Nu te-ai oprit din mers pentru că ai îmbătrânit. Ai îmbătrânit pentru că te-ai oprit din mers

Îndrăgostește-te de mersul pe josDe ce am scris un episod întreg despre mersul pe jos? Pentru că de ani buni  recomand mersul pe jos tuturor pacienților mei și acum mi-am oferit posibilitatea de a aduce cât mai multe argumente pentru care această strategie se potrivește foarte bine cu procesul de autocunoaștere psihologică, mai ales în perioade tulburi.Ce mi-am propus?Sper că am reușit să construiesc un argument din două direcții, care să fie convingător și cuprinzător.Prima și cea mai importantă sursă este știința (neurologia, psihologia, studiile clinice), iar în principal folosesc surse recente și credibile. În principal, vorbesc despre Shane O’Mara și cartea lui In Praise of Walking, plină de cifre reale din studii serioase pe zeci de mii de participanți. A doua direcție este literatura și eseul cultural. Robert Walser, un scriitor elvețian din 1878 pe care Kafka îl adora, a descris în nuvela Der Spaziergang un fel de îndrăgostire de mersul pe jos. În această scurtă povestire, el se confesează că, fără mers, ar fi mort, că plimbarea e condiția gândirii, nu recompensa ei. Iar Rebecca Solnit, în Wanderlust, adaugă o dimensiune care completează știința: relația dintre mers și locul în care trăiești, dintre pași și libertatea de a fi în lume cu ochii deschiși.Ce sper să realizezMi-ar plăcea să schimb modul în care te raportezi la mers și să nu mai fie o activitate pe care o bifezi când nu ai altceva de făcut, ci ceva ce îți lipsește când nu o faci. Găsești alăturat și ghidul gratuit „De la AR TREBUI SĂ MERG la EU MERG”, dacă ai nevoie de un plan concret.Sper să te bucuri de episod, pe care îl găsești și pe YouTube. Ana-Maria