gc | totul este gata...

Dumnezeu a trimis acestui popor al vremii sfârșitului o foarte prețioasă solie, care în esență urmărea un singur lucru: Să-L prezinte pe Hristos mai proeminent decât fusese prezentat până atunci. Aceasta însemna trimiterea unor noi raze de lumină cu privire la natura și lucrarea Marelui nostru Preot, care, primite cu bucurie, ar fi pregătit un popor pentru „cel mai măreț eveniment al tuturor timpurilor,” și anume Nunta Mielului. Noi credem că aici trebuie să se concentreze toate eforturile celor care iubesc neprihănirea și doresc aducerea Pomului Vieții din nou pe această planetă sfâșiată de taina nelegiuirii.

Dumnezeu a trimis acestui popor al vremii sfârșitului o foarte prețioasă solie, care în esență urmărea un singur lucru: Să-L prezinte pe Hristos mai proeminent decât fusese prezentat până atunci. Aceasta însemna trimiterea unor noi raze de lumină cu privire la natura și lucrarea Marelui nostru Preot, care, primite cu bucurie, ar fi pregătit un popor pentru „cel mai măreț eveniment al tuturor timpurilor,” și anume Nunta Mielului. Noi credem că aici trebuie să se concentreze toate eforturile celor care iubesc neprihănirea și doresc aducerea Pomului Vieții din nou pe această planetă sfâșiată de taina nelegiuirii.

Dumnezeu a trimis acestui popor al vremii sfârșitului o foarte prețioasă solie, care în esență urmărea un singur lucru: Să-L prezinte pe Hristos mai proeminent decât fusese prezentat până atunci. Aceasta însemna trimiterea unor noi raze de lumină cu privire la natura și lucrarea Marelui nostru Preot, care, primite cu bucurie, ar fi pregătit un popor pentru „cel mai măreț eveniment al tuturor timpurilor,” și anume Nunta Mielului. Noi credem că aici trebuie să se concentreze toate eforturile celor care iubesc neprihănirea și doresc aducerea Pomului Vieții din nou pe această planetă sfâșiată de taina nelegiuirii.

Dumnezeu a trimis acestui popor al vremii sfârșitului o foarte prețioasă solie, care în esență urmărea un singur lucru: Să-L prezinte pe Hristos mai proeminent decât fusese prezentat până atunci. Aceasta însemna trimiterea unor noi raze de lumină cu privire la natura și lucrarea Marelui nostru Preot, care, primite cu bucurie, ar fi pregătit un popor pentru „cel mai măreț eveniment al tuturor timpurilor,” și anume Nunta Mielului. Noi credem că aici trebuie să se concentreze toate eforturile celor care iubesc neprihănirea și doresc aducerea Pomului Vieții din nou pe această planetă sfâșiată de taina nelegiuirii.

Fiecare fază a existenței poporului lui Dumnezeu, de la fiii lui Avraan până astăzi, a fost marcată de o teribilă și inexplicabilă infatuare: „Dumnezeu a vorbit în trecut, și a spus tot ce a avut de spus. Azi nu mai are nimic de spus.” Generația prezentă trăiește din plin această gravă eroare, și va culege rezultatele dramatice mai dureros decât oricând altădată.

Despre idealurile noastre astăzi, când ne aflăm înaintea celui mai măreț eveniment al tuturor timpurilor. Cerul a promis apariția unei noi omeniri după Modelul Hristos, descrisă de cea mai prețioasă comunicare făcută acestei generații: „Fiul Omului este deplin calificat să fie începătorul unei omeniri care se va uni cu divinitatea prin părtășie de natură divină” (ST 8 martie 1899).

Despre idealurile noastre astăzi, când ne aflăm înaintea celui mai măreț eveniment al tuturor timpurilor. Cerul a promis apariția unei noi omeniri după Modelul Hristos, descrisă de cea mai prețioasă comunicare făcută acestei generații: „Fiul Omului este deplin calificat să fie începătorul unei omeniri care se va uni cu divinitatea prin părtășie de natură divină” (ST 8 martie 1899).

