toamnă de-o viață

Send us Fan Mail“toamnă de-o viață” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ . El apare în istoriografia personală datat în 4 septembrie 2020. Poemul arată astfel : toamnă de-o viață   vorbesc albastru închispoate cu un pic de mov dizolvat în tăceri izbite cu capulde ultra marinulfoarte adâncsau foarte recenu-mi dau seamami-au amorțit cuvintele -     depind acum de punctul de îngheț al pendulei - cuvintele rămân agățate între stinghiile garduluisub care îmbătrânescmirosind a zborușor indecisșoptitde parcă nu ar trebui să deranjez toamnacea în formă de deziluzie vântul rupe cuvintele care abia mai stau în rădăcinile lordevine atât de târziu și-atât de amarîncât copacii toți se lasă brusc riduristreașinile curgtramvaiele scrâșnesc din dinți dau timpul înapoi la capătul luminiila căpătâiul nopțiiacolo unde tăcerile își pierd contururile nici nu mai știu de unde începși unde te sfârșeștinu mai știu dacă sunt mângâierea tasau sărutul din zorii zilei care va veninu sunt culorinu sunt durerinu sunt cuvinte potrivitepentru neînceperea mea vorbesc albastru închispoate mov fierbinteacumcând se lasă luna pe umerii tăiașasub forma unei corăbii deschise către întinderea ceruluinu mă mai pot simți rostitîntre două cratimeun fel de paranteză închisă la fericiretotul la puterea sânilor tăiconturați gri-albăstruiușor umezipe conturul unui strigăt mutprins așaîn efortul ochilor larg închiși rostuind căderea frunzelorîn așternutul respirărilor cu care ne învelim inimilepână la dorințele descusute la îngeri  @ndrei filip ©onstantin burdușa™4 septembrie 2020Ghiroda by late in deep night       În podcast poemul este recitat chiar de către autor.Support the show