Redobândirea vitalității originale
from Jurnal de Studiu și Rugăciune Hosted by Ucenicul Omului Primordial
Omul se naște cu o putere extraordinară dispusă în interiorul său și cu posibilități nelimitate de dezvoltare. Omul este înzestrat cu capacități inimaginabile, care abia așteaptă să se materializeze de-a lungul vieții. Din păcate, această resursă prețioasă, ce se află în interiorul nostru, nu este pe deplin adusă la existență niciodată. Și atunci viața decurge tern, fără nimic care să suscite un interes adânc, și se sfârșește într-o agonie ce ridică semne de întrebare asupra sensului existenței însăși. Dar povestea vieții nu ar trebui să fie așa. Fiindcă omul este înzestrat cu o vitalitate specială, așa cum citim în Cartea Sfântă, Biblia, și anume că el a fost creat după chipul lui Dumnezeu, adică după un model având pecetea infinității. Și în același timp, acest tipar asigură posibilități nesfârșite de dezvoltare, fiind plasat deopotrivă în minte, adică, în conștiință, și în corp, adică, în partea care susține conștiința. Este un tipar cu posibilități nesfârșite. Din nefericire, noi nu înțelegem condiția în care ne-am născut. Iar vitalitatea originară se pierde, pe de o parte, prin nefolosirea posibilităților modelului care se află în noi, iar pe de altă parte, prin greșita întrebuințare a acestui tipar, în direcții pentru care el nu a fost niciodată destinat. Și astfel, când nu respectăm legile care au fost puse în noi, sau în natură, ajungem să încălcăm și să stricăm expresia acestui tipar primordial. Este ca și cum am avea la dispoziție o mașinărie complexă, un dispozitiv de înaltă precizie, pe care îl stricăm printr-o greșită întrebuințare. Pe de altă parte, utilizată așa cum trebuie, această mașinărie se va dezvolta armonios și va descătușa energii latente, interioare, la care nici nu ne gândim. Fiindcă există o maladie cosmică, cel puțin în zona aceasta de univers în care ne găsim. A fost numită „păcat” în Biblie. Un termen mai modern ar fi „vinovăție”. Și această maladie ne răpește posibilitatea de a trăi o viață frumoasă și împlinită. Ne strică vitalitatea originară. Dar ce să înțelegem prin cuvântul „vitalitate”? Nimic altceva decât capacitatea de a fi viu, puternic și tânăr, la nesfârșit. Adică, deținerea capacității remarcabile de regenerare, care asigură dezvoltarea optimă a ființei umane. Prin opoziție, păcatul, sau vinovăția, reprezintă o programare distructivă a ființei umane. Este tot un fel de tipar, dar menit să anihileze modelul originar, care se află în noi, să-i limiteze capacitățile, să-l desfigureze, să-l anihileze și să-l distrugă. Este ceea ce ne răpește vitalitatea. La modul concret, în noi au fost plasate idei care ne distrug, care induc stări de neputință, însoțite de lipsa stimei de sine sau de ceilalți. Orice gândire negativă are izvorul în această programare distructivă, pe care o putem subsuma ideilor de păcat și de moarte. Fiindcă în noi se luptă două tipare: unul al vieții și altul al morții, unul originar și altul adăugat, unul de la început, care ne caracterizează, și altul străin, care nu ne reprezintă. Iar secvența groaznică: boală, degenerare și moarte, nu aparține tiparului originar. Și nu trebuie să le acceptăm ca făcând parte din constituției noastră, așa cum ea a fost ea concepută la început.
Embed this episode
No transcript yet.