La 50 de ani, mai ești fiul tatălui tău?

Identitatea masculină se creează prin relația cu tatăl tău . Chiar dacă acum ești adult, psihologic, relația nu a rămas în trecut, ci funcționează și în prezent în felul în care iei decizii, în relațiile pe care le alegi și în ceea ce transmiți mai departe, fără să fi ales conștient. În acest episod analizez relația tată-fiu din perspectiva psihologiei și a 5 romane mari ale literaturii mondiale: Frankenstein de Mary Shelley, Inventarea singurătății de Paul Auster, Frații Karamazov de Dostoievski, Uimire de Richard Powers și Drumul de Cormac McCarthy. Cadrul psihologic provine de la Guy Corneau, autorul cărții „Tați absenți, fii pierduți” — una dintre cele mai importante cărți despre identitatea masculină și absența paternă. Îți propun o scală cu 9 tipuri de relații tată-fiu, de la tatăl care neagă că a creat ceva până la tatăl care se sacrifică complet pentru fiul său. Fiecare treaptă ilustrează un mecanism psihologic distinct: intelectualizarea (Ivan Karamazov), transferul spre o figură paternă substitut (Aleoșa), repetiția haotică (Dmitri), hipervigilența ca formă de iubire (Paul Auster tată), iubirea care nu poate salva (Sneghirev și Iliușa). Dacă ești bărbat și te întrebi ce ai moștenit din relația cu tatăl tău sau dacă ești femeie și vrei să înțelegi cum funcționează, psihologic, absența paternă – te invit să urmărești episodul.Poți urmări episodul și pe YouTube aici.Proiectele și serviciile mele le poți găsi pe LinkTree.