Ecoul e din suflet

Vorbele-s nemuritoare cu un reportofon în mâna. Visele, la fel. Înregistrez poveşti născocite ad-hoc seara, înainte de culcare, pentru fetiţa mea. Urmăresc cântăreţi stradali şi imami inimoşi, dansatoare nocturne şi cerşetori metalici. Uneori ajung la politicieni cu agendă, alteori doar la shaormisti cudetoate. Îs chestii care ştiu că pleacă asap, altele de care ştiu că nu m-aş despărţi never. Cu reportofonul mi-am păstrat ultima discuţie cu un unchi drag, care mi-a înflorit viaţa cu matematica sufletului său. Şi am sunete uitate, parcă neauzite încă, pitite undeva, pe o bandă mică de casetofon, cu bunica mea, cea de demult, cea nemaivăzută.