și acțiunilor sale.👉Dați-le roți ajutătoare. Poate părea paradoxal, dar tinerii au nevoie de voi părinții pentru a-și dezvolta sentimentul de personal agency. Încurajați-i să încerce și lucrurile care poate îi sperie. Ei trebuie să le experimenteze, iar rolul nostru este să îi asigurăm că suntem acolo, când au nevoie și când ne solicită. Iar atunci când se simt pregătiți, au nevoie să-i lăsăm pe cont propriu. Iar noi avem nevoie să acceptăm.În loc de idealuri și provocări, copiii sunt corcoliți și protejați, spunea Viktor Frankl în 1979 și explica cât de important este în formarea tinerilor ca ei să se confrunte cu idei și contradicții, dar și să aibă modele care să-i inspire (video 4 min).Viktor Frankl este medicul neurolog care a publicat Man’s Search for Meaning, pe baza experienței din lagărele naziste.Ce pierdem când grăbim copilăria?Am ajuns să tratăm copiii ca pe un produs în care trebuie să investim pentru recompense viitoare. Părinții experimentează multă anxietate relativ la viitorul copiilor și ajung să se comporte ca un curator care adună experiențe ce devin nenaturale și chiar lipsite de bucurie pentru copil, la un moment dat. Spune Erika Christakis, autoarea “The importance of being little” în care vorbește despre costurile colective pe care le avem în societate, atunci când nu mai vedem lumea prin ochii copilului.   “A fi mic” are foarte multă importanță pentru că semnele acestei experiențe se văd mai târziu, în sănătatea fizică și mentală a adultului. Studiile arată că speranța de viață și capabilitățile lor socio-emoționale sunt mai robuste atunci când au șansa să învețe prin joacă și relații profunde, autentice cu cei din jur, și când creierul se dezvoltă într-un mediu ce cultivă utilizarea limbajului pentru înțelegere, empatie și un mediu adaptat ritmului și personalității copilului.Vorbește despre adultification, eșecul adulților de a vedea lumea din perspectiva copilului. Fenomenul este omniprezent în societățile dezvoltate, iar una dintre cauze este indisponibilitatea părinților de a descoperi ce face ca ochii copilului să strălucească și din lipsă de încredere în capacitățile lui.Educația de calitate este despre relații, spune ea.Adulții care înțeleg felul în care se dezvoltă copilul și care sunt prezenți și disponibili pentru copil sunt, de departe, aspecte mult mai importante decât orice alți indicatori ai calității practicați pe scară largă, cum ar fi mărimea clasei, mediul fizic sau o anumită programă.Mai multe într-un interviu pe Edutopia - un proiect al fundației George Lucas Research ce-și propune să transforme educația prin cercetări și dezvoltarea de abilități pentru generațiile tinere.Și tot de le Edutopia, cum facem tranziția către învățarea de tip Project Based Learning, o abordare absentă în școala standard, dar prin care învățăm eficient și pe termen lung, adulți și copii deopotrivă.Cunoașterea împrăștie frica - Recomandări din comunitateEste important să le inculcăm copiilor noștri valori care să ne scoată dintr-un cerc vicios în care ne mișcăm în gol, de foarte multe decenii, spune Ciprian în audio mai sus, o sinteză a conversațiilor interesante pe care le-am avut la întâlnirea de la Azuga.📌Chemați adolescenții! Astăzi, de la 16, ora României, începe AEROx2021 - prima conferință organizată și pusă în practică integral de către tineri, pentru tineri. Lumea se schimbă peste tot, inclusiv în colțul nostru, iar copiii au nevoie să fie ancorați în realitățile pe care le vor trăi ca adulți, încă de pe acum.Pentru tinerii sub 21 de ani participarea este gratuită, programul este aici.📌Nu am întâlnit încă părintele care să-și dorească pentru copilul său să fie tâmplar, cizmar sau croitor. Despre copiii care poartă povara neîmplinirilor noastre.Dispozitivele cunoașterii – sau de ce analfabetismul e orice altceva decât o vină individuală. - Recomandări Ciprian📌Atelier de gândire critică, propus de Raluca, și ne bucură interesul vostru pentru aceste subiecte. 📌Invitația lui Cristi - sperăm să fie începutul unei frumoase prietenii.📌Școlile se pot schimba, dar doar când vor practica un leadership al ascultării, care are de-a face cu modestia și integritatea. 20 de întrebări prin care ne ghidăm învățarea prin cercetare. Cum este folosit gamification pentru a dezvolta abilități în tinerii de astăzi. Despre platforma CyberEDU, lansată la Brașov, pentru antrenamentul viitorilor angajați din cybersecurity. - Recomandări Adriana Ținem aproape!Cu drag,Echipa CEREHARD Get full access to Re-Design mental at redesign.substack.com/subscribe

Ea este Ana, o tânără care, la doar 18 ani, ne-a încântat prin echilibrul cu care se uită la viață. Mai sus este un extras din conversația cu Miruna și face parte dintr-un proiect dedicat adolescenților din Cerehard, pe care îl vom lansa în curând.Scopul acestuia este să descoperim poveștile lor - cum au învățat, ce au ales fiecare în acest parcurs și cum își văd viitorul.De ce susținem educația liberă și învățarea auto-dirijată?Pentru că funcționează, este accesibilă, distractivă și ușor de pus în practică - avem la dispoziție o multitudine de resurse. Și, nu în ultimul rând, pentru că școala standard nu este mediul potrivit copiilor noștri.Dacă adultul nu direcționează educația copilului, care este rolul lui?Să creeze contextul ce favorizează abilitățile copilului de a se ghida și învața așa cum i se potrivește. The Alliance for Self-Directed Education a adunat dintr-o serie de cercetări șase condiții care susțin un mediu de învățare auto-dirijată.👉Responsabilitate - Copiii vin pe lume curioși Își asumă din start responsabilitatea pentru a cunoaște, în mod natural, explorând și învățând despre lumea din jurul lor pe măsură ce-și dezvoltă abilități. Experimentează, pun o mie de întrebări și intră, uneori la propriu, oriunde au loc. Dacă însă adulții se comportă ca și cum întrebările sau mirările copilului sunt invalide sau, mai rău, impertinente, așa cum se întâmplă de multe ori în școala standard, toate acestea nu fac decât să submineze încrederea și responsabilitatea copilului în capacitățile sale.Adulții reușesc să convingă tinerii că nu contează curiozitățile lor, că joaca este trivială și că educația lor depinde de ceea ce hotărăsc cei mari, în detrimentul inițiativei copilului. În învățarea auto-dirijată, părinții aleg conștient să nu influențeze convingerea copilului că el este capabil să aleagă și să decidă ceea ce îl interesează. Astfel, copilul învață ce fel de structură (sau lipsă de structură) funcționează pentru el. Își adaptează stilul și ritmul de învățare conform personalității, preocupărilor și stilului de viață.👉Timp nelimitat pentru joacă și explorarePentru a învăța, copiii au nevoie de timp, un timp perceput diferit:* timp ca să-și facă prieteni, să exploreze, să se joace, să se plictisească și să iasă din plictiseală, să-și descopere interesele;* timp pentru a încerca tot felul de activități care îi atrag, fără a însemna că trebuie să ajungă să le aprofundeze, ci doar din nevoia de a testa, explora;* spațiu pentru a exersa spiritul independenței, mai ales când devin adolescenți și fără a fi sub radarul părinților.Cultura capitalistă, îndeobște, pornește de la premiza că este datoria părinților să-și țină copiii ocupați non-stop. Totuși, una dintre lecțiile de bază necesare în formarea oricărui tânăr este ca el să învețe să ia decizii și să și le asume, cu tot cu consecințe.Învățarea și dezvoltarea vin din joacă și din interacțiunea cu ceilalți. Așa ne dezvoltăm sinele, sentimentul de atașament și apartenență, așa învățăm să comunicăm, să relaționăm, să discutăm și în contradictoriu, să ne respectăm unii altora ideile și să găsim soluții de conviețuire chiar atunci când nevoile ne sunt divergente.👉Instrumentele culturii noastre sunt o oportunitateÎnvățăm exersând și practicând, la orice vârstă. Școala standard favorizează testele, performanța și uniformizarea. Învățarea auto-dirijată stimulează curiozitatea naturală a copiilor și dorința de experiment, fie că este vorba de laptop sau de substanțe chimice în laborator. Evident, cu măsuri de siguranță, și cu asumare de riscuri gestionabile.Esențial în această abordare este tocmai accesul la aceste experiențe din care copiii învață nu doar informații, ci și gestionare de riscuri, aspecte de care avem nevoie zilnic în viața adultă.👉Mix de vârsteSegregarea copiilor pe categorii de vârstă este o practică dezvoltată odată cu școala standard, deși lăsați liberi, copiii mici și adolescenții aproape întotdeauna se joacă împreună și experimentează jocuri în grupuri cu vârste mixte.Beneficiile sunt pentru ambele categorii. Cei mici îi urmăresc și învață de la cei mari, iar cei din urmă dezvoltă responsabilitate (leadership), grijă și un sentiment al propriei maturități.Învățarea auto-dirijată funcționează și pentru adulți - vârstă mixtă este unul dintre factorii de succes ai învățării, pentru că multe dintre abilitățile deprinse în acest cadru, spun ei, le-au dezvoltat prin interacțiunea cu ceilalți din grup, cu vârste diferite.În societățile preponderent non-industrializate, segregarea tinerilor de persoanele în vârstă se întâmplă ocazional, ceea ce este un avantaj pentru copii: îi observă, le ascultă poveștile și dezbaterile, sunt invitați și bineveniți să ajute sau să participe la activitățile adulților, iar atunci când au nevoie de sprijin pot apela la o mulțime de cunoscuți (sat). Asta nu înseamnă că tinerii nu pot apela la pregătire formală, mentorat sau orice altă formă de pregătire, dacă își doresc.