Izvorul adevăratei fericiri
from Jurnal de Studiu și Rugăciune Hosted by Ucenicul Omului Primordial
Fericirea reprezintă un concept greu de definit, fiindcă, noi avem o imagine preconcepută pe care o asociem ideii de fericire. Și imaginea aceasta este construită într-o mare măsură prin ceea ce am văzut la ceilalți sau prin ceea ce noi ne-am dorit de la viață. Dar fericirea nu este condiționată de anumite evenimente, de un anumit context sau de o anumită condiție în care ne găsim, ci ea este de fapt, răspunsul nostru la viață, la existența cotidiană și la fiecare clipă pe care o trăim. Răspunsul nostru la viață poate fi rezumat în două cuvinte: fericire sau suferință, aceasta din urmă fiind echivalentul nefericirii. Da, acesta este propriul nostru răspuns, și lucrul minunat constă în faptul că noi putem să răspundem cu fericire la întâmplările vieții. Cum anume? Cum poți să răspunzi cu fericire la lucruri care nu sunt dintre cele ce le-ai dorit? Răspunsul îl găsim în Sfânta Scriptură. Astfel, să citim Psalmul numărul 1, unde ni se oferă pași concreți în dobândirea fericirii, după cum stă scris: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori.” Așadar, există o fericire care derivă din ceea ce nu faci. Da, sunt lucruri în viață pe care, dacă le eviți, vei fi fericit. Și sunt redate trei astfel de situații. Prima constă în a nu te duce la „sfatul celor răi”. Cu alte cuvinte, a nu urma modul de gândire și de acțiune al celor care au cugetări rele, murdare. Și ce înseamnă „cei răi”? În mod special, sunt oamenii care au un comportament violent, necorespunzător. În esență, sunt cei care nu Îl caută pe Dumnezeu. Fiindcă este imposibil să fii un adevărat căutător al lui Dumnezeu și în viața ta să apară mânie, ură, invidie și toată cohorta nefericită pe care o știm de trăiri rele ce se află ascunse în inima omenească. Un căutător al lui Dumnezeu este liber de toate acestea. Pe fața lui se vede amprenta cerului. Ochii îi sunt senini, privirea dreaptă, iar inima caldă. Chiar dacă ocazional el are răbufniri rele, îndată își dă seama de ele și le corectează, fiindcă el merge către cer, către lumea eternă, către era nemuritoare, care se află dincolo de orizontul vieții prezente. Un căutător al lui Dumnezeu nu mai aparține lumii prezente. Spiritul lui, viața și conștiința sa au trecut dincolo de lumea aceasta. Corpul i se află în lumea aceasta, dar spiritul nu, fiindcă el este unit cu Dumnezeu. Conștiința îi este unită cu cea a Omului Primordial și cu a tuturor sfinților care au trăit în lumea aceasta. Dar „sfatul celor răi” este chiar orizontul lumii acesteia, un sfat plin de murdărie, violență, înșelăciune, poftă și de multă, multă răutate. A doua situație de evitat este să nu te oprești pe „calea celor păcătoși”, pe drumul vinovăției față de Dumnezeu, pe calea interzisă încă de la începutul istoriei. Așadar, un căutător autentic al nemuririi evită această cale blestemată. El nu numai că nu gândește conform cu standardele lumii, dar el nu urmează și nici nu copiază comportamentul violent al oamenilor care Îl ignoră, sau chiar Îl urăsc, pe Dumnezeu. Iar a treia situație de evitat constă în a nu te așeza pe „scaunul celor batjocoritori”, al celor care folosesc limbajul violenței pentru a-și împlini scopurile egoiste. Dacă ne uităm în jur, aproape totul este o insultă la adresa lui Dumnezeu, când ne referim la atitudinile oamenilor. Este o lume fără Dumnezeu. Cel care nu va face toate acestea va fi fericit. Dar să vedem și ce anume face. La versetul 2 citim: „Ci își găsește plăcerea în legea Domnului și zi și noapte cugetă la Legea sa.” Cugetarea la Legea lui Dumnezeu, și aici putem include întreaga Biblie, constituie un îndemn de a studia Sfânta Scriptură, care, într-o nuanță metaforică, se poate numi Legea lumii lui Dumnezeu. Există o Lege a cerului, deosebită de Legea pământului, așa cum este acum, dar va fi și Legea pământului într-o anumită zi.
Embed this episode
No transcript yet.