Despre idealurile noastre astăzi, când ne aflăm înaintea celui mai măreț eveniment al tuturor timpurilor: Apariția unei noi omeniri după Modelul Hristos, desrisă de cea mai prețioasă comunicare făcută acestei generații: „Fiul Omului este deplin calificat să fie începătorul unei omeniri care se va uni cu divinitatea prin părtășie de natură divină” (ST 8 martie 1899).

Dacă era de folos, și funcționa, cu siguranță Dumnezeu alegea să conducă împărăția Sa prin forță și amenințarea cu forța. Dar El a ales să creeze agenți morali liberi, care apreciază principiile neprihănirii și le respectă pentru produsul lor final: pace, liniște, bună-înțelegere, sănătate, viață eternă.

Cât de proeminent trebuie prezentat Hristos? Nu a fost El prezentat suficient de proeminent timp de două milenii de generații întregi de iubitori ai Scripturii? Ce ar mai trebui înțeles despre El ca pământul să fie luminat de slava îngerului al treilea? Răspunsul este cifrat în declarația inspirată: „Când caracterul lui Hristos va fi în mod desăvârșit reprodus în poporul Său, atunci El va veni spre a-i pretinde ca fiind ai Săi.” Dacă nu a venit, înseamnă că acel caracter nu a fost reprodus în poporul Său. Din două motive: Ori nu am înțeles ce este acel caracter, ori felul în care acel caracter trebuie reprodus în poporul Său. Și ambele situații derivate din grava neînțelegere (nepăsare?) a faptului că Hristos este începătorul unei omeniri care se va uni cu divinitatea prin părtășie de natură divină. Despre toate acestea, la întâlnirea noastră de pe 16 mai, unde vă așteptăm cu drag, pe voi, posibilii garanți ai păcii și liniștii de-a lungul secolelor care vor urma pe noua Planetă a neprihănirii.

Domnul Hristos a fost cât se poate de explicit cu privire la mersul treburilor pe Planeta Pământ și cine se află pe tron în centrul de putere al lumii. Cu toate acestea, Biserica întreține o amețitoare explicație la acest subiect, cu totul contrară declarațiilor Scripturii și Inspirației, pe care pretinde că le onorează. Noi credem că la acest subiect se va coagula ultima mare amăgire, care va prinde în vârtejul ei marea majoritate a credincioșilor în această generație.

....

Ce înțelegem prin expresia cei doi Adami? Cine sunt ei și ce rol joacă în experiența rasei umane? Ce este păcatul? Care este păcatul originar? În ce a constat păcatul lui Adam?

Mesajul esențial al planului de mântuire constă în unirea omenescului cu divinul, fără poveri și dogme, bazată pe credința în scopul său etern prin participarea la Nuntă! De aceea invitația actuală: „Totul este gata. Poftiți la Nuntă!”

Daniel și Moise nu se contrazic. Pilda vorbea despre o curățire a Sanctuarului, realitatea din spatele ei vorbește despre o restaurare, aducere la starea inițială a Sanctuarului. Sanctuarul a fost întinat când îngeri au cerut plecarea lui Dumnezeu din Casa Lui; Sanctuarul va fi restaurat când oameni vor cere întoarcerea lui Dumnezeu în Casa Lui. Daniel și Moise sunt în armonie perfectă, armonie dovedită în produsul final al acestei curățiri: o mireasă pregătită pentru destinul ei glorios, acela de a pune punct marii controverse care încă sfâșie universul.

...

Mesajul esențial al planului de mântuire constă în unirea omenescului cu divinul, fără poveri și dogme, bazată pe credința în scopul său etern prin participarea la Nuntă! De aceea invitația actuală: Totul este gata. Poftiți la Nuntă!

...

“Apoi am văzut că lucrarea lui Isus în sanctuar va fi repede încheiată. După ce lucrarea lui acolo i-a sfârșit, El va ieși la ușa primei încăperi și va mărturisi păcatele lui Israel pe capul țapului pentru Azazel. Apoi el va îmbrăca hainele răzbunării. Plăgile încep să cadă asupra celor răi, dar ele nu încep până ce Isus nu îmbracă acea haină și se așează pe norul cel alb. Atunci încep să cadă plăgile. Țapul pentru Azazel este dus în pustie. El se zbate teribil să scape, dar este ținut sigur de mâna care îl duce. Dacă ar reuși să scape, Israel și-ar pierde viața. Am văzut că ia ceva timp ca țapul pentru Azazel să fie dus în pustie după ce păcatele sunt așezate pe capul lui” (Spalding Magan Collection din 23 oct. 1850)

Există vreo legătură între Daniel 8:14 și Leviticul 16:30? Vorbesc Moise și Daniel - aceste două mari personaje ale Scripturii - despre același eveniment important din mara controversă? Există ceva mai important decât iertarea păcatelor pentru generația prezentă a poporului lui Dumnezeu?