În week-endul următor ne vedem la Azuga într-o întâlnire ce se anunță vibrantă și dinamică, nu doar ca număr de participanți și mix de vârste, dar și din punct de vedere al conversațiilor. Găsiți detalii pe platformă.👉Comunitate = sprijin, suport și respect reciprocPentru copiii care au șansa unei comunități înseamnă un mediu în care se simt în siguranță, cu oameni care au încredere unii în ceilalți, părinți care se ajută și își oferă timpul, cunoștințele, resursele sau grija și sprijinul în momente dificile și care arată copilului, de fapt, ce înseamnă umanitatea în final și care este puterea unui grup cu care rezonezi.Sunt multe exemple în articol despre tipurile de comunități care se pot închega, însă realitatea noastră este ușor diferită.     Pentru societatea românească, comunitatea este un termen invalid, ce are nevoie de reconstrucție, însă ne bucură să vedem că tot mai multe familii înțeleg că implicarea părinților este prima condiție pentru o schimbare, iar copiii noștri sunt principalii beneficiari ai acestei atitudini.Rolul comunității este să sprijine familiile odată cu începerea unei alternative educaționale și tot ce presupune această schimbare. Să comunice, să exerseze gândirea critică și luarea deciziilor, să asculte păreri diverse și divergente și să practice, mai presus de orice, empatia și înțelegerea reciprocă, pentru că asta este ceea ce văd copiii noștri - pe noi și felul în care ne comportăm, și atunci când e bine și frumos, dar mai ales atunci când este greu și dificil de navigat în anumite situații.Profile umane diverse și interacțiunile dintre adulți oferă copiilor oportunități să practice și să învețe responsabilitatea și grija nu doar pentru ei, ci și pentru ceilalți, o abilitate critică pentru lumea interconectată în care trăim.👉Adultul = aliatul copiluluiÎn învățarea auto-dirijată, tinerii și adulții învață împreună procesul de deschooling, învață să se asculte și se implică în activități care au însemnătate pentru ei. Adulții sunt persoane definite prin preocupări, valori și provocări. Rolurile pot diferi în comunitate, dar este important de reținut că în acest mediu oamenii sunt definiți prin ceea ce apreciază și valorizează, de momentul din viață în care se află, și nu prin vârstă.Adulții sunt oarecum privilegiați și este datoria lor să facă constant acel proces de deschooling și să confrunte percepțiile altor adulți, pentru a deveni aliații copiilor - indiferent dacă sunt ai lor sau nu.    Este însă un echilibru fragil. Pe de o parte, avem nevoia de încredere în capacitatea copiilor de a-și determina interesele și preocupările, iar pe de altă parte de a le arăta susținere, compasiune și un mediu sigur de creștere. Adulții învață să facă un pas înapoi atunci când tânărul nu-i dorește implicarea, dar și să revină când suportul părintelui este solicitat, iar acestea nu pot exista decât pe un fundament de încredere.Haideți să dăm această experiență și celorlalți, să împărtășim și cu alții. Haideți să ne aflăm “de ce”-urile. Ar fi sinteza întâlnirii părinților de pe zoom, de duminica trecută. Am început să discutăm proiecte de tip Project Based Learning, iar conversația a scos la iveală preocupările și curiozitățile părinților. Iar din experiența evaluărilor de anul trecut, copiii au nevoie de exercițiul dialogului, pentru a-și expune ideile, pentru că cei trecuți prin școala standard au încă teama de a nu spune sau face ceva greșit. Aceasta este atitudinea pe care avem nevoie s-o depășim, nu noțiunile în sine (de orice natură), pentru că acelea se învață oricum.Fără aliați în adulți, copiii nu pot înfloriLa fel de important este ca adulții să evite judecățile și tendința de a evalua și compara copilul. Când copilul simte că este măsurat sau evaluat în vreun fel, va avea tendința de a se conforma și va încerca să dovedească că știe. Vrea doar să vă arate că poate și că este demn de iubirea voastră.Măsurarea nesolicitată induce anxietate și va interfera cu echilibrul emoțional și cu capacitatea de a fi autentic. Însă, atunci când încrederea este autentică, feedbackul dintre copil și părinte devine o practică firească, parte din dialog.Adulții care impun este o tară a societăților de pretutindeni.Este nevoie de un efort colectiv pentru a sparge tiparele, pentru a schimba mentalități, pentru a sprijini copiii să învețe încrederea - în propriile resurse, în principal.Ținem aproape!Cu drag,Echipa CEREHARD Get full access to Re-Design mental at redesign.substack.com/subscribe

Așa cred unii pacienți care se simt foarte rău, care au COVID-19, care sunt pe patul de spital și nu vor să creadă această boală. Când le era extrem de rău, unii refuzau tratamentul cu oxigen, credeau că dacă le dai oxigen îi omori.Mărturisește un medic din spitalele românești.Ceva similar se întâmplă și în educație.Pentru unii părinți, libertatea - oxigenul vieții - înseamnă moarte.Sunt oameni care nu au experimentat altceva decât sistemul standard de învățământ și care, eliberați din strânsoarea lui, au senzația că se sufocă, pentru că nu le-a arătat și nu i-a învățat nimeni ce înseamnă bucuria și asumarea libertății.Și, de teamă că nu pot gestiona această libertate, repetă istoria pe copiii lor.Doar că acești copii văd și cresc în altă lume, iar constrângerea lor între aceleași limite nu face decât să-i frustreze și să-i priveze de șansa de a se adapta la ce ne rezervă viitorul. Viitor pe care nu îl anticipăm niciunul dintre noi. Ce putem anticipa, însă, este permanenta schimbare în care vom trăi și cu care va trebui să ne obișnuim, indiferent de vârstă.Implicați-vă în viața copiilor voștri. Poate sună straniu, dar din păcate este o realitate. Școala standard înseamnă resemnare, nu implicare, iar viitorul este al celor care se implică - în viața lor, în familie, în societate.Sunteți părinți încrezători?Să presupunem că ești un părinte care acceptă ideea și nevoia de libertate pentru copilul tău, pentru ca acesta să crească fericit și echilibrat. Cum poți tu, atunci când aproape toată societatea este împotriva ta, să devii un părinte încrezător în copil și să-i oferi libertate pentru dezvoltare?Peter Gray - psiholog, autor și ambasador al învățării în afara școlii standard a identificat câteva idei.👉Începe cu tine: ce înseamnă pentru tine o viață bună, împlinită?Presupune să-ți examinezi valorile și principiile de viață, ce apreciezi și, la fel de important, ce nu apreciezi și nu ești dispus să faci, iar apoi cum se aplică toate acestea relației cu copilul.Apreciezi responsabilitatea personală, asumarea, autonomia, inițiativa, onestitatea, integritatea? Îți pasă de ceilalți, apropiați sau mai puțin apropiați?Dacă le apreciezi și sunt valori pe care ai vrea să le vezi și în copilul tău, atunci vei dori să fii un părinte care manifestă încredere.Niciuna dintre cele de mai sus nu se învață la școala standard. Experiențele zilnice ne ajută să le imprimăm sau sugrumăm în comportament. Copilul își va însuși aceste valori văzându-le la tine, părintele, observând că te comporți în acord cu ele și trăindu-le zi de zi. Încrederea generează încredere. Controlul, rugămințile și predicile generează prefăcătorie.Permanenta monitorizare îi privează pe copii de experiența libertății și de oportunitatea de a dezvolta abilități, trăsături personale și inițiativă proprie.Competiția permanentă între copii, promovată în școala standard, dezvoltă o atitudine defensivă asupra vieții și reduce șansele de a practica onestitatea, caracterul afirmativ și grija autentică pentru ceilalți.👉Dacă ai putea renunța la ideea că poți determina viitorul copilului, ți-ai face un mare bine.Dacă apreciezi autonomia și responsabilitatea personală, atunci trebuie să respecți și dreptul copilului de a-și trasa propriul curs în viață. Ambițiile și aspirațiile tale nu sunt ale lui. Este valabil și invers. Iar responsabilitatea se învață din pruncie, nu de la 18 ani, când iese de pe băncile școlii standard, unde nu are ocazia să decidă nimic.Când îi creionăm destinul, îl privăm de șansa de a-și hotărî și asuma alegerile. Când îi ghidăm activitățile zilnice, îi confiscăm oportunitatea de a gândi și practica propria orientare. Când îi oferim sfaturi nesolicitate, îi reducem șansele de a ni le cere atunci când chiar are nevoie de ele.Tu, părintele care îți dorești să fii un părinte încrezător, trebuie să-ți amintești constant că nu ești copilul tău. Ești cel care îi creează mediul în care acesta crește, se dezvoltă și își găsește devenirea. Destinul copilului tău este să facă parte din această lume, iar lumea în care ei vor fi adulți este una pe care poate că nu o înțelegem încă.Felul în care copilul înțelege succesul, eșecul sau devenirea în viață este percepția lui. Doar realizările profesionale nu înseamnă succes și de prea multe ori confundăm valorile materiale cu împlinirea.CEREHARD este în primul rând o școală pentru părinți, de care beneficiază copiii noștri. A spus un tătic Cerehard și are dreptate. Multe din afirmațiile de mai sus sunt și mai dureroase în societatea românească, aflată într-o goană după validări exterioare.