Viscri 9

Nici nu știu cum să încep.În prima variantă aș începe cu un citat care cred că va rămâne definitoriu peste ani pentru perioada pe care o traversăm acum și care arată nivelul de speranță care se pune în acest domeniu nou. El a fost formulat de Demis Hassabis, omul din spatele DeepMind — laboratorul de machine learning cumpărat de Google și sună așa : “Let’s solve intelligence and then use intelligence to solve everything else”Un început la fel de bun ar fi să povestesc o mică întâmplare din China.Acum două veri, la World Robot Conference din Beijing, publicul a rămas fără cuvinte. Pe scenă defilau roboți umanoizi cu mișcări atât de naturale încât părea că ai în față un moment din viitor, unul din acele momente în care simți că lumea se schimbă sub tine în timp real. Doar că după show, cineva a filmat doi dintre „roboți” ieșind pe ușa din spate. Mâncau paste cu bețele. Erau oameni. Două fete costumate în roboți.Nu s-a clarificat niciodată dacă a fost o păcăleală deliberată, un moment de disperare al organizatorilor care nu aveau roboții gata, sau un gest de artă provocatoare — cât de ușor te poți lăsa păcălit? Nu contează. Ce contează e că povestea asta e o bună metaforă pentru epoca pe care o trăim acum.Pentru că azi, de fiecare dată când primesc un email cu o propunere de colaborare, un plan de marketing, un design de produs, o schiță de text — nu mai pot să deosebesc cu certitudine dacă în spatele acelui lucru stau opt ore de muncă umană sau treizeci de secunde de conversație cu un AI. Și am ajuns la punctul în care îmi spun: nu mai contează. Dacă sunt urme de inteligență acolo, nu te ajută să știi dacă e umană sau artificială. Inteligența e acum o unealtă. Tot ce contează e dacă a fost folosită cu măiestrie.SECȚIUNEA 1 — Inteligența ca unealtăHai să despachetez puțin ideea asta. Când spun „folosită cu măiestrie”, mă refer la ceva foarte concret. Există un termen care acum doi ani era o curiozitate de nișă și acum e aproape o profesie: prompt engineering. Prompt-ul e textul prin care formulezi cereri unui AI. Poate fi ceva primitiv — o întrebare simplă aruncată într-un chat. Sau poate fi un document de câteva pagini în care definești rolul pe care AI-ul trebuie să-l joace, stabilești criterii de calitate, dai exemple de răspunsuri bune și rele și construiești un cadru în care inteligența artificială devine un instrument de precizie. Să dirijezi un AI cu niște specificații complete cere mai mult decât o întrebare și cere experiență în acel domeniu.Ce mi se pare revelator e un detaliu aparent banal: primești răspunsuri semnificativ mai bune dacă îi spui AI-ului de pe ce rol să-ți răspundă. Spune-i că e un avocat specializat în drept comercial și brusc formularea e diferită. Spune-i că e un director de marketing cu experiență în retenția clienților și tonul, structura, profunzimea se schimbă. Nu e magie. Modelele de azi s-au hrănit cu toată cunoașterea la care au avut acces, din toate domeniile profesionale, și pot emite răspunsuri calculând probabilistic cum ar suna un anumit specialist pe un anumit subiect.Implicația practică e uriașă. E ca și cum prin AI, orice om are acum departamente la care poate apela. Un solopreneur — un antreprenor singur — poate avea acum un departament juridic, unul de marketing, unul de produs, unul de finanțe. Nu perfecte, dar funcționale. Mai mulți oameni din industrie spun că e doar o chestiune de timp până când primul solopreneur va conduce o companie evaluată la un miliard de dolari. Un singur om, amplificat de inteligență artificială.Mai mult, mă aștept ca la un moment dat orice simplu muritor să se poată vinde pe o platformă pe care AI o poate înțelege ușor și să-și licențieze ”alter-ego-ul” pentru utilizare de către cei care, hai să zicem, vor să transforme textul lor în ceva ce pare scris de Mircea Cărtărescu. Eu am făcut asta cu un text scris de Andreea Roșca, autoarea unui Substack pe care nu pot să-l recomand suficient. AI-ul a analizat un text de-ale ei ca bogat și bine argumentat. A menționat că începe cu o idee provocatoare pe care o construiește ulterior prin mai multe etape de dovezi și utilizează cercetători și studii ca ancore narative, nu doar ca citări abstracte. Tonul e conversațional dar serios intelectual – se adresează cititorului direct dar nu reduce nivelul discuției pentru a fi și mai ușor de înțeles. Apoi s-a pus la treabă și a făcut un text bunicel de Andreea Roșca ce nu a fost scris de Andreea Roșca.Dar dacă asta e partea luminoasă, partea întunecata vine imediat. Dacă un singur om poate face munca a zece, de ce ai plăti zece? Efectiv nu va mai fi nevoie de atât de mulți angajați pentru a susține outputul economic de azi. Nu vorbesc de un viitor distant. Vorbesc de conversații care au loc acum, în companii reale, despre restructurări reale.În companiile de software, de exemplu, s-a pus deja o întrebare care sună ca un paradox: dacă AI-ul e deja mai bun decât un programator junior, mai merită să angajezi juniori? Și dacă nu mai angajezi juniori, nu-i mai pui pe traiectoria de a-i face experți, de unde iei în zece ani seniori suficient de competenți cât să evalueze ce a scris un AI?Viitorul nu e cum ne așteptam, cu roboți umanoizi pe stradă, vizibili, ușor de arătat cu degetul. Roboții sunt deja aici, fără o formă fizică, ascunși în produsele și serviciile pe care le consumăm zilnic. Cei care stau departe de AI probabil că văd doar semne de întrebare în jurul lor: cum de un tip postează pe Facebook în ritmuri care par că nu respectă cele 24 de ore dintr-o zi? Cum de o agenție de doi oameni se pregătește pentru cinci pitch-uri pe săptămână?INTRO PODCASTAcest podcast e făcut de mine, Bogdan. Sunt gazdă la una din casele de oaspeți din Viscri — aia de peste drum de casa regelui, care se numește Viscri 9. În anii care s-au scurs am avut nenumărate discuții extraordinare cu oamenii care s-au cazat la noi. De la tineri scriitori la un cercetător belgian care îmi povestea, cu o resemnare liniștită, că descoperirile lui în domeniul spectrului luminos îi aduseseră doar o desemnare, nu un premiu Nobel. O vizită la noi e puțin ca o vizită la prieteni, poate pentru că nu ne-am propus niciodată să fim casă de oaspeți și în fiecare primăvară mă întreb dacă mai deschidem.Sunt privilegiat să fi cunoscut toți acești oameni și de mult mi-am propus să nu las discuțiile și întrebările pe care le-au deschis ei să rămână doar un schimb de idei între doi oameni, într-un sat din Transilvania. Pentru că diversitatea temelor de discuție reflectă diversitatea celor care vin la Viscri, acest podcast va fi la fel. Randomness într-un podcast. Mai mult, pentru că am fost și eu contaminat de proverbiala eficiență săsească, fiecare episod va fi o schiță de idee sau inițiativă căreia i-am construit déjà o formulare iar acest podcast e și un mod de a găsi acei oameni care ar putea duce demersul și mai aproape de realitate funcțională, împreună. Astăzi, prima temă e inteligența artificială și cum se întâlnește ea cu lumea rurală a Transilvaniei.SECȚIUNEA 2 — California, Transilvania și claritateaAcum mulți ani am vizitat prima dată California, Silicon Valley-ul. Mă așteptam să văd o utopie tehnologică materializată — până la urmă, California era și este locul de unde se scrie codul sursă pe care funcționează o bună parte din planetă. Dar n-am găsit mașini zburătoare, nici măcar cele autonome nu apăruseră încă. Micile orașe unde Google, Apple sau Facebook aveau sediile centrale erau mai mult ca… Transilvania vara. Cu un twist hipsteresc, dar în esență — verde, liniștit, uman.Campusul Stanford, locul de unde au plecat cercetări care au zguduit lumea, mi-a părut cel mai liniștit loc pe care l-am văzut. Te simțeai pur și simplu bine acolo. Toată California era rotunjită pe la colțuri, foarte umană, iar tehnologia apărea doar când aveai nevoie de ea, dar nu era pusă pe niciun piedestal.Am revenit în România cu un gând. Noi aveam deja peisajele alea. Satele din Transilvania, dealurile și pădurile pe care le cunoșteam din turele mele cu bicicleta. Și un început de industrie software care punea România pe hartă. În contextul ăsta a apărut Viscri 9, care îmi doream să fie un rai al programatorilor: frumos ca o poză dintr-o reclamă adventistă și cu multă tehnologie sub preș. Singura tehnologie vizibilă e routerul Starlink, că n-am ce-i face.Surpriza a fost că principala categorie profesională care vine la noi nu sunt programatorii, ci arhitecții. Un oaspete care era proprietarul unei firme de software mi-a explicat de ce. Viscri, zicea el, e un loc care atrage managerul unei companii de software, nu angajatul. Claritatea pe care o caută unii oameni în ruralul transilvănean — dar probabil și în cel californian — e claritatea de care au nevoie cei care sunt în zona de avangardă a domeniului lor. Oameni cu dileme reale, care vin aici pentru raportul bun dintre semnal și zgomot. Și care pot lucra de pe laptop, de pe deal, din buza pădurii.Iar în viitorul care se conturează acum, în era solopreneur-ului