Poporul advent a fost avertizat încă de la început că în vremea sfârșitului omenirea va fi împărțită în două mari categorii și că fiecare categorie va purta câte un sigiliu: ori Sigiliul lui Dumnezeu ori semnul fiarei.

Poporul advent a fost avertizat încă de la început că în vremea sfârșitului omenirea va fi împărțită în două mari categorii și că fiecare categorie va purta câte un sigiliu: ori Sigiliul lui Dumnezeu ori semnul fiarei.

...

...

Care este semnificația Sabatului? Ce legătură există între sabat și nunta Mielului? Care este sensul profund al Sabatului la nivelul mării controverse? Ce semnificație are conceptul adevăratei odihne – Sabatul ca odihnă divină?

Poate Duhul Sfânt să locuiască doar parțial în templul sufletului? Ce s-a întâmplat la Cincizecime și ce înseamnă expresia folosită azi „Ploaie Timpurie?” Sunt întrebări legitime, ținând cont de faptul că Cincizecimea a lăsat „ascunse și neînțelese” adevăruri mari, care încă eludează biserica de azi.

„Copilașilor, este ceasul cel de pe urmă. Și, după cum ați auzit că are să vină Antihrist, să știți că acum s-au ridicat mulți antihriști: prin aceasta cunoaștem că este ceasul de pe urmă” (1 Ioan 2:18).

Civilizația umană de pe Planeta Pământ nu a fost adusă la existență ca toate celelalte lumi din univers, doar ca un rezultat al dragostei unui Părinte care vrea să-și împartă fericirea și dragostea de viață cu alte ființe dragi. Rasa noastră a fost creată cu un scop precis și clar exprimat, într-un moment de criză maximă, în mijlocul unei furtuni devastatoare care amenința chiar tronul și guvernarea lui Dumnezeu. Înțelegerea acestor lucruri ar trebui să aducă în acest popor un înalt simțământ de responsabilitate, pasiune și dedicare cum nu s-a văzut niciodată pe acest pământ.

“Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat și va ieși din temnița lui, ca să înșele neamurile care sunt în cele patru colțuri ale pământului, pe Gog și pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării. Și ei s-au suit pe fața pământului, și au înconjurat tabăra sfinților și cetatea preaiubită. Dar din cer s-a coborât un foc care i-a mistuit” (Apoc 20:7-9) Cum poate fi susţinută ideea că Dumnezeu nu omoară pe nimeni, când Ioan vede foc din cer coborând spre a-i nimici pe păcătoşi? De ce este necesar să fie treziți din somnul de veci miliardele de locuitori ai planetei, dacă ei deja și-au sigilat destinul prin alegerile pe care le-au făcut când erau în viață? La ce mai servește trezirea lor, dacă oricum sfârșesc iremediabil în moartea a doua, aceea de unde nu mai există întoarcere? Vom încerca să oferim câteva răspunsuri…

Civilizația umană de pe Planeta Pământ nu a fost adusă la existență ca toate celelalte lumi din univers, doar ca un rezultat al dragostei unui Părinte care vrea să-și împartă fericirea și dragostea de viață cu alte ființe dragi. Rasa noastră a fost creată cu un scop precis și clar exprimat, într-un moment de criză maximă, în mijlocul unei furtuni devastatoare care amenința chiar tronul și guvernarea lui Dumnezeu. Înțelegerea acestor lucruri ar trebui să aducă în acest popor un înalt simțământ de responsabilitate, pasiune și dedicare cum nu s-a văzut niciodată pe acest pământ.

Mișcarea Adventă este predestinată unei glorii veşnice. Măreţia rezervată acestui popor al vremii sfârşitului depăşeşte orice a văzut ochiul muritor până acum. Dumnezeu ne asigură că poporul judecăţii va cunoaşte o stare „după voia lui Dumnezeu” nevisată de oamenii serioşi şi consacraţi care au căutat, în decursul vremii, să pătrundă „taina lui Dumnezeu,” aceea numită „Hristos în voi.” Apreciem noi corect aşteptarea inimii lui Hristos de a pregăti un popor, fraţi asemenea Lui, care vor duce lumii ultima solie de har, o glorioasă şi finală descoperire a caracterului divin în confruntarea cu taina nelegiuirii? Slava aceea pierdută în Eden, care a fost fericita nădejde a generaţiilor, vă aşteaptă pe voi, cei îndrăgostiţi de neprihănirea lui Hristos, oriunde vă aflaţi în scumpa noastră Laodicea globală. Există toate condiţiile pentru realizarea concretă a planului divin. Poftiți la nuntă!

Planul divin a eșuat în Eden, așa cum spune Ieremia că se întâmplă uneori cu lutul în mâna olarului. Deoarece au eșuat în acceptarea modelului divin, Adam și Eva trebuiau simplu etichetați ca rebuturi, iar întreg episodul închis. De ce nu a fost așa? Mai este ceva dincolo de dragostea unui părinte cersc? O știință mai înaltă, pe care cu greu o putem percepe?

Scriptura spune că unirea dintre biserică şi stat va împinge omenirea spre un final catastrofal. De asemenea știm că împărații pământului vor fi amăgiți de vinul Babilonului să se coalizeze împotriva lui Dumnezeu, iar Acesta le va satisface dorința, retrăgându­‐Se complet de pe pământ. Rămasă sub controlul deplin al stăpânitorului acestei lumi, omenirea se va scufunda în haos, fără nicio posibilitate de salvare, iar planeta va fi transformată în ruine. Nu există în Apocalipsa lui Ioan nici măcar o sugestie slabă că omenirea va construi o societate echitabilă şi stabilă sub domnia fărădelegii. Va fi un final dramatic, cu nimicirea definitivă a acestei civilizaţii, ca rod al dorinței ei de a se descurca fără legea lui Dumnezeu. Nevoile urgente ale omenirii nu sunt bunăstarea și pacea, ci descoperirea caracterului lui Dumnezeu în contrast cu acțiunile diavolului. Prezentarea soliei îngerului al treilea este singura soluție pentru sărăcie, război, pandemii, avort, cancer și toate suferințele care lovesc planeta. Neprihănirea lui Hristos prezentată rapid omenirii ne-ar salva de tot șuvoiul de patimi pe care încercăm să le stopăm prin metode omenești.

Da, exact cu așa ceva ne ocupăm. Asta este pasiunea noastră. Adorăm muntele, ne pasionează muzica - nu orice muzică - și ne fascinează ultimul trend în materie de modă. Problematic? Mai mult ca sigur, dacă ținem cont de reproșurile teologiei adventiste. Dar știe cineva mai bine de-atât, în acest uluitor final de viață al Planetei Pământ?

Declarația inspirată susține că solia trimisă bisericii prin frații Jones și Waggoner este „cu adevărat solia îngerului al treilea”.Ce legătură poate exista, între solia neprihănirii lui Hristos și proclamația îngerului din Apocalipsa 14?Cum acționează Dumnezeu pentru ca neamurile să înțeleagă că El este Dumnezeul adevărat, și că principiile Lui sunt în contrast marcant cu principiile Balaurului, Fiarei și Proorocului mincinos? Ezechiel ne spune clar: „Şi neamurile vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, zice Domnul Dumnezeu, când voi fi sfinţit în voi sub ochii lor.”Aici intervine valoarea inestimabilă a soliei 1888. Ea produce un popor în care Dumnezeu va fi „sfințit” sub ochii oamenilor, ca ei să vadă diferența dintre Hristos și Baal. Ei vor fi făcuți „continuarea întrupării lui Hristos,” oameni în care Dumnezeu va locui în toată plinătatea Sa, așa încât caracterul Său – numele Său – să poată fi cunoscut de toți. Aceasta este esența soliei îngerului al treilea.