👉În vremurile de astăzi, putem controla oricând, orice mișcare a copilului.Dar ție, ca adult, ți-ar plăcea să fi monitorizat continuu? Ce ai gândi dacă partenerul ți-ar urmări fiecare activitate? Am înțelege altceva decât că nu are încredere în noi? Cu siguranță, nu.Puteți în schimb să-i găsiți mediul, vecinătățile, oamenii, copiii cu care vă cunoașteți și cu care vă simțiți bine să interacționați, și voi și copiii. Oameni în care aveți încredere.Peter Gray vorbește pe larg despre rolul cartierelor și a suburbiilor din orașe, aspecte care nu se pot aplica ad litteram la noi, dar care pot fi adaptate modului, preponderent urban, în care trăim astăzi. Povestește și despre experiența lui de “supervizor” la un centru de copii, când avea doar 19 ani, experiență care i-a influențat demersul ulterior de a studia educația:The Clinton Youth Center, centrul în care am lucrat ca “supervizor”, nu a fost organizat de către filozofi sau psihologi specialiști în dezvoltarea copilului. A fost înființat de către oameni care s-au preocupat și au ținut cont de ceea ce copiii au nevoie și vor, și care au realizat că nu este nevoie de mulți bani pentru asta.Oportunitatea noastră? Această comunitate.Faptul că ne avem unii pe alții în acest demers unic în societatea românească: învățăm și ne inspirăm unii de la alții, iar interacțiunile dintre noi devin nu doar din ce în ce mai dese, ci și mai profunde și productive.Ne vedem online, în parcuri, la terenul pe care îl amenajăm pentru toți Cereharzii, în țară, în diverse excursii și ieșiri, dar și prin implicarea părinților în organizarea de ateliere pe diverse teme.Dacă noi am fi mai uniți și părinții ar oferi sprijin unii altora, atunci copiii noștri ar avea de câștigat. Spune mămica din audio de mai sus și sintetizează bine problemele cu care ne confruntăm atunci când alegem o alternativă educațională, fără să ne pregătim.Iar dacă nu știți încă dacă sunteți sau nu familie tipică din CEREHARD😊, vă invităm să aflați din materialul de mai jos, la minutul 12:50.Ținem aproape!Cu drag,Echipa CEREHARD Get full access to Re-Design mental at redesign.substack.com/subscribe

Dragii noștri,Acesta este ultimul newsletter, înainte de vacanță. Mâine mai organizăm o întâlnire a părinților Cereharzi, și ne regăsim în septembrie, cu forțe proaspete și idei noi.Ne dorim ca spiritul comunității, de care vorbește Cristi, părinte Cerehard, în extrasul audio, să ne readune împreună la toamnă, iar energiile împrospătate să ne ghideze pe drumul potrivit în educația fiecăruia dintre copiii noștri.Vă mulțumim tuturor pentru că sunteți parte din comunitate.❤️Mulți dintre cei care au ajuns să studieze domeniul home & unschooling au făcut-o pentru că se interesau pentru copilul lor, în primul rând. Este și cazul Dr. Gina Riley, cercetător din domeniul educației, care a crescut un unschooler, ajuns la vârsta de 24 de ani.Noi, părinții care facem home & unschooling cu copiii noștri, nu suntem niște hipioți întârziați. Am făcut alegeri, opțiuni de alternative educaționale care sunt deja de mulți ani cercetate și fundamentate științific. Avem diverse meserii - de la profesii liberale, academice și până la antreprenoriat - și suntem conștienți că meseriile viitorului vor fi diferite. Ne preocupăm ca ai noștri copii să fie pregătiți și, mai ales, adaptabili la schimbările pe care nu le imaginăm astăzi, iar alternativele educaționale ne oferă acest cadru de învățare.A spus Dr. Riley în cadrul Homeschooling Global Summit, un eveniment la care a explicat cum aplicăm în home & unschooling motivația interioară la copii și cum stimulăm învățarea auto-dirijată. Câteva idei, în sinteză:👉 Ce înseamnă motivația interioară și învățarea auto-dirijată?Este ceea ce se întâmplă cu copiii înainte să meargă la școala standard, și cu adulții după ce ies din sistemul de educație tradițional.Este despre a facilita, nu despre a dirija, despre a-i ajuta să decopere ce le place și cum să afle și să învețe, practic, mai multe despre ceea ce-i interesează. Nu este despre subiecte, ci despre abordare.Cel mai important este să cunoaștem copilul și să găsim calea cu care el rezonează, pentru că fiecare copil este unic.👉 Ce-i rău în motivațiile exterioare: bani, diplome, note, jucării etc?Nu este nimic rău cu ele, toți le-am aplicat. Problema este că sunt soluții pe termen scurt și acționează ca niște bandaje. Pe măsură ce copilul crește, motivația externă devine tot mai costisitoare și nu durează. Cea interioară, însă, va susține determinarea și dorința pe termen lung.Pandemia ne-a forțat să vedem ce apreciem cu adevărat. Motivațiile externe vor exista în continuare, însă nu ne pot susține în ceea ce ne face fericiți și mulțumiți.👉 Cum activăm la copii motivația interioară și învățarea auto-dirijată?Nu o putem impune, ci doar facilita, prin crearea de contexte în care se regăsesc trei factori:1. Capabilitate - este esențială concentrarea pe abilitățile copilului, interesele lui și să-i acordăm încredere în direcțiile care îl interesează. Recunoști sentimentul când îi vezi zâmbetul larg pe față și ochii care strălucesc de bucurie. Iar acest sentiment de capacitate este de fapt încredere în forțele proprii, iar asta îi dă curaj să-și asume riscuri și să exploreze alte drumuri, alte căi.2. Autonomie - pentru home și unschooleri nu este o surpriză, însă pentru cei din școala tradițională va părea înfricoșător. Mulți copii ajung adulți tineri pentru că li se spune ce, când, cum să facă ... libertatea și capacitatea de a alege sunt opțiuni grele, dar importante și valoroase în dezvoltarea motivației interioare.3. Iubire necondiționată - copiii au nevoie să fie acceptați așa cum sunt, lăsați să facă alegeri și, implicit, să greșească, indiferent de rezultat. Acest “indiferent de rezultat” este partea cea mai grea: e posibil să nu fim de acord cu alegerile copiilor, dar a fi lângă ei și a-i susține indiferent de rezultat este felul în care dezvoltă curaj și încredere să-și asume riscuri.Este dificil să vrei motivație interioră pentru copilul tău și, în același timp, structură și motivație exterioară. Nu merg împreună. Va trebui să alegeți. Este un parcurs și pentru părinte - să descopere ce vrea pentru copilul lui și ce înseamnă să fii părinte în vremurile de acum.Recomandări din comunitate📌Ce abilități vor avea nevoie copiii noștri pentru joburile din viitor. Cum învață creierul să citească, de la un neurocercetător. Concurs de povești pentru copii de 10-14 ani, înscrieri până pe 13 septembrie. Concurs online de muzică clasică pentru copii, înscrieri gratuite până pe 15 septembrie. - Recomandări Adriana📌#SalutCULTURA! - festival de concerte în aer liber, în Parcul Drumul Taberei, București, între 24 iulie și 18 septembrie. - Recomandare Cristina📌Până mâine, mai puteți completa chestionarul despre activitățile Cerehard.  📌Vă așteptăm online, mâine 1 august, ora 18, la întâlnirea părinților Cereharzi.Vă dorim o vacanță minunată, plină de amintiri, alături de familia voastră! Cu drag,Echipa CEREHARD Get full access to Re-Design mental at redesign.substack.com/subscribe

De ce trebuie să fie scoși elevii în fața publicului și să li se rostească mediile în plen, astfel încît ierarhia să fie evidențiată și să primeze? Ce mesaj transmitem prin acest obicei? Că educația este despre competiție, că școala este despre ierarhii, că nu formarea contează, dezvoltarea competențelor, dezvoltarea personală. Că școala este un mediu competițional, nu unul formativ. Un părinte dezamăgit de copilul lui, pentru că are „doar” media 9,50 și e penultimul din clasă, ar trebui să aibă un dialog mai atent cu sine în fața oglinzii. Dar dincolo de asta, școala n-ar trebui să-l pună în situația publică de a constata că fiul lui este penultimul din clasă.  - Când ești un ratat cu media 9,50Problema nu e la copii, ci la noi, spun și cei doi părinți Cereharzi în extrasul audio de mai sus și mulți ne regăsim în vorbele lor, din păcate. Care este cea mai bună metodă să ne învățăm copiii despre valori? Ce este mai important - ce spunem sau ce facem? Contează ce exprimăm copiilor sau este suficient să acționăm în spiritul valorilor în care credem?Sunt întrebări la care au căutat răspuns educatori, părinți și cercetători, iar concluzia este că ambele. Experimente și studii au arătat că felul în care ne comportăm contează în construcția caracterului copilului, dar la fel de importante sunt și vorbele. Detaliile oferite în timpul evenimentelor și explicațiile legate de proces și rezultate conturează felul în care copiii percep și adresează ulterior încercări similare.Atitudinea lor a fost, de fapt, cea influențată. Dacă au văzut perseverență și atitudine constructivă și în fața nereușitei, dacă au văzut efort, implicare și determinare, au aplicat ulterior aceleași principii.Și da, contează să ne aliniem spusele cu acțiunile, iar copiii vor replica aceste atitudini, fără a mai fi nevoie de explicații.Să încercăm din greu este important - detalii de la Character Lab - blogul Angelei Duckworth, autoarea cărții Grit - Puterea pasiunii și a perseverenței.Recomandări din comunitate📌Empatia începe de acasă și cu relațiile din familie. Sunt neuro - cercetător și nu sunt îngrijorat de efectul ecranelor asupra creierului copiilor. Iată de ce.- Recomandări Adriana📌Unii părinți își supun copiii unui program infernal ca să-i transforme în oameni de excepție. În realitate, ei cresc niște plante ofilite. - Recomandare Cristi📌Până la sfârșitul lunii, puteți competa chestionarul despre atelierele și activitățile din comunitate. Vă mulțumim pentru implicare.Cinci lucruri periculoase pe care copiii ar trebui lăsați să le facă.De la Gever Tulley, fondatorul a ceea ce se numește Tinkering School - o școală de vară unde copiii învață să construiască lucrurile pe care și le imaginează. Un loc unde se folosesc multe unelte electrice, unele chiar periculoase.Joaca cu focul, folosirea unui briceag sau a unei sulițe, dezasamblarea aparatelor electrice sunt printre lucrurile pe care societatea modernă de astăzi nu le folosește în educație, dar din care copiii învață multe lucruri folositoare pentru viață.Nu, nu pentru testele standardizate. Și dincolo de experiența în sine a copiilor, spune Gever Tulley, s-a mai întâmplat ceva: s-a schimbat percepția părinților asupra copiilor. Când aceștia au văzut ce au construit copiii, reacția lor a fost: Cine ești? Nu credeam că poți face așa ceva. Să te joci mult și să înveți mult pot merge mână în mână, atunci când suntem conștienți de ceea ce copiii au cu adevărat nevoie în viață - cu subtitrare în limba română.Ținem aproape!Cu drag,Echipa CEREHARD Get full access to Re-Design mental at redesign.substack.com/subscribe