amplificat de AI, tot mai mulți vor avea nevoie de această claritate.SECȚIUNEA 3 — AI și lumea ruralăAcum vine întrebarea pe care mi-o pun din poziția de gazdă: ce înseamnă AI-ul pentru lumea rurală? Și mai specific, ce înseamnă pentru nișa asta a caselor de oaspeți din Transilvania?Răspunsul meu e că efectele ar trebui să fie mai degrabă bune, cu un asterisk.Hai să mă explic. Mulți oameni își vor pierde joburile pentru că AI-ul a învățat deja să le joace rolul. Nu toți. Dar cei care s-au complăcut prea mult într-o poziție ușor replicabilă, fără curaj, fără multidisciplinaritate — ei sunt vulnerabili. Contactul direct cu clientul, judecata de situație, gustul, etica muncii, capacitatea de a citi o cameră, de a construi un narativ nou, de a prezenta în fața unui board — toate astea sunt abilități pe care AI-ul nu le poate înlocui. Și toate presupun experiență de viață, curiozitate, eșecuri digerate și mult timp petrecut în contemplare.Păi exact asta oferă casele de oaspeți din zona rurală. Liniștea. Meditația în aer liber. Natura. Deconectarea. Transpirația după o alegrare pe deal. Somnul odihnitor într-o casă veche de două sute de ani. Toate astea nu sunt un lux — sunt o necesitate. Să te tratezi pe tine însuți ca pe un inginer de top din Silicon Valley nu e un capriciu, e o strategie de supraviețuire profesională, pentru că AI-ul te împinge, într-o mică măsură, să gândești ca un inginer software chiar dacă nu ești unul.Deci pentru industria ospitalității rurale, AI-ul ar trebui să fie o veste bună. Oamenii vor avea mai multă nevoie ca oricând de ce oferim noi. Cu un asterisk important: dacă valul de concedieri devine brusc și masiv, efectele se vor simți în întreaga economie și nimeni nu va fi complet izolat.Iar ceea ce ar putea implementa efectiv micile firme din ospitalitate din punct de vedere al AI-ului e discutabil. Nimeni nu vine la o casă mică de vacanță din Viscri ca să interacționeze cu un chatbot. Vin ca să scape de tot ce e automatizat.SECȚIUNEA 4 — Grupul de la Viscri: un AI analogÎn zona de etică a inteligenței artificiale se vorbește mult despre railguards — seturi de reguli și măsuri menite să ne asigure că AI-ul nu deraiază în zone care pot face rău. Dar eu vreau să întorc întrebarea: cum ar putea zona rurală să-și construiască propriile railguards? Nu împotriva AI-ului, ci pentru propriul decalaj?Acum că am stabilit că industria ospitalității din mediul rural nu e nici amenințată serios, nici nu are beneficii enorme de pe urma adoptării directe a AI-ului, rămâne o întrebare mai mare: unde ar putea inteligența artificială să contribuie la dezvoltarea celorlalte părți ale vieții rurale?Vreau să închid cu ceva care nu e AI, dar funcționează pe o logică similară.La Viscri am pornit un proiect care poate fi descris ca un AI analog. Acolo unde în inteligența artificială sunt algoritmi probabilistici, aici sunt oameni. Acolo unde AI-ul oferă acces la cunoaștere sintetizată din milioane de surse, proiectul ăsta oferă acces la cunoașterea reală a unor profesioniști.Se numește Grupul de la Viscri. Ideea vine de la o constatare simplă: decalajul dintre sat și oraș nu e doar economic, e un decalaj de expertiză. La sate nu lipsesc doar medici. Lipsesc și profesii care nu sunt resimțite ca lipsind — ingineri de sunet, specialiști în marketing digital, diplomați, arhitecți, oameni de blockchain. Pentru că produsele și serviciile din orașele mari reușesc să avanseze tocmai datorită accesului la un spectru profesional larg. Inovația nu e creată din nimic — e construită din recombinarea unor cunoștințe existente în moduri noi. Iar dacă scoți din ecuație jumătate din ingrediente, recombinarea devine sărăcăcioasă.Modelul ăsta nu e foarte diferit de o construcție socială a sașilor care a funcționat secole — vecinătatea. Mai mulți vecini se constituiau într-un grup care venea la nevoie în ajutorul oricăruia dintre membri. Diferența e că în vecinătatea veche ajutorul era fizic. În noua vecinătate, ajutorul e un sfat. O expertiză. O perspectivă din altă lume profesională, oferită ca între vecini.Intră pe hașurat.ro ca să afli mai multe. Și, poate, cumpără un metru pătrat de teren la Viscri ca să faci parte din această nouă vecinătate.Hai să rezolvăm vecinătatea. Și apoi să folosim vecinătatea ca să rezolvăm tot restul.Credits: Muzica din podcast este interpretată de Corul din Viscri. Iar aplicația Descript chiar a făcut procesul editării audio super simplu. Get full access to Viscri 9 at viscri9.substack.com/subscribe