Meditatii din Cuvant

255 I 2024. SE CĂLCAU UNII PE ALȚII ! I Podcast I Pasaj Biblic : Luca 12 : 1 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 11 Septembrie 2024 I Se călcau unii pe alții ! Aceasta a fost o situație care s-a petrecut în prezența Domnului Isus, dar avem de învățat din această întâmplare. În Luca 12 : 1 scrie că : „În vremea aceea, când se strânseseră noroadele cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii, Isus a început să spună ucenicilor Săi : „Mai întâi de toate, păziţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia”. Oamenii făceau ceea ce știau ei mai bine (să se calce în picioare unii pe alții, deoarece aceasta vine din fire, nici nu trebuie să mergi la o școală în care să înveți cum se face așa ceva). Dar, atunci și acolo Domnul Isus nu s-a ocupat de acest aspect. Domnul nostru avea o viață precis delimitată în timp (poate că 33 de ani) și nu avea vreme pe care să o piardă cu amănunte, cu facerea de ordine, cu disciplinarea lor etc. ... Erau lucruri de care noi ne-am fi ocupat probabil și intrând între oameni dificili și având de-a face cu „spălăturile lor”, ne-am fi supărat și nu am mai fi avut dispoziția necesară pentru a predica Cuvântul Lui Dