Distorsiunile emoționale și tiparul genetic

Distorsiunile emoționale reprezintă o deformare a calității trăirilor interioare, cauzată de emoții puternice, care sunt percepute exagerat. O distorsiune emoțională se poate întâmpla când, deși avem circumstanțe favorabile, ne simțim fără puterea de a acționa, ca și cum cineva din interior ni s-ar opune cu încăpățânare, fără să înțelegem natura împotrivirii lui. Este cazul cel mai des întâlnit. Sau, când totul este superb în jurul nostru, și deodată ne simțim plictisiți sau deprimați aparent fără niciun motiv. De regulă, distorsiunea acționează în sensul negativ, nu în cel pozitiv. Ar fi poate interesant ca în împrejurări care nu sunt plăcute să ne simțim mai bine, dar nu se întâmplă așa ceva. Și astfel, când împrejurările sunt, sau ni se par, neplăcute, ne simțim și mai rău decât ar trebui în mod normal. Și aceste distorsiuni emoționale își au de multe ori sursa nu în stratul psihologic, nici chiar în cel fiziologic, ci în cel genetic, adică, în cel mai profund nivel al ființei noastre. Fiindcă genele nu sunt produsul ființei noastre, ci le moștenim așa cum sunt. Aceste gene sunt o ereditate transmisă de la strămoșii noștri. Este adevărat că este posibil să intervenim asupra exprimării acestor gene. Și aici este marele rol al educației, care întărește psihicul și conștiința ca să modeleze, să stăpânească și să utilizeze la maximum, în sensul ascendent, genele pe care le avem. Pe de altă parte, conștiința nu este foarte rafinată în percepția stratului genetic. Ea nu este capabilă să discearnă cu claritate informația genetică, fiindcă între cele două se interpune un strat organic, adică partea fiziologică, corpul uman. Și trecerea informației dinspre partea mentală către cea genetică, și reciproc, se produce prin traversarea stratului organic, care este supus puternic influenței mediului înconjurător, cum ar fi geografia locului în care ne găsim, condițiile de mediu, dar și condiționările sociale și umane. Din acest punct de vedere, în traversarea informației între cei doi poli, între cel psihologic și cel genetic, se interpune un strat care poate distorsiona ceea ce este comunicat. Și nu întâmplător, dacă, să zicem, există o problemă organică, automat ea va conduce la perturbarea relației dintre partea mentală și cea genetică a ființei noastre. Cel mai simplu de observat este perturbarea dispoziției interioare, care se poate strica rapid dacă nu ne-am odihnit suficient, dacă mâncăm ceea ce nu trebuie, dacă avem un stil de viață nesănătos, sau dacă sunt anumite condiții de mediu care ne deranjează. Fiindcă orice ființă poate fi descrisă ca o unitate dintre părțile psihice, somatice și genetice, care se condiționează reciproc. Și există un creier psihic, altul neurologic și altul genetic, care trebuie să conlucreze armonios pentru bunăstarea întregii ființe. Pe de altă parte, tot prin intermediul stratului organic, noi încercăm să ne simțim bine, din păcate, apelând adeseori la ceea ce nu trebuie, adică la excitante, care perturbă și mai grav dialogul dintre partea genetică și partea psihologică. Tensiunile interioare se nasc așadar când apar distorsiuni preponderent din partea organică, în traversarea informației între conștiință și substratul genetic, între minte și ADN, cum am spune pe scurt. Mai departe, informația între cele două straturi extreme, minte și gene, se transferă organic în principal prin emoții, adică trăiri brute, neraționalizate, și nu neapărat prin gânduri, imagini sau cuvinte. Și astfel, vom interpreta greșit realitatea în care ne găsim și deopotrivă, vom avea o percepție deformată asupra noastră înșine, a ceea ce suntem și a ceea ce ne dorim cu adevărat. Adică ne vor fi afectate identitatea și comportamentul, adică, modul normal de a fi.