Să câștigăm încredere în unschooling, sau orice altă formă de educație liberă, este un exercițiu pe care îl deprindem treptat, ca pe un nou stil de viață, pentru că este diferit de tot ce am învățat generații la rând în școala tradițională și în societate, în general. Așa cum acceptăm nopțile nedormite când copiii sunt bebeluși, așa avem nevoie să acceptăm și lipsa de încredere în acest parcurs, mai ales în acele zile care nu seamănă cu nimic din “învățarea tradițională”.Judy Arnall, pe care am citat-o, este specialist canadian în educație și în practici de educație non-punitive, care a studiat cum se dezvoltă creierul uman și a crescut cinci copii prin unschooling, în sistem autodidact (acum, cu vârste între 17 și 28 ani).“Unschooling To University” este ultima sa carte publicată, iar experiența ei este o resursă importantă pentru toți cei interesați de parcursul și procesul de dezvoltare al copiilor prin alternative educaționale.Despre deschooling, etapă în care se află și Marius din extrasul audio, și cum ne construim încrederea în unschooling - recomandări preluate de pe blogul lui Judy.La Conferința AERO, de la sfârșitul lunii iunie, Judy Arnall a susținut o sesiune cu tema “The Good News Science Behind Screen Time” - provocări și informații culese din cercetări despre tehnologie, adicție, parenting și efectele timpului petrecut în fața ecranelor omniprezente.Sunt vești bune, și vă invităm să vedeți o prezentare similară, disponibilă public.Ne interesează ce vă interesează.Ne dorim ca parcursul vostru în cadrul comunității să fie benefic pentru întreaga familie. Motiv pentru care vă rugăm să ne împărtășiți experiența voastră în cadrul atelierelor și activităților organizate în comunitate.Știm că feed-back-ul nu se învață în școala tradițională. Și în multe companii sau organizații este, încă, o îndeletnicire greu de aplicat, dar este singura variantă prin care progresăm - ca oameni, comunități sau organizații.Vă mulțumim anticipat pentru implicare.❤️Recomandări din comunitate📌Idei simple și gratuite pentru copii curioși. Să învățăm și noi, părinții: cărțile lui Peter Gray, disponibile cu discount. Pandemia a făcut ca voluntariatul și internship-ul să devină mult mai importante în găsirea unui job. - Recomandări Adriana  📌Dați-le copiilor o șansă! - Recomandare Mihaela 📌Praja Tickoo, unul dintre tinerii prezenți cu workshop la conferința AERO, ne-a transmis un mesaj după participarea la întâlnirea părinților Cereharzi:I wanted to thank you for the amazing opportunity to speak with your school community. It is so impressive how you were able to start a school in a place like Romania that promotes alternative education and free learning. I believe that it is key for schools like CEREHARD to start around the globe, giving every student the opportunity to explore alternative learning. I am really inspired by your mission. I am working further on building out Impact The Future and I will keep you posted as I have more to share. Ne vedem online, mâine 18 iulie, ora 18, la întâlnirea părinților Cereharzi.Ținem aproape!Cu drag,Echipa CEREHARD Get full access to Re-Design mental at redesign.substack.com/subscribe

Copiii au nevoie de relații apropiate cu cei din jurul lor - părinți, frați, rude, prieteni, mentori, profesori - familia și comunitatea extinsă, nu doar cadrul formal, instituțional în care credem că educația și învățarea au loc.Conținutul educațional este omniprezent astăzi. Relațiile apropiate și de atașament, nu.Familiile ce aleg drumul alternativelor educaționale - home/un/travel/world - schooling etc. nu trebuie să aleagă între educație de calitate și un stil de viață în care relațiile familiale sunt prioritare. Le pot avea pe amândouă.     Și deși pentru unele familii din societatea românească trecerea nu e ușor de pus în practică, toți cei care au parcurs acest drum, uneori dificil, îi recunosc beneficiile.Sau, cum spune Liviu, în extrasul audio de mai sus:   Ar trebui să o iau invers - să văd întâi prin ochii lui ceea ce contează, ce este important pentru dezvoltarea lui, cum simte el și apoi să privesc din perspectiva mea. Încercăm să punem cărămidă cu cărămidă și să fim mereu lângă el indiferent de situații: când greșim, să învățăm; când facem bine, să facem și mai bine.De ce școală?“Școlile nu sunt făcute pentru învățare. Școlile au fost construite pe premiza că profesorii și informațiile erau puține, insuficiente sau greu accesibile. Realitatea nu mai este așa de multă vreme.În zilele noastre, avem acces la o avalanșă de cunoștințe și conținut educațional, ceea ce face ca rolul școlii tradiționale să devină din ce în ce mai irelevant. Dacă continuăm să vedem școala ca acel loc în care copiii sunt obligați să memoreze informații și conținut disponibil la un click distanță, un spațiu definit și menținut vreme de 150 de ani, riscăm să creștem copiii într-o lume pentru care nu sunt deloc pregătiți, despre care nu sunt conștienți și în care nu se pot adapta - nu pot identifica și valorifica oportunitățile pe care le oferă astăzi lumea, tehnologia și progresul pe care l-a făcut omenirea.Din păcate, așa-zisele progrese și reforme au loc tot în zona testelor standardizate. Dar dacă schimbăm lucrurile în zona în care măsurăm, nu schimbăm fundamental mare lucru, pentru că mentalitatea va fi aceeași, modificăm doar rigla, de fapt.Avem nevoie să vedem lucrurile dintr-o altă perspectivă, una în care experiențele, abilitățile, aptitudinile emoționale și sociale, gândirea critică și capacitatea de adaptare să devină prioritare și esențiale în procesul de învățare și educație.”Sunt idele lui Will Richardson, părinte și fost educator în sistemul public de educație din SUA, care a părăsit sistemul tradițional de învățământ și își dedică timpul și energia pentru schimbarea mentalităților și a modului în care copiii învață. Știm ce avem de făcut și care sunt condițiile pentru învățarea reală, dar și ce NU spunem despre educația în școala tradițională - într-una din prezentările sale.Recomandări din comunitate📌Întâlnirea mămicilor Cereharde - astăzi, în Grădina Botanică, de la ora 14 - detalii📌Sperăm că viitorul nu va arăta așa - Recomandare Ramona📌Șapte cărți pe care orice profesor sau educator ar trebui să le citească. Despre memorie și legătura cu învățarea. Pentru pasionații IT - cu ce limbaj de programare ar trebui să începem? - Recomandări Adriana  📌Conferința AERO - Alternative Education Resource Organization - din acest an, de la sfârșitul lunii iunie, a fost una dintre cele mai reușite ediții. Circa 300 de participanți din întreaga lume au fost prezenți timp de 4 zile pentru a face schimb de idei, pentru a învăța, a se conecta și inspira unii de la alții, iar sesiunile susținute de tineri au fost printre cele mai apreciate.Unul dintre acești tineri este și Praja Tickoo, un tânăr de 15 ani care a susținut un astfel de workshop și pe care l-am avut invitat și la întâlnirea părinților Cereharzi de săptămâna trecută. Va iniția în toamnă un curs online, gratuit, dedicat subiectului Design Thinking.Vă anunțăm lansarea, iar detalii despre Praja și inițiativele lui găsiți pe site-ul său.La aceeași conferință, noi am susținut un workshop cu tema “The neuroscience of heutagogy” - o scurtă incursiune în caracteristicile creierului uman, cum arată activitatea cerebrală în diferite situații de stres și emoții și ce înseamnă acești stresori pentru creierul în formare, mituri legate de funcționarea creierului și implicațiile în procesul de învățare. Găsiți prezentarea aici.Ținem aproape!Cu drag,Echipa CEREHARD Get full access to Re-Design mental at redesign.substack.com/subscribe