Centrul de putere al lumii nu și-a recunoscut niciodată identitatea în fața publicului de pe Terra. A ales să se ascundă în spatele frumosului nume Dumnezeu, poziție pe care mereu a râvnit-o, chiar de la începutul controversei. Aceasta este trăsătura fundamentală a ordinii numită Pomul Cunoștinței, și ea va ajunge la apogeu în acest timp, când omenirea a devenit un mic sat prin uneltele tehnologiei informației. Și, ca întotdeauna, biserica a căzut în plasa științei (pe nedrept numită astfel) care va facilita externalizarea ierarhiei.

O invitație pentru toți cei care iubesc suprem neprihănirea lui Hristos în legătură cu legea:Pe data de 16 mai 2026 are loc la Turnu Măgurele, România, o întâlnire de studiu cu tema „HRISTOS: mai proeminent.”Am fi foarte bucuroși să vedem și să îmbrățișăm pe cei care au șansa veacurilor să devină noua omenire al cărei începător este Hristos, oameni uniți cu divinitatea prin părtășie de natură divină.Toți cei interesați de detalii sunt rugați să ne contacteze la următoarea adresă de email, cel mai târziu la sfârșitul lunii aprilie: [email protected]ântul sigur al profeției spune că deciziile de pe această planetă, la finalul marii controverse, vor fi luate de o triplă alianță, și că scopul ei declarat este acela de a ridica toate națiunile împotriva intenției lui Dumnezeu de a oferi vindecare și salvare miliardelor de oameni care nu mai știu încotro să privească pentru ajutor. Pentru biserica Laodicea opțiunile sunt clar definite: De partea lui Hristos în Sfânta Sfintelor, sau de partea triplei alianțe împotriva lui Hristos. Aceasta este teribila realitate expusă de solia îngerului al treilea.

„Vor veni lucruri mai surprinzătoare decât cele care au fost la Minneapolis — mai surprinzătoare decât orice am văzut noi până acum. Şi, fraţilor, ni se va cere să primim şi să predicăm acel adevăr. Dar dacă nu vom avea fiecare fibră a acelui spirit smulsă din inima noastră, noi vom trata acea solie şi solul prin care va fi trimisă ea la fel cum a declarat Dumnezeu că am tratat cealaltă solie” (A.T.Jones, GCB 1893, p. 185).

“O redeşteptare a adevăratei evlavii în mijlocul nostru ca popor este cea mai mare şi cea mai urgentă nevoie a noastră” (GW 370).

Ca şi subiectul despre cei 144.000, Armaghedonul emană o aură de mister pentru societatea adventistă. Acest domeniu al profeţiei, abordat mai mult speculativ, suscită un interes constant pentru membrii bisericii, foarte atraşi de semnele sfârşitului. Sensibilitatea este la cote maxime ori de câte ori este prezentat acest subiect. La ora actuală, cei mai mulți dintre membrii noștri cred că Armaghedonul va fi o ultima încleştare militară internaţională, în mijlocul căreia va avea loc intervenţia directă a lui Dumnezeu.Ar fi posibil să trecem şi noi prin dezamăgirea generaţiei de evrei ai primului secol, care aşteptau un Mesia pământesc şi războinic, şi pe care nu au putut să-L vadă în rolul săracului nazarinean a cărui misiune era să descopere caracterul Tatălui Ceresc?

...

Vineri, 9 ianuarie 2026 - Așa cum avem un Vechi Testament, un Nou Testament și un Prezent Testament, tot așa avem vechiul adventism, noul adventism și actualul adventism cu privire la controversa cosmică ce tulbură pacea și bunăstarea întregului univers. De ce suntem încă aici, la peste 2000 de ani de când Dumnezeu a pus în fața noastră standardul pentru noua omenire? Cum se explică fragmentarea profundă a teologiei adventiste deși Dumnezeu a oferit numitorul comun al tainei evlaviei care garantează unitatea și succesul unui popor destinat să lumineze pământul cu slava lui Dumnezeu? 

