Ariana Harwicz: „Scrisul nu le aparține numai scriitorilor”

Mulțumim că ne ascultați. Părerea voastră contează pentru noi. Ne puteți scrie aici:Scriitoarea Ariana Harwicz a debutat în proză cu romanul „Mori, iubitule!”, în care pune sub lupă ideea de familie, de cuplu, maternitatea, feminitatea, pasiunea, erotismul. Și ţine lupa în așa fel încît toate astea iau foc. „Mori, iubitule!” a apărut în 2012 și ediţia în limba engleză a fost nominalizată la International Booker Prize, unul dintre cele mai importante premii literare internaționale, nominalizare care i-a adus foarte multă vizibilitate și traduceri. Mai mult, „Mori, iubitule!” este în curs de ecranizare, în regia lui Lynne Ramsay, cu Jennifer Lawrence și Robert Pattinson în rolurile principale. Am vorbit cu Ariana Harwicz despre romanul „Mori, iubitule!” la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași (FILIT). Interviul a fost tradus de Ioana Aelenei.De ce a fost important pentru dumneavoastră să chestionați maternitatea, familia, ideea de cuplu?Ariana Harwicz: „Cînd am început să scriu «Mori, iubitule!» nu știam deloc că scriu o carte. Nu mă consideram scriitoare. Îmi place să cred că scrisul nu le aparține numai scriitorilor. Scrisul vine de altundeva decît din Academie sau de la scriitori. Atunci cînd am început să scriu, trăiam maternitatea pentru prima dată. Eram la țară, în Franța și nu înțelegeam absolut nimic din ce mi se întîmpla și a trebuit să exorcizez acest lucru. Nu dintr-un motiv ideologic, ci pentru a mă salva pe mine însămi. ”De ce nu are nume personajul dumneavoastră?Ariana Harwicz: „Într-adevăr, cu excepția celui mai recent roman, personajele mele nu au nume. E de fapt ca în piesele de teatru ale lui Beckett, unde personajele sînt un număr, sau o literă sau pur și simplu sînt mama, tatăl, copilul, e vorba despre rolul social pe care-l are fiecare. E ca în armată, unde avem grade militare. Pentru mine familia este ca o armată, unde fiecare are un rol concret.”Romanele Arianei Harwicz au apărut în limba română la Editura Vellant – „Mori, iubitule!” și „Degenerat”, în traducerea Lilianei Pleșa Iacob și „Pierderea judecății”, în traducerea Corneliei Rădulescu.Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu  Un produs Radio România Cultural