Săptămâna trecută a avut loc conferința AERO - Alternative Education Resource Organization - evenimentul anual dedicat alternativelor educaționale din întreaga lume. Au participat pionieri și veterani, ce practică diverse forme de învățare, iar noutatea acestei ediții a fost prezența tinerilor și sesiunile susținute de ei - acei tineri ale căror nevoi ar trebui considerate în construcția oricărei forme de învățământ. Praja Tickoo este un astfel de tânăr. A ținut un workshop și ne-a uluit cât de bine articulat și pasionat este acest copil, la doar 15 ani.Motiv pentru care l-am invitat la întâlnirea părinților Cereharzi de mâine, iar el s-a declarat încântat să ne cunoască comunitatea și preocupările.Cine este Praja?Crescut în SUA, cu părinți originari din India, a studiat timp de patru ani Design Thinking. În vara lui 2019, într-un proiect organizat la Boston University, a participat la designul unei brățări pentru gleznă, destinată persoanelor ce suferă de scleroză multiplă. O experiență care i-a confirmat încrederea în capacitatea tinerilor de a chestiona status quo-ul și în potențialul lor de a schimba vieți în bine. Praja este auto-didact, a studiat design în mai multe centre de pregătire și a fondat Impact The Future - organizație prin care își propune să învețe adolescenții arta designului, procesul de Design Thinking, dar și să-i încurajeze să gândească critic, să-și pună întrebări despre felul în care funcționează societatea și să se implice, să caute soluții pentru progres.În prezentarea de la AERO a povestit despre impactul inovației asupra educației și rolul pe care îl are Design Thinking în viitorul copiilor.Vă invităm să-l cunoașteți pe Praja, iar cine dorește, îi va putea adresa întrebări - mâine, 4 iulie, ora 18, acces din platformă. Înapoi la suspiciunea noastră, cea de toate zilele...Mă mai apucă mustrări, dar nu legate de examene, ci de cât de multă presiune am pus pe ei, pentru nimic, și dacă relația noastră mai poate fi refăcută. Cred că da, spune Ramona, în extrasul audio de mai sus, iar relația noastră nu e chiar atât de stricată, după cum dă impresia discursul meu. Acum, frica mea cea mai mare, ca părinte, este că eu nu reușesc întotdeauna să mă dau în spate. Cred că o să-mi tot descopăr frici pe parcurs, o să vă mai spun. Deocamdată suntem mult mai bine.Suspiciunea este o trăsătură comună în societatea românească, din păcate, și nu doar în ceea ce privește educația. Presiunea și trecerea examenelor dintr-o etapă într-alta sunt stresante și chinuitoare, cel puțin, pentru multe familii.Ce va lua locul școlarizării standard de 12 clase? Trei direcții posibile de dezvoltare, identificate deja, în alte colțuri de lume. - Continuarea aici.Recomandări din comunitate📌Apropo de părerile copiilor și (ne)implicarea lor în societate - un material documentat, cu explicații pertinente, deși dureroase, despre sistemul educațional românesc și “produsele” lui. - Recomandare CristiDe ce nu putem avea un bacalaureat precum cel francez?* pentru că elevii noștri n-ar ști ce să-i răspundă: ei au învățat, mecanic, subiecte-tip, dincolo de care nu e nimic. Le e frică să-și spună părerea, pentru că nimeni nu le-a cerut-o niciodată. În schimb toți le spun că lumea merge foarte bine și fără părerea lor;* pentru că n-ar avea cine să-l evalueze. Profesorii noștri știu să facă formularele cerute de Minister sau de inspectorate și să-i pună pe elevi, la ”orele-n privat”, să învețe subiecte-tip. Le-ar fi frică să noteze asemenea lucrări, pentru că – ieșiți dintre proceduri și bareme – ar realiza, cu spaimă, că sunt pe cont propriu și, la o adică, nu-i va apăra nimeni;* pentru că o mulțime de părinți ar întreba, indignați: ”Ce-i cu tâmpeniile astea? La ce le sunt bune copiiilor?”📌Dragă mamă și tată, fiți, vă rog, lângă mine! - o confesiune, pe scurt, despre cum se vede copilăria din perspectiva adolescentului. Cum ajută proiectele hands-on la înțelegerea matematicii pentru adolescenți. Alternativele educaționale au ajuns și în vizorul investitorilor (nu la noi, încă). Vă amintiți de blob? Puteți participa la un proiect, prin înregistrare. - Recomandări Adriana📌Pentru pasionații de istorie - explorați harta Europei medievale, iar astăzi avem Atelierele Hai-Hui prin istorie cu prof. Marcel Bartic. 📌Vă invităm să completați chestionarul pentru părinți - ultima strigare.Problema nu e tehnologia. Tehnologia e doar o unealtă. Contează cum o folosești.Copiii și adolescenții de astăzi sunt nativi digitali, născuți în boom tehnologic și care au învățat cum să fie online încă din primii ani de viață. Mind Architect și Dove au realizat un episod special, pentru susținerea programului educațional Dove - "Ai încredere în tine" și discută impactul pe care tehnologia și social media îl au asupra lor, oferind subiectului și o perspectiva neuroștiințifică. Ținem aproape!Cu drag,Echipa CEREHARD Get full access to Re-Design mental at redesign.substack.com/subscribe

În loc să se adapteze manualele și lumea la creierul copiilor de acum, care este mult mai adaptat și mai dezvoltat, școala încearcă să-i tragă în jos. Nu e ok să trageți de ei să învețe chestii demodate, numai de dragul de a învăța.Curiozitatea și nevoia de socializare, de care vorbește Miruna în extrasul audio, sunt doi dintre cei patru vectori ai învățării. Alături de joacă și capacitatea de a face proiecții pentru viitor, cele patru sunt considerate atribute educaționale dezvoltate odată cu specia, căci oamenii au evoluat să se educe singuri și nu stând în rânduri. În mod convențional, școala tradițională elimină aceste atribute educaționale, din dorința de a promova conformismul și alinierea la programa stabilită, indiferent de model.Educația liberă, auto-dirijată, prin contrast, favorizează aceste atribute naturale de evoluție și creează condițiile ca ele să se dezvolte. - Continuarea aici.Ce reprezintă pentru voi CEREHARD? Libertate, ne-a răspuns un părinte, și este sinteza răspunsurilor voastre:* o șansă pentru o educație autentică, conectată la momentul actual. Împreună am descoperit o altă perspectiva în ceea ce privește dezvoltarea cognitivă și emoțională a copilului;* o comunitate în care simți că ai aceleași valori și vorbești aceeași limbă cu ceilalți. Am căpătat liniște și timp pentru lucruri normale;* evoluție și libertate. Suntem fericiți;* mi-a readus pacea minții și somnul de noapte, plus un zâmbet copilului meu;* o comunitate de părinți și copii care vor să învețe în mod liber, din pasiune și plăcere. Un loc unde construim relații frumoase, durabile iar copiii noștri dezvoltă abilități care să-i ajute să-și găsească drumul în viață;* libertate în creativitate, posibilitatea de a oferi copiilor noștri o educație care înseamnă mai mult decât o diplomă;* o comunitate care m-a ajutat să-mi depășesc fricile legate de homeschooling;* timpul petrecut aici reprezintă schimbarea de care avem nevoie;* șansa să ne dezvoltăm emoțional, să vindecăm rănile provocate de sistem, să petrecem timp cu copiii și să-i cunoaștem, să aibă ocazia să-și găsească pasiunile;* bucuria de a fi liber în gândire, în fapte;* o modalitate inedită și încurajatoare în ceea ce privește educația copiilor în sânul familiei. Cu toate emoțiile trăite am reușit să las copiilor timp pentru joacă (multă joacă) și chiar pot spune că am dobândit o oarecare încredere în copii;* șansa de a ne regasi, de a ne descoperi copilul si de a vedea lumea diferit, pozitiv si autentic;* eu sunt genul de om mulțumit de voi și de Maria. Liniștea ei este foarte importantă pentru mine. Și cu voi... merg până la facultate.Sunt câteva idei, pe scurt, extrase din răspunsurile primite la chestionarul nostru. Dincolo de dorința de a îmbunătăți proiectul CEREHARD, ne-am propus să adunăm toate aceste mărturii, să ne documentăm parcursul, iar peste ani să ne întoarcem și să ne bucurăm de experiența trăită împreună. Vă invităm să-l completați și pe cei ce nu ați reușit încă. Mulțumim că sunteți parte din această călătorie.Recomandări din comunitate📌Ideea de jurnal de activități a apărut discutând cu familiile care au participat la evaluarea informală. Mulți dintre voi ați încărcat în folderele personale poze ale paginilor scrise/ desenate de copii, ale proiectelor de diverse tipuri, filmulețe etc. Ne-am dat seama că fiecare dintre aceste proiecte are în spate o poveste - pe care ne-am dori să o redactați fie voi, părinții, fie copiii, dacă au vârsta la care pot să-și adune ideile, fie împreună - copiii povestesc și părinții consemnează. Iar dacă aveți nevoie de un “incentive”… - Recomandare Adriana 📌Voluntariat online prin British Antarctic Survey, pentru copii cu vârste între 14 și 19 ani. - Recomandare Monica📌Ce putem învăța, ca părinți, de la cei mai fericiți oameni din lume? - Recomandare Angela📌Weekend Sessions la Grădina Botanică - Recomandare Cristina📌Nota la capacitatea nu este egală cu cine ești tu - gânduri de la tineri de 18 ani pentru cei de 14, sau din traumele școlii tradiționale.Știți...și noi, copiii, suntem tot oameni.Din testimonialele cu părinți și copii ce au ales educația altfel reies două aspecte:* dinspre părinți bucuria alegerii, dar și recunoașterea faptului că, uneori, este dificil când alegi diferit de majoritate (dar ce nu este în viață valoros, dar dificil?!); * dinspre copii o liniște și o încredere pe care nu o regăsim, din păcate, la copiii înrolați în școala tradițională.Este și povestea lui Mahek, o fetiță care nu se plictisește niciodată și care știe să articuleze, deși mică fiind, ce nu-i place la școala tradițională.Totul este atât de strict și nu-mi place când copiii trebuie să asculte și trebuie să facă asta sau trebuie să facă alta.. Și noi, copiii, suntem tot oameni și avem nevoie să fim liberi să alegem ce și cum învățăm. Ținem aproape!Cu drag,Echipa CEREHARD Get full access to Re-Design mental at redesign.substack.com/subscribe

