Evadarea din realitate

Nu întotdeauna realitatea ne oferă ceea ce ne dorim. Ba deseori, se întâmplă contrariul. Dacă urmărim parcursul unei zile, doar al unei singure zile, vom constata, cu siguranță, că există nenumărate momente când am simțit o puternică insatisfacție vis-a-vis de ceea ce s-a întâmplat. Faptul că evenimentele din jurul nostru, sau din noi, decurg altfel decât așteptările, constituie cel mai adesea un motiv de dezamăgire. Într-un fel, fiecare om dorește să aibă o predicție, un minim control asupra propriei vieți, asupra propriului destin. Și dacă acest lucru nu se întâmplă, atunci inevitabil simțim un profund sentiment de nemulțumire amestecat de multe ori cu amărăciune și revoltă. Și atunci, în principal, vom avea două maniere de abordare. Fie încercăm să corectăm ceea ce nu ne place, dacă este posibil, fie ne resemnăm și, eventual, evadăm dintr-o realitate care nu ne place, sau nu ne mai spune nimic. Evadarea se produce în imaginar și nu întâmplător, folosim mijloace de a ne muta atenția de la real la imaginație, utilizând cele mai diferite tehnici, nu neapărat droguri, fiind mai la îndemână alcoolul și mâncatul peste măsură sau consumarea anumitor suplimente cu efect euforizant. Dar alteori evadăm din realitate folosind tot elemente ale realului, dar de data aceasta dintr-o anumită zonă, de exemplu, trăind o viață paralelă cu propria noastră existență cotidiană și având o altă identitate într-un alt mediu decât cel obișnuit, în paralel cu ceea ce experimentăm. Și așa apare viața dublă. Este o evadare din realitate, dar folosind elemente ale realului. Lăsând la o parte metoda, este clar că în fața unei realități care nu ne place, căutăm să fugim. Putem să fugim prin lectură, putem să fugim printr-un hobby, în lumea virtualului sau pe calculator. Sunt multe metode la dispoziția noastră. Și poate merită menționat faptul că și perioadele de repaus, în genul concediilor, sunt folosite ca ocazie de evadare, atât cât se poate, în alte medii decât cele în care ne desfășurăm în mod curent activitatea. Însă, dorința de evadare mai poate căpăta și forma turismului, inclusiv al celui de afaceri, în care, sub pretextul unei delegații, sau a unei călătorii, de fapt, dorim să scăpăm sau să ne detașăm de locul în care, în realitate, trăim. Fuga de realitate reprezintă alteori o manieră de adaptare și de supraviețuire într-un mediu ostil, sau care nu mai are niciun înțeles constructiv pentru noi. Prin urmare, evadarea din real devine uneori necesară. Religia este în acest sens o evadare din real. Arta realizează același lucru. Și indiferent de metodă, căutăm să uităm de noi înșine și de ceea ce se află în jur. Nu în ultimul rând, gândindu-ne la faptul că totul este finit, și undeva se termină viața noastră și viețile celor din jur, ajungem să simțim o puternică nevoie de evadare din real. „Este bine sau este rău să fugim din realitate?” Depinde. Dacă oamenii nu și-ar putea imagina o lume mai bună, sau ceva mai bun, pentru ei și pentru ceilalți, atunci nimic nu ar mai progresa. Dacă de fiecare dată ne-am împotmoli în ceea ce ne oferă realul la momentul acesta, atunci totul ar stagna. Prin urmare, există și aspecte pozitive și pe el doresc să le explorez în momentul de față. Așadar, de fiecare dată când suntem confruntați cu o realitate care nu ne satisface, este bine, în primul rând, să conștientizăm ceea ce se întâmplă. Și astfel, vom nota atât insatisfacția, cât și realitatea, sau elementele de real, care au condus la declanșarea acelei stări. Această conexiune între cauză și efect, odată detectată, sau conștientizată, ne va ajuta să definim un răspuns pe măsura provocării. Fiindcă de multe ori noi reacționăm exagerat, disproporționat, în raport cu ceea ce cu adevărat se întâmplă. Și încercarea de a fugi de noi înșine se soldează de multe ori cu o tragedie interioară, fiindcă atunci când venim dinspre imaginar către real, senzația este mai groaznică decât dacă am fi rămas în acel real care nu ne convine.