Cea mai grea lecție: să accepți că mama ta nu se va schimba și să înveți să îți oferi iubirea de care ai avut nevoie

Intră pe ⁠⁠⁠⁠DrUrsula.roUna dintre cele mai dificile experiențe emoționale este să conștientizezi că mama ta, persoana de la care ți-ai dorit mereu iubire, validare și înțelegere, nu se va schimba niciodată.Ani la rând continui să încerci, să demonstrezi, să fii „mai bun”. Explici, te străduiești să fii mai calm și mai împăciuitor, să te faci cât mai bine înțeles. Lași de la tine, faci compromisuri, ești atent la fiecare gest pentru a n-o supăra, cu speranța că într-o zi va vedea, te va înțelege cu adevărat și îți va oferi ceea ce ai avut nevoie.Dar, mai devreme sau mai târziu, înțelegi că problema nu este că nu ai fost tu suficient de clar, ci că mama ta nu are resursele emoționale să răspundă nevoilor tale. Și, de fapt, nu le-a avut niciodată.Iar această conștientizare doare, deoarece aduce cu sine o formă de doliu: plângi după iubirea pe care nu ai primit-o și după mama pe care ai fi vrut să o ai. Te doare când, în urma fiecărei tentative de apropiere, constați că distanța dintre voi devine și mai vizibilă prin tăcerea și răceala care se aștern. Te frămânți și te simți tensionat/ă când știi că urmează să vă întâlniți. Te doare când o nouă discuție se încheie la fel ca toate celelalte – cu o liniște apăsătoare.Se simte ca o trădare să accepți că, poate, nu se va schimba niciodată. Ca și cum a renunța la speranță, ar însemna să renunți la ea. Dar, în realitate, a te agăța de această iluzie te ține blocat/ă în suferință.Abia atunci începi să vezi câtă energie ai consumat așteptând, încercând și străduindu-te atât de mult să fii văzut/ă. Așteptând scuze, așteptând recunoaștere și validare, așteptând mama de care aveai nevoie atunci și pe care încă o cauți acum.A accepta această „pierdere” nu înseamnă că nu o mai iubești. Înseamnă să nu te mai pui pe ultimul loc doar ca să păstrezi iluzia unei relații. Înseamnă să îți recunoști și să îți îmbrățișezi acea parte vulnerabilă din tine, acea instanță de copil care încă suferă și tânjește după iubirea mamei și să-i spui: „Știu cât e de greu, dar nu mai ești singur/ă. Sunt aici cu tine pentru a te susține.”Durerea de a realiza că mama ta nu se va schimba niciodată este reală, dar poate fi și un moment de eliberare, pentru că înțelegi că nu mai are rost să aștepți gesturi sau cuvinte care nu vor veni.Nu mai încerci să o convingi, nu mai încerci să-i schimbi reacțiile, nu te mai agăți de speranțe false. În schimb, începi să redirecționezi acea energie către tine – începi să îți oferi singur/ă sprijin, să fii mai atent/ă la propriile nevoi, să îți construiești relații sănătoase cu oameni alături de care te simți văzut/ă și valorizat/ă.Când renunți la așteptarea ca ea să te iubească altfel, abia atunci începi să înveți cum să te iubești și să ai grijă de tine așa cum ai avut mereu nevoie.Dr. Ursula Sandner