Iunie este luna în care, în mod tradițional, se încheie anul școlar standard. Nu este cazul nostru, căci noi credem că educația liberă se întâmplă continuu, necondiționată de dată, oră sau lună. Este, însă, un bun prilej pentru o scurtă recapitulare: ne oprim din mers, ne uităm de unde venim și evaluăm dacă drumul din fața noastră este ceea ce ne dorim și ne reprezintă.Răspunsul pe scurt: DA, și este meritul vostru. - Continuarea aici.Pentru că dorim să creștem împreună, am pregătit un scurt chestionar pe care vă rugăm să-l completați. Nu durează mai mult de 5 minute. Mulțumim.Care-i scopul competiției?Irina, din povestea lui Cristinel de mai sus (audio), s-a împotrivit competiției cultivată artificial în școala tradițională. Și este doar un copil, care la 9 ani a refuzat să mai meargă la școală.Mulți părinți suntem, încă, angrenați în această cursă a competiției, în care alergăm după nu se știe ce, dar în care considerăm că diplomele, notele și facultățile scumpe ne vor asigura succesul. Succes la ce?Este o întrebare retorică, dar suntem convinși că generații întregi de părinți ne regăsim în aceste întrebări.Realitatea este că lumea nu este atât de competitivă, iar oamenii cei mai fericiți și împliniți sunt cei care știu să coopereze, sunt dipuși să-i ajute pe ceilalți și știu să se bucure de reușita colectivă, care este implicit și a lor. Credem că faima și banii ne aduc fericirea, însă cel mai lung studiu pe această temă, desfășurat pe parcursul a 75 de ani, ne spune altceva. O cercetare făcută pe absolvenți Harvard (sic!), disponibilă cu traducere în limba română. High-achieving schools sunt definite acele școli în care elevii obțin note mari la testele standardizate - indicatori de șanse sporite de acces în facultăți de prestigiu din SUA.Într-un articol recent, Peter Gray - psiholog american din domeniul educației - vorbește despre mai multe cercetări legate de efectul toxic asupra copiilor, din cauza presiunii exercitate pentru obținerea acestor calificative înalte. Concluziile, pe scurt:* copiii dezvoltă anxietate, despresie și abuz de diverse substanțe într-o măsură mai mare decât elevii care nu sunt în astfel de școli;* efectele se întind pe perioade lungi de timp, și nu doar pentru copii, ci și pentru părinți sau familie;* există o diferență semnificativă între părinții care apreciază și pun accentul pe valori externe, comparativ cu cei preocupați mai degrabă de valori intrinseci. Prima categorie exercită un stres și o presiune suplimentară pe copii, prin aprecierea lucrurilor externe - trofee, bani, status social și în general aspecte preponderent materiale, prilej de laudă și mândrie în cercuri sociale și familie. Valorile intrinseci sunt cele care au legătură cu bucuria de a descoperi viața și sensul ei pentru fiecare, decență, modestie, într-ajutorare cu ceilalți și prietenie adevărată.Studiile au arătat că atunci când copiii simt că primesc iubire și respect din partea părinților în funcție de realizările lor sunt mai predispuși la suferință, cu consecințe, pentru alinarea ei, în manifestări depresive sau diverse forme de dependență.  Recomandări din comunitate📌“The wisdom of Trauma” -  Dr. Gabor Mate, un film de văzut, ce poate fi vizionat gratuit până duminică 20 iunie, inclusiv. Pentru pasionații de filosofie, un curs gratuit online. De ce este important să înțelegem dislexia și un ghid explicativ. - Recomandări Adriana📌Așa omorâm oamenii mari. De mici. Cu etichete. - Recomandare Cristi📌Ateliere, întâlniri și evenimente în comunitate, secțiunea Events.📌Între 24 și 27 iunie are loc Conferința AERO - Alternative Education Resource Organization. Noi susținem un workshop pe 26 iunie.📌Oameni frumoși, Cereharzi ❤️Ne vedem online, mâine 20 iunie, ora 18, acces din platformă. “Alegerea unei cariere nu seamănă cu găsirea unui suflet pereche. Este posibil ca jobul tău ideal să nu fi fost încă inventat.Vechile industrii se schimbă și noi industrii apar mai rapid decât oricând în trecut: nu cu mult timp în urmă Google, Uber și Instagram nu existau. Sinele tău viitor nu există nici el chiar acum, iar preocupările tale se pot schimba cu timpul.”DoR a publicat fragmente din cea mai recentă carte a lui Adam Grant - “Regândește”- în care explică de ce copiii nu trebuie presați să-și aleagă o carieră prea devreme.  Cum omoară școala tradițională pasiunile și interesele:* cere tuturor copiilor să facă aceleași lucruri, în același timp, deși nu este posibil ca toți copiii, din aceeași încăpere, să fie pasionați de aceleași lucruri, în același timp;* promovează valorile externe în detrimentul celor intrinseci. Când urmărești o pasiune, te concentrezi pe ceea ce te interesează pe tine, nu pe ceea ce apreciază sau pun preț ceilalți;* funcționează pe bază de frică, prin sistemul de notare sau apreciere a muncii. Teama ne panichează și ne împiedică să găsim soluții, ne blochează accesul la interese și preocupări în mod autentic;* ne învață că există un singur răspuns posibil sau un singur drum valabil, pe care ar trebui să-l urmăm - este o formă de a ucide din fașă orice formă alternativă de gândire și de acțiune;* ne arată că învățarea este despre a munci, iar joaca este, în cel mai bun caz, o pauză din învățare. Oricine, implicat într-o activitate căreia îi face plăcere să-i aloce timp, știe că joaca și învățarea sunt unul și același lucru.Concluzia: dacă vrem ca ai noștri copii să crească și să dezvolte interese care-i pasionează, care le oferă sens, mulțumire și împlinire, e necesar să le oferim alternative și libertate - timp pentru joacă, experimente, posibilitatea de a greși și reuși.Ținem aproape!Cu drag,Echipa CEREHARD Get full access to Re-Design mental at redesign.substack.com/subscribe

Credeți că a ținut? Nu. Am avut cu cine să fac asta? Nu.Despre cum se bat cap în cap planurile părinților cu dorințele copiilor, în povestea Anitei și a celor 2 copii: unul, cel mai fericit și mai curios, care nu a interacționat mai deloc cu sistemul tradițional, iar celălalt care încă se luptă să scape de traumele generate de același sistem.   “Nu, mulțumesc” a fost primul lucru pe care l-am observat la copiii care învață în alternative educaționale, spune Cassidy Younghans, profesor plecat din școala tradițională pentru a se implica în mișcarea globală de transformare a procesului de învățare și educare.Nu, mulțumesc - sunt două cuvinte simple, refuzate fundamental copiilor în școala tradițională. Imaginați-vă doar acest răspuns la lista de teme cu care pleacă copilul în fiecare zi de la școală. Un zâmbet din partea profesorului ar fi varianta pozitivă, în cea negativă probabil temele s-ar dubla.Libertatea copiilor de a spune “nu, mulțumesc” la lucrurile care nu-i interesează este, pe scurt, esența alternativelor educaționale, indiferent de formă. A povestit despre experiența ei în școli democratice sau în alte forme de învățare, în cadrul Conferinței AERO (Alternative Education Resource Organization), un eveniment în care tinerii și adulții discută și dezbat împreună soluții legate de variantele diferite în care tinerii din zilele noastre învață și se adaptează.Sistemul educațional se transformă, fie că vrem sau nu, iar în alte părți de lume schimbările au început de decenii.La noi se întâmplă mai greu, dar se întâmplă. Tinerii și copiii de astăzi nu vor aștepta aprobarea noatră pentru a face și a acționa. Dacă vrem să construim o relație cu ei pentru tot restul vieții, nu doar până la 18 ani când devin majori, dar nu neapărat maturi, ar fi bine să deschidem ochii larg, să-i ascultăm și să acceptăm schimbarea.… Și atunci, dacă tot se întâmplă, nu ar fi mai bine să o îmbrățisăm?Join the education revolution!Conferința anuală organizată de AERO își propune să facă cunoscute alternativele educaționale către un număr cât mai mare de părinți, copii, tutori, educatori și decidenți din sistemele tradiționale de educație. Anul acesta se va desfășura în perioada 24 - 27 iunie și va fi exclusiv online.Vor fi împreună pionieri și veterani ce promovează diverse forme de învățare, pentru toate vârstele copiilor: speakeri din șase continente, iar noutatea acestei ediții constă în workshop-uri și sesiuni susținute de tineri - acei tineri ale căror nevoi ar trebui considerate în construcția oricărui sistem sau formă de învățământ.  Educația este un subiect critic peste tot în lume. Este, de asemenea, unul dintre pilonii construcției unei societăți sustenabile, motiv pentru care conversațiile și dezbaterile din cadrul conferinței AERO sunt interactive și facilitează accesul tuturor celor interesați de felul în care învață copiii noștri.    