Nu ești obligat să suporți desconsiderarea. Când o persoană apropiată te rănește constant și refuză să se schimbe, ai dreptul să te îndepărtezi

Intră pe ⁠⁠DrUrsula.roNu ești obligat să menții relații cu persoanele care nu îți arată că te respectă și te prețuiesc. Este important să fii atent/ă la faptele lor, mai mult decât la ceea ce spun – oamenii promit multe și spun neadevăruri doar pentru a nu pierde beneficiile pe care le au de pe urma ta.Astfel, indiferent că este vorba de familie, rude sau prieteni, este de datoria ta să începi să te protejezi, dacă o persoană continuă să facă următoarele lucruri:– îți respinge sau îți invalidează emoțiile și te face să îți pui la îndoială propria realitate;– îți critică orice decizie și alegere, făcându-te să te îndoiești de tine, să devii confuz ori să rămâi blocat în frică;– îți vorbește urât, cu dispreț sau lipsă de respect;– te face să te simți vinovat/ă dacă reacționezi în fața abuzurilor, spunându-ți cât de mult l-ai rănit sau ai rănit-o atunci când ai îndrăznit să te aperi;– îți descurajează visurile, spunându-ți că nu sunt realizabile sau că „un om ca tine” nu le poate atinge;– încearcă direct sau subtil să îți saboteze oportunitățile profesionale, relațiile sau viața în general;– nu te încurajează și nu se bucură pentru reușitele tale, ba dimpotrivă, se simte amenințat/ă sau devine gelos/geloasă;– îi laudă pe alții în fața ta, dar pe tine nu te laudă niciodată în fața celorlalți;– nu arată niciun fel de empatie când suferi sau te simți vulnerabil;– te ignoră sau devine rece și distant/ă în mod intenționat atunci când îți exprimi nevoile sau dorințele;– nu își recunoaște greșelile și nu face niciun efort să își schimbe comportamentele care te rănesc – vina e mereu a ta;– te ajută, doar pentru ca apoi să te șantajeze emoțional cu asta: „După tot ce am făcut pentru tine…”;– te face să te simți mereu vinovat/ă și rușinat/ă, victimizându-se: el sau ea este omul „slab”, „bătrân”, „naiv” sau „neajutorat”, cum poți să fii atât de neînțelegător și egoist?;– iubirea și aprobarea lui/ei sunt condiționate de cât de mult te străduiești să îi faci pe plac;– distorsionează adevărul după un conflict, prezentându-se drept victimă în fața altora și pe tine drept „agresor”;– te face să te îndoiești de tine, spunându-ți că „ești prea sensibil/ă”, „gândești prea mult”, „reacționezi exagerat”;– îți încalcă constant limitele, fără să îi pese de cum te simți tu sau cum te afectează asta;– îți transferă întreaga responsabilitate – bunul mers al relației depinde de cât de multe accepți tu, cerându-ți să taci și să te prefaci că totul e în regulă;– îți impune modul său de viață și valorile sale în loc să accepte diferențele care există între voi;– nu este interesat/ă de cum te simți, de greutățile tale și nu îți oferă iubirea și sprijinul de care ai nevoie;– te judecă, te respinge sau te face să te simți rușinat/ă dacă gândești altfel decât el/ea, ai alte valori sau faci alegeri diferite în viață;– îți invalidează experiențele, comparându-le mereu cu ale sale și spunându-ți că: „Tu n-ai de ce să te plângi”. În acest fel, te face să simți că problemele tale nu contează, pentru că ale lui/ei sunt „mai importante”;– se așteaptă să fii „drăguț/ă” și „să treci peste”, chiar și după ce te-a rănit, fără să își asume vreun moment responsabilitatea pentru faptele sale.Familia, prietenii sau rudele nu au dreptul să îți consume energia și resursele după bunul plac și nu primesc automat un loc în viața ta doar pentru că „sunt sânge din sângele tău”, pentru că îi cunoști de o viață sau pentru că aveți un trecut împreună.Astfel de oameni toxici te transformă în țap ispășitor, proiectând asupra ta neputințele, frustrările și nesiguranțele lor. Îți spun că ești „prea dificil”, „prea complicat”, „prea egoist”, doar pentru că nu au curajul să se uite în interior și să își confrunte propriile răni și umbre.Dacă te epuizează, te rănesc, te abuzează și refuză să își asume responsabilitatea sau să facă un efort real pentru a-și schimba comportamentele toxice, ai dreptul să pui limite, să te protejezi, să te îndepărtezi.Dr. Ursula Sandner