Biciclistul.ro podcast

Am avut emoții la Triathlon Pantelimon 2025, pentru că era la scurt timp după necazurile cu care m-am confruntat la Transfier, când am făcut, pe scurt, un edem pulmonar din cauza înotului.M-am descurcat însă onorabil, n-am mai avut probleme fizice, a fost o cursă de revenire.

De ani de zile aud aceeași întrebare: „Când faci și tu un Ironman?”. Am refuzat mereu ideea, dar acum, mă aflu la o răscruce. Adevărata provocare nu este dacă pot termina, ci dacă sunt dispus să plătesc prețul pentru a o face la potențialul meu maxim. În acest episod, vorbesc deschis despre costul personal și financiar al unui astfel de vis – de la viața socială sacrificată la miile de euro necesare. Este o discuție sinceră despre echilibrul dintre pasiune și viața de zi cu zi și o întrebare pentru întreaga comunitate: voi cum ați găsit acest echilibru?

Astăzi vreau să disecăm o întrebare care mă bântuie de ceva vreme, o etichetă pe care am început s-o port cu un amestec de mândrie și îngrijorare: oare m-am transformat într-un masochist sportiv?Definiția mi-am creat-o singur: un masochist sportiv ar fi cineva care găsește o formă de satisfacție în efortul fizic extrem și în durerea asociată cu el, la un nivel care pentru alții ar părea de-a dreptul chinuitor. Sună cunoscut?În acest episod vorbesc despre momente în care am dat dovadă de masochism sportiv, momente constructive, dar și momente distructive.

Transfier 2025, cursa în care m-am înecat pe uscat. O poveste despre SIPE, monstrul tăcut din apăCe am pățit eu la Transfier a fost o furtună perfectă (într-un sens negativ, firește), o situație care, din păcate, nu este complet neobișnuită în rândul triatloniștilor și înotătorilor în ape deschis.Se numește SIPE, iar acest acrononim înseamnă Swimming-Induced Pulmonary Edema.

Primul meu concurs de triatlon a fost la Mamaia, la TriChallenge, în 2010. Am participat la proba Sprint (750 m înot, 20 km ciclism și 5 km alergare), iar cursa a fost plină de greșeli de maestru al începătorilor. Acum, la 15 ani distanță, îmi amintesc cu umor acele clipe. Atunci, la fața locului, am avut ceva momente de groază și suferință.Ascultă povestea primului meu triatlon!

Cum a fost la primul meu concurs de maraton, în 2012, la București, când aveam aproape 100 kg. Scopul meu principal, acela de a alerga sub patru ore, nu a fost atins. Ascultă acest episod din podcastul Biciclistul.ro și află ce mi s-a întâmplat.

Povestea primului meu concurs de alergare ultra, Chianti 2025, unde am alergat puțin peste 75 km, cu o diferență de nivel de 3.200 de metri.