Noi vom susține un workshop cu tema “The neuroscience of heutagogy” - următorul pas în știința educației, învățarea auto-dirijată, în ritmul și termenii proprii. Trăim deja în societăți bazate pe “knowledge sharing”, iar în cadrul sesiunii vom explora legăturile și impactul pe termen lung dintre hobby și job, precum și descoperirile din neuroștiințe aplicate în zona educației.Recomandări din comunitate📌Tu ce crezi: copilul tău pierde timpul pe telefon și internet sau e pasionat de video și comunicare? Primul curs din România de regie de film pentru copii vine să ajute la elucidarea acestei dileme. - Recomandare Laura📌 Pentru viitorii scientists - 7 sugestii pentru învățarea științelor pe cont propriu.Ce sunt coralii? O carte despre învățarea auto-dirijată. - Recomandări Adriana📌Bibloteca virtuală “Clasic e Fantastic” - Recomandare Cristi📌De ce avem nevoie să luăm în serios arta la copii? - Recomandare Gabriela📌 Atelierele de săptămâna viitoare și întâlnirile din parcuri - secțiunea Events.Copiii învață și absorb informații prin natura lor, în timp ce paradigma educațională din întreaga lume se bazează pe ideea că sunt leneși și trebuie constrânși cumva să învețe.Cum știm că este momentul să căutăm alternative educaționale pentru copiii noștri? Unii dintre ei știu să articuleze nemulțumirea și verbalizează refuzul de a merge la școala tradițională, dar alții nu, iar rolul nostru de părinți este să descoperim împreună cu ei cauzele.Câteva indicii pe care le puteți recunoște, indiferent de sistem educațional, țară, rasă, etnie:* copilul vine de la școală obosit și irascibil? spune că urăște școala? * și-a pierdut interesul pentru a dedica timp unei activități atractive?* se plânge de conflicte sau de situații incorecte la care au fost părtași? * vi s-a sugerat că poate copilul suferă de “ceva” și că poate ar trebui să urmeze un tratament? Căci comportamentul lui nu se “cadrează”… Boala se numește Educational Deficit Disorder și este a sistemului, nu a copilului.Zece indicii că este posibil să aveți nevoie de un alt drum educațional pentru copilul vostru - sintetizate și preluate de la AERO.Ținem aproape!Cu drag,Echipa CEREHARD Get full access to Re-Design mental at redesign.substack.com/subscribe

Libertatea ne sperie. Pe părinți mai mult decât pe copii.Și nu trebuie să ne credeți pe cuvânt. Ascultați dialogul dintre Cezara, adolescentă Cerehard, și mama ei Adina, care povestesc despre felul în care și-au regăsit încrederea în ele și în decizia pe care au luat-o: bucată cu bucată și fărâmă cu fărâmă.  În România, au trecut 30 de ani de la căderea regimului comunist, dar frica de a fi liberi - în gândire, în alegeri - încă ne domină pe mulți. Copiii noștri vor fi adulți într-o lume în care curajul de a gândi și de a-ți asuma deciziile este esențial.Și ce le arătăm noi, părinții lor? Că ne este teamă.Teamă că nu am ales bine pentru ei, teamă pentru ce va zice lumea, etc.Nu știm întotdeauna cum să ne eliberăm de frică. Frica este motorul tuturor acțiunilor noastre, este reacția primordială care ne asigură supraviețuirea. Uneori, însă, frica devine stăpânul vieții noastre, fără ca noi să fim conștienți de asta. Conștientizarea temerilor, cu ajutorul rațiunii, ne permite eliberarea de frică acolo unde rolul ei devine distructiv.Și putem să fim împreună, să ne sprijinim reciproc, să ne împărtășim experiențele. Adică să practicăm libertatea, să experimentăm și să avem încredere în copii.Copiii au și ei ideile lor. Dacă ne este frică de propriile gânduri, să-i ascultăm măcar pe ei.Câteva concluzii din evaluările informale desfășurate până acum. Au participat 50 de familii, cu aproximativ 60 de copii:* majoritatea părinților a depășit anxietatea legată de părăsirea sistemului școlar tradițional și apreciază existența comunității educaționale favorabilă intențiilor familiale;* nevoia de socializare persistă pentru unii copii, dar s-au evidențiat competențe sociale, adesea remarcabile;* unii copii sunt interesați de științe, tehnologie, inginerie, iar alții au aspirații umaniste;* aspecte de îmbunătățit - în zona comportamentului de tip invaziv din partea părinților, cu recomandări pentru cultivarea unui echilibru între afecțiunea, atașamentul și asumarea autonomiei copilului (respect pentru personalitatea copilului, diferită de a părintelui);* temă recurentă - tehnologia și diferențele de adaptare la noile medii de învățare - copii versus părinți.Concluziile personalizate sunt cuprinse în raportul destinat fiecărei familii. Ne vedem online mâine 6 iunie, ora 18, la întâlnirea părinților Cereharzi.Cum arată copilăria prefabricată:“Îi menținem în siguranță, hrăniți și hidratați, apoi vrem să ne asigurăm că merg la școlile potrivite, că sunt în clasele potrivite din școlile potrivite, și că iau notele potrivite în clasele potrivite din școlile potrivite.Apoi petrecem atât de mult timp sâcâindu-i pe prețioșii noștri copii, flatându-i, sugerându-le, ajutându-i, tocmindu-ne cu ei, sâcâindu-i, în funcție de situație, pentru a ne asigura că nu vor eșua, că nu vor închide uși, că nu își vor distruge viitorul...Cum se simte un copil care trăiește o astfel de copilărie? În primul rând, nu mai are timp liber de joacă. După-amiezile sunt pline deoarece totul trebuie să îi îmbogățească, credem noi…Dar dacă vă uitați la ce-am făcut, dacă într-adevăr aveți curajul să vă uitați, veți vedea că ai noștri copii cred nu doar că valoarea lor vine din note și punctaje, dar le trimitem mesajul „Copile, nu poți realiza nimic din toate astea fără mine''.…Dacă-i vrem să dezvolte auto-eficiența de care au nevoie, atunci ei trebuie să gândească, planifice, decidă. Să încerce și să dea greș; să viseze și să experimenteze viața pentru ei înșiși.”Vă invităm să descoperiți pledoaria plină de umor și pasiune a Juliei Lythcott-Haims, fost educator din sistemul tradițional, care scrie și povestește despre fenomenul părinților elicopter și al celor obsedați de liste de bifat. Antidotul, spune ea, este cea mai veche idee din lume: iubirea necondiționată.Prezentarea TED este disponibilă cu traducere în limba română.* Cine este în spatele acestei informații?* Care sunt faptele evidente, informațiile clare?* Ce spun alte surse de informare?Sunt cele trei întrebări la care avem nevoie să găsim răspunsuri pentru a evalua informațiile cu care ne confruntăm în lumea online, indiferent de subiect.Copilul de azi, nativ digital, adoptă rapid comportamentul specific mediului online, însă evaluarea informațiilor și analiza, judecata lor sunt deprinderi ce trebuie exersate, iar gândirea critică este unul dintre instrumente. Proiectul Civic Online Reasoning a fost dezvoltat cu scopul de a învăța tinerii cum să găsească, deslușească și să verifice informațiile din labirintul internetului. Oferă materiale pentru tutori și studenți pe categorii de teme, videos explicative, dar și cercetări care au stat la baza proiectului. Tehnologia face parte din viața noastră, fie că vrem sau nu, iar adaptarea nu este opțională dacă vrem să fim parte din experiența de viață a copiilor noștri.Cele trei întrebări de mai sus sunt utile și pentru adulți, căci lumea online prezintă aceleași provocări și pentru noi.Recomandări din comunitate📌În școli, măsurăm ceea ce contează? - un interviu cu Angela Duckworth, autoarea celebrei cărți “Grit - puterea pasiunii și a perseverenței” despre testele standard, considerate depășite, și care sunt departe de a ajuta real la dezvoltarea cognitivă și la identificarea trăsăturilor definitorii ale personalității.Ce primează în fața abilităților intelectuale? Cele emoționale, legate de comunicare, ascultare și relaționare, abilități privind gestionarea de probleme și situații diverse.Și da, contează să fii capabil să lucrezi în echipă, să fii creativ, să fii perseverent, să ai etică și principii... toate acestea sunt importante și nu le măsoară nimeni în evaluările standard.Pentru cei ce iubesc natura - cinci programe disponibile gratuit în luna iunie.Recomandări Adriana📌Pentru pasionații de programare: 42Wolfsburg - Coding School + WellCode - Învață programare de la zero - Recomandări Miruna📌Povestea metamorfozei - de la Alina și Toma📌O altfel de urare de Ziua Copilului + 17 seminarii de vară pe diverse subiecte - Recomandări Monica📌Ce putem învăța din așa-numitele culturi vechi? - Recomandare Cristi.“Copiii nu trebuie lăsați liberi”Și când nu face teme, ce face copilul? Stă? Pierde timpul? Sau, Doamne ferește, se joacă?! - din Republica, de acum câțiva ani, dar la fel de actual, din păcate.Copiii de astăzi nu au parte de experiența autonomiei și independenței, iar felul în care revoluția industrială a schimbat copilăria are consecințe pe termen lung. Dacă înlăturăm grupurile de joacă cu vârste diferite sau joaca liberă, înlăturăm de fapt roțile ajutătoare în formarea lor ca adulți pe care copiii le-au avut milenii întregi. Creăm un dezechilibru tot mai mare la nivelul mediului. Mai mult, în loc să lăsăm copiii să-și dezvolte abilități fundamentale precum rezolvarea problemelor, dăm direct la ultima pagină pentru a le arăta răspunsurile. Dar acest lucru îi lasă nepregătiți pentru toate problemele pe care le vor avea.Un antropolog povestește despre cum se dezvoltă copiii în diferite culturi (cu traducere în limba română).Ținem aproape!Cu drag,Echipa CEREHARD Get full access to Re-Design mental at redesign.substack.com/subscribe

… Eu sunt mai conservator, adică mi-e mai dificil să fac anumite schimbări, dar împreună, toți trei, cred că am reușit și suntem pe drumul cel bun.Avem nevoie de deschooling, pentru că venim cu un bagaj destul de mare din spate. Câteodată și conștiința colectivă că doar așa se fac lucrurile...mă refer la școala tradițională...te țin pe loc. Au fost și discuții cu persoane din jurul nostru care sunt reticenți și cumva... nu că ne izolează, dar ne pun într-un colțisor acolo.... voi sunteți new wave. Trecem peste asta, pentru că ne gândim în primul rând să-i fie copilului bine.Mai sunt momente, cel puțin în cazul meu, în care mă gândesc dacă ceea ce fac sau dacă ghidajul pe care i-l oferim este suficient. Dar cu timpul ne vom da seama și în comportammetul lui și în lucrurile pe care le face, pe care le simte. Mai avem de lucru, în special eu, pentru că de multe ori mă raportez la el ca la un adult și nu e corect. Ar trebui să o iau invers - să văd prin ochii lui ceea ce contează și ce este important și pentru dezvoltarea lui, cum simte el și apoi să văd și din perspectiva mea.Încercăm să punem cărămidă cu cărămidă și să fim mereu lângă el indiferent de situații, și să învățăm: când greșim să învățăm, când facem bine, să facem și mai bine.… Inițial am început cu fetițele lecții, ca la școală, dar nu a mers. Apoi am aflat de deschooling, de care clar avem nevoie noi, părinții, și acum suntem foarte bine: facem multe experiențe în natură, în grădină, este minunat și o ținem în continuare așa. Ele s-au acomodat instant cu chestia asta, sunt mulțumite și fericite. Am așteptat să ceară ele informații și într-adevăr se simte curiozitate, pun întrebări, își caută singure informații când vor...în rest, se joacă toată ziua.… Mie mi-a luat ceva timp deschoolingul și cred că pentru mămici e cel mai greu.Nu știu dacă e adevărat pentru toate familiile, dar la noi așa a fost. Irina cel mai repede s-a despărțit de școală, pentru că nu suporta modul cum se lucra, competiția cultivată etc., a spus că poate să învețe singură. Și chiar ne-a fost puțin teamă că nu avem puterea de a demonstra că putem să o facem pentru copilul nostru. Nu am ascultat-o când a avut prima tentativă de a ieși din sistem și am greșit, pentru că la 9 ani n-a mai vrut să meargă la școală.Ei gândesc matur, au intuiție, dar noi, părinții, ne-am impus foarte multe filtre și dacă nu trecem peste ele ne vor influența toți cei din jurul nostru.Sunt mărturii de la trei tați Cereharzi, la ultima noastră întâlnire online, și ne-am bucurat să descoperim în comunitate tătici pasionați și preocupați de a găsi calea cea mai potrivită pentru dezvoltarea copiilor lor.Este încurajator, de asemenea, să vedem tați din generațiile tinere implicați și deschiși către implicare emoțională, relativ la nevoile copilului.Felicitările noastre, tuturor Domnilor!Vestea mai puțin bună este că sunt și familii în care decizia de a urma o educație liberă, în afara școlii tradiționale, nu este o decizie comună tații fiind, de regulă, cei care se împotrivesc cel mai des acestei alternative.Este motivul pentru care am adunat perspective și sfaturi de la tați care au avut această experiență, din societăți în care alternativele educaționale nu mai sunt o noutate (sau o sperietoare, după caz).Tații au această etichetă de “capul familiei”, cel care stabilește regulile familiei, o idee preconcepută și depășită de lumea în care trăim astăzi. Vă ajută dacă vă eliberați de această etichetă și deveniți prietenul copilului vostru. Eu am relații minunate cu copiii mei, adolescenți. Multă lume se plânge de adolescenții din casă, dar eu mi-am dezvoltat relații de prietenie, respect și încredere cu ei și nu mă pot plânge. Dacă are încredere în noi ca părinți, va ști că suntem primii care îl sprijinim în decizii și alegeri, cu noi se va consulta atunci când are îndoieli, iar această deschidere și apropiere este fructul și împlinirea în meseria de părinte. - The Unschool Dad.Pentru cei care nu văd valoarea în învățarea și educația libere, le sugerez să se uite la ei înșiși.V-ați oprit din învățat doar pentru că ați terminat 12 clase sau facultăți? Ne stabilim obiective, căutăm resurse, ne documentăm și ne oferim oportunitatea de a căuta și învăța abilități sau cunoștințe noi pentru restul vieții și noi, adulții, dacă suntem preocupați de acest lucru. - This Dad’s TakeCei mai mulți tați lucrează și întrețin familia. Este una dintre sarcinile transmise din generație în generație. Ideea că în lumea de astăzi copilul poate face ce dorește și are o libertate cu care părintele nu este obișnuit poate fi perceput ca ceva “împotriva naturii” și este, de asemenea, și o frică legată de indulgență - că fără reguli, copilul nu va învăța cum să funcționeze într-o lume ostilă. - Unauthorised Dad Handbook Mărturiile tuturor, cu mai multe detalii, aici.Ascultarea și capacitatea de a ști cum să ne auzim la modul real este una dintre provocările fiecărei familii. Vă recomandăm un exercițiu ușor de pus în practică: cei trei “DA”.Pentru o idee prezentată, fie de către părinte, fie de către copil, celălalt reformulează până ce obține trei DA-uri de confirmare că a înțeles ce vrea celălalt să comunice.Este explicat pe larg și cu exemple pe Roots of Action, unde sunt sintetizate și cele trei abilități necesare ca să ascultăm eficient: respect pentru cealaltă persoană, să ascultăm mai mult decât să vorbim, întotdeaună să căutăm să înțelegem, în special perspectiva copilului, în aceste cazuri.Recomandări din comunitate📌Pentru că am vorbit de tați - un articol pentru tații din viitor.Băieții învață mai ușor datorită relaților pe care le dezvoltă cu cei din jur (tutori, părinți), învață mai bine atunci când sunt încurajați și susținuți să nu renunțe, prin comparație cu fetele, conform cercetării.📌Cele mai proaste 6 sfaturi pe care le dau părinții copiiilor:* concentrează-te pe viitor și pe recompensa din viitor, în loc să-i învățăm să aprecieze și să se bucure de prezent;* stresul este inevitabil, caută să-l ignori, trage de tine, în loc să-i arătăm prin propriul exemplu cum să se relaxexe și să nu-și genereze anxietate;* caută-ți constant preocupări, în loc să-l încurajăm să se simtă bine chiar și atunci când nu știe ce să facă și se plictisește (sunt numeroase cercetări care au evidențiat că cele mai bune idei ne vin atunci când nu ne focusăm să le găsim);* dă tot ce ai mai bun (creează presiune și stres), în loc să-i asigurăm că a greși și a eșua este ceva normal, din care învățăm;* cunoaște-ți slabiciunile și nu te menaja, în loc să-l învățăm cum să se comporte cu grijă față de el însuși, înainte de orice. Prin auto-critică mai mult ne sabotăm decât ne ajutăm, spun cercetările, cu impact negativ asupra capacității de reziliență și decizie pe tremen lung;* lumea este dură, luptă să fii #1, în loc să-l învățăm compasiunea și empatia către ceilalți. Conexiunile sociale și cultivarea relațiilor sunt cele care ne susțin, începând din copilărie, nivelul de sănătate și fericire, ceea ce îi ajută pe copii și în dezvoltarea abilităților intelectuale.           📌Joburile viitorului sunt deja prezente - au legătură cu tehnologia, cu lucratul de acasă și pentru casă.📌300+ site-uri educaționale gratuite pentru copii, părinți și tutori.📌Atelierele Hai-Hui prin istorie cu dl. profesor Marcel Bartic - în fiecare sâmbătă, de la 9.00 la 12.00, timp de 8 săptămâni - linkul de acces.📌Atelierele de săptămâna viitoare - program în secțiunea Events.📌Descoperim misterele vieții - Recomandare Alina📌Între 24 și 27 iunie va avea loc Conferința AERO - Alternative Education Resource Organization. Sugata Mitra, Yaacov Hecht, Henry Readhead (urmașul fondatorului Summerhill School) sunt printre vorbitori, alături de mulți alți promotori ai alternativelor educaționale din întreaga lume.Vom fi și noi prezenți cu un workshop pe 26 iunie, revenim cu detalii.Amintiri din școala tradițională…„E nevoie de un sat întreg să crești un copil”, se spune. Și e perfect adevărat. Copiii sunt suma libertăților și limitărilor pe care li le vor da mediul în care există și se dezvoltă, parte esențială din acest mediu fiind, evident, părinții și profesorii lor. Dragi părinți, stimați profesori: niciun test nu e vreo sentință finală. Dacă noi nu vom vedea dincolo de aceste teste și rezultate intervenția, acțiunea remedială ulterioară asupra copilului, vom rămâne mereu în logica notei ca verdict final și implacabil. Și ele nu sunt așa, niciuna dintre notele luate la vreo evaluare, în orice moment al vieții noastre, nu e finală, ci doar un bun prilej de-a respira și de a croi un parcurs ulterior mai bun. Mai multe aici.Schimbări în controlul asupra învățării.Până acum, școlile aveau, mai mult sau mai puțin, control complet asupra lucrurilor pe care copiii le învățau. Dar pandemia a schimbat acest lucru în sensul că părinții au fost presați să devină “consumatori educați de resurse de învățare disponibile independent” – adică au căpătat abilități de a alege conținut și metode de învățare pentru copiii lor. Școlile nu pot ignora această realitate.Copiii au și ei idei formate în pandemie.Distanțarea de școală, învățarea online și alte situații înregistrate în ultimul an a produs, în rândul copiilor, experimente naturale, de la folosirea structurilor deschise la asumarea unei mai mari responsabilități în procesul de învățare. Elevii au, astfel, ceva de spus despre nevoile și așteptările privind educația în noul an.Sunt două dintre tendințele identificate în sistemele educaționale ale lumii în ultimul an.Și ce fac, de fapt, copiii de astăzi…Puștiul de mai jos dezvoltă aplicații de la 12 ani, iar acum la 18 ani are propria lui companie și este considerat următorul Steve Jobs.În prezentarea TED a explicat cum a ajuns să dezvolte aplicații și cum a folosit-o în interesul comunității, adunând fonduri locale pentru educație, pentru că, spune el “în ziua de azi elevii știu puțin mai mult decât profesorii în ce privește tehnologia.” Ținem aproape!Cu drag,Echipa CEREHARD     Get full access to Re-Design mental at redesign.substack.com/subscribe