Episodul 10 - Arta de a nu te plânge

Când vine vorba de văicărit, cred că suntem campioni. Pierzi autobuzul? De ce să ne luăm o marjă de eroare de 30 de minute / o oră pentru orice eventualitate când putem să dăm vina - degeaba, că oricum am pierdut autobuzul - pe responsabilii cu transportul public. Iei notă mică - deși abia dacă ai învăț? De ce să ne asumăm faptul că puteam să ne pregătim mai din timp, singuri, cu minimum de efort pe zi, când putem să dăm vina pe cei/ceea ce ne înconjoară (sistem, profesori, colegi, părinți sau chiar prieteni)? Vine o pandemie? Okay, aici nu continui. Subiect sensibil. Episodul 10 este despre o raritate. Ceva ceea ce pare că se transformă într-o „specie rară”. A-ți asuma deciziile luate de tine, deja nu mai e la modă, mai bine dai vina pe altcineva/ altceva.  Voi ce credeți? Sunt eu prea dur când fac aceste afirmații? Dacă da, vă rog să lăsați un comentariu! Până atunci, enjoy the episode.