Ioan privește în viziune grupul celor 144000 adunați în jurul tronului, și constată că ei “cântau o cântare nouă.” Ce importanță are această cântare, spre a ocupa atâta spațiu în marele și tulburătorul capitol 14? De ce oferă apostolul atâtea detalii despre un fapt aparent banal? De cântări și partituri complicate are el timp acum, când balaurul, fiara și proorocul mincinos tocmai au încolțit omenirea la răscrucea dintre viață și moarte? Se pare că această cântare nouă are un rol foarte important, determinant aș spune, pentru ceea ce se întâmplă în această secvență de timp profetic. Totul pare blocat de apariția acestui grup special, în a căror gură nu s-a găsit minciună, oameni care stau fără vină înaintea adevărului pur în care se respiră pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei. Vă invit așadar să observăm importanța acestei cântări noi.

Biserica a încercat toate metodele imaginabile să producă redeșteptarea și reforma despre care știe sigur că sunt „cea mai mare și cea mai urgentă nevoie a noastră.” În zadar. De fiecare dată proiectul începea cu surle, trâmbițe și mare tamtam, ca să se sfârșească mereu cu lamentabilul previzibil fâsâit. Nu am observat că trezirea fecioarelor adormite se produce doar când, la miezul nopții, răsună în cetate marea strigare: „Iată Mirele, ieșiți-I în întâmpinare!” 

Apocalipsa lui Ioan descoperă o realitate absolut tulburătoare: Parcă și morții și-au pierdut răbdarea și nu mai suportă încropeala laodiceană, tărăgăneala, mediocritatea și lipsa de interes a bisericii rămășiței în treburile lui Dumnezeu. Martirii generațiilor trecute trebuiau să fie demult în cer, bucurându-se de rodul muncii sufletului lor. Ei nu și-au iubit viața chiar până la moarte, de dragul neprihănirii, ca guvernarea divină să poată fi justificată și marea controversă încheiată. Acum observă cu stupoare cum noi, frații și tovarășii lor de suferință, ne dăm peste cap să ne așezăm cât mai bine în această lume, facem compromis după compromis nu cumva să se atingă balaurul de scumpa noastră piele, și ne aliem cu cei mai înverșunați vrăjmași ai cauzei lui Dumnezeu spre a construi o lume mai bună, mai pașnică, mai durabilă, aici pe pământ. De ce nu se “împlinește” numărul tovarășilor lor de slujbă, care urmează să fie omorâți ca și ei? Pentru că noi, tovarășii lor de slujbă, am făcut pact cu diavolul pentru ridicarea împărăției lui Dumnezeu pe pământ sub stăpânirea duhurilor necurate.

...

Drama prezentată de Ioan în cartea Apocalipsei este simbolizată printr-o luptă între un balaur și un miel. Știm că balaurul reprezintă forțele răului care acționează pe principiile egoismului, minciunii, uciderii, a violenței și forței. Mielul este simbolul împărăției lui Hristos, care acționează pe principiile iubirii, neprihănirii și a slujirii. Hristos și Satana (Mielul și balaurul) acționează prin mijloace pământești pentru a-și îndeplini scopurile pe pământ. Hristos își revelează principiile caracterului Său prin poporul Său, adevărata biserică a lui Isus Hristos. Satana se revelează prin intermediul unei puternice confederații dintre biserică și stat. Când caracterele lui Hristos și Satana vor fi astfel pe deplin manifestate, sfârșitul va veni. Legea neprihănirii se va dovedi mai puternică decât toată puterea balaurului și a forțelor sale. Temeliile atacului împotriva legii eterne a creațiunii se vor dovedi slabe și putrede exact cum a declarat Dumnezeu de la început.

...

Momentul sigilării găsește biserica într-o stare de apostazie generalizată, cu majoritatea membrilor convinși că aduc o slujbă lui Dumnezeu. Profetul Ezechiel descoperă că sigilarea poporului lui Dumnezeu se petrece în timp ce biserica este scufundată în cele mai grozave urâciuni, și că cei sigilați sunt acolo, în biserică, în mijlocul poporului care practică acele urâciuni cu seninătate și nepăsare: Oricât de surprinzător ar părea, Domnul consideră că cei pregătiți pentru sigilare sunt oamenii care văd problemele poporului lor şi apelează la Dumnezeu pentru rezolvare. Ei percep urâciunile contemporane, văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea deoarece au avut o sclipire a neprihănirii lui Hristos şi pot face deosebire între crucea lui Hristos şi crucea lui Tamuz.

...