201 I 2024. NECESITATEA IMPERATIVULUI „ÎNVAȚĂ-L PE COPIL CALEA” [Proverbe 22.6] 19 Iulie 2024

201 I 2024. NECESITATEA IMPERATIVULUI : „ÎNVAȚĂ-L PE COPIL CALEA” I Podcast I Pasaj Biblic : Proverbe 22 : 6 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 19 Iulie 2024 I Necesitatea imperativului : „Învaţă-l pe copil calea”. În Proverbe 22 : 6 este scris acest imperativ : „Învaţă [ebr. chanak „antrenează-l, dedică-l”] pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”. Fiind împăratul țării, împăratul Solomon nu a scris că ar fi bine sau că, ar fi indicat ca părintele să îl învețe pe copil, ci a scris și pentru părinte și pentru copil această poruncă : „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze ... ”. (Proverbe 22 : 6) Nici părintele nu avea de ales și nici copilul nu era îndemnat ce să facă, ci părintele îi spunea ce trebuie să facă iar a-și învăța copilul era un imperativ, un ordin al împăratului pe care nimeni șu-și permitea să îl încalce ! Atunci când ne referim la educația spirituală a copiilor, (dar și la educația laică) noi știm că unui copil mic îi va dăuna foarte grav prea multa libertate de decizie care-i este lăsată. Părinții se ocupă de copilul lor încă de când este mic, nu cerându-i lui sfatul, cum ar trebui să se ocupe de el, ci decizând pur și simplu pentru binele copilului. Nu întrebi un bebeluș sau un copil mic : „Ce tip de lapte praf ar prefera ?” sau : „Cu ce marcă de pampersuri își dorește să fie înfășat ?” Mai târziu, copilul care este integrat în sistemul de învățământ și începând chiar din ciclul primar, la ora de matematică nu este întrebat de doamna învățătoarea (iar mai apoi de profesorul de matematică) dacă este de acord ca : „Doi plus doi să facă patru !?” Sunt adevăruri care se predau așa cum sunt, iar copilul nu este întrebat dacă este de acord cu realitatea care i se prezintă sau dacă nu cumva vede altfel același adevăr. Ni s-a părea deplasat ca un profesor să-și învețe elevii punând la vot principiile adunării sau pe-ale scăderii etc., pentru ca majoritatea celor din clasă să fie de acord cu cele predate. Iar părerea majorității să fie adoptată ca mod de lucru doar pentru a nu leza demnitatea unora dintre copiiii prezenți, care s-ar putea să nu fie de acord cu afirmațiile făcute. Atunci când vorbim despre principii nu există alb, gri și negru ci există numai adevărat sau fals. De ce, atunci când vorbim despre educația creștină să fim de acord să realtivizăm învățăturile eterne și să acceptăm punerea la îndoială a imperativelor Divine în folosul unor idei de origine incertă ? Doamne Isuse, dă-mi harul de-a învăța foarte bine ce este scris în Cuvântul Tău și de-a nu-mi permite niciodată să trec peste ce este scris de Tine ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :