Cele paisprezece poeme rostite pentru ziua îndrăgostiților

Send us Fan MailCele paisprezece poeme rostite pentru ziua îndrăgostițilorsub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ . Dragostea este o boală fără de care nu ești sănătos – spunea cineva care, cu siguranță, a și știut despre ce este vorba în propoziție. A iubi pe cineva nu înseamnă a cumpăra din mall un cadou. În mod evident, cadoul poate sublinia, poate pune în evidență sentimentul, pentru cea sau cel care nu are suficenți ochi să-l vadă înlăuntrul perechii sale. Pe de altă parte, cum ai putea să știi cât de mult îți iubești perechea, dacă nu îl iubești cu adevărat ? Adică să poți vedea înlăuntrul tău cât de mult și cât de adânc se întinde iubirea…Abia când ai acest indice de referință pus în evidență în sinele tău îți poți da seama cât, cum și când îl sau o iubești cu adevărat pe cea sau cel care este sau devine perechea ta, parte intrinsecă din tine așa cum ești doar tu în ea. Pentru această sărbătoare a iubirii am pregătit o selecție de poeme și doeme care pot fi dăruite perechii tale. Deci să purcedem la cetirea lor :  Pentru Miruța meacea din mine desprinsă înlăuntrul ei   a iubi iubire (doem)  a iubi iubiredinspre femeiee ca şi cumte-ar toarce cu luminedin caierul nopțiiîntre două suspineîn timp ce fusul sfârâiea etern  a iubi iubiredinspre bărbateste ca şi cumte-ar iubi cu etern cu totşi te-ar îngropala stâlpul caseiîn chip de sămânță a iubi iubireaeste însuşi eternulîntors pe dosîntr-o singură lacrimăcare gângureîn zoriîn chip de rouă     ana matriceală dorință - doem - sunt punctul matricealce roteşte dorința de acasăpână la zidirea în zida pietrei pietrificatecu inimă cu tot din pământul palmelor taleamestecat cu un pic de sudoarela ceas nocturn de sfântă insomniecând şi cuvintele merg tiptilîn vârful picioarelor pe acest tărâmnu mă sperie singurătateadin caredin când în cândsar aşchii în toate direcțiileşi se fracturează neputinciostransformându-ne în străini perfecți în noaptea rindeluită obsesivde acele ruginite ale ceasornicului din peretepână la sfâşierea nevolnicăîn ochii mei şlefuiți incapabilde lacrimi ce vin cu gustul zboruluicu gustul doru-luicând eu femeie fântânăsunt sau nu sunt delocori poate o nimfă invocată tactilcu patimă de țărm sunt eumatricea sărutului tău perfectefemerid şi perfid de adânclocuitoare deplină în jar de absidsunt eutăcerea din zid&nbSupport the show