dizidență la rid

Send us Fan Mail“dizidență la rid” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ . El apare în istoriografia personală datat în 18 martie 2021. Poemul arată astfel :  dizidență la rid    m-am uitat pe fereastră la propria mea viațăploua torențial și era cam frigstrada era pustiepână la ultima gară m-am uitat prin foșnetul ploii și mi-am zis: Dumnezeu existăși eu sunt un om bun dar nimic nu s-a schimbatnici oamenii nu s-au schimbatnici cuvintele porțile deschise au rămas închiseși porțile închise au îmbătrânit în balamalele lor ruginite către sufletul topit de o respirarenoaptea șoaptele curgeau cu susurul lor absconsprintre pernele așezatecrucișpeste trupurile piezișe ale visului undevao femeie plângeacu durerile ei de femeiecu tăcerile ei de femeiecu iubirile ei de femeie se vedea colțul ierbii printre șineacolo unde se opreau rechinii să privească refluxul apoi dădeam draperia de o partedădeam istoria de cealaltă parteși nimeream tot în gară și vă spuneam că ar fi trebuit să ascultațiceea ce aveam să vă spunîn calitate de fiu rătăcitor eram mereu pe mareși priveam întotdeauna apusul de la răsăritși-mi spuneamsunt chit cu mine însumi eu sunt legeasau poemuldepinde cum răsar cuvinteledin roua tăcerii ploua infernal și neîntreruptDumnezeupusese ploaia în loopviața se umplea de amar ca un pahar cu urme de degete încleștate    @ndrei filip ©onstantin burdușa™   În podcast poemul este recitat chiar de către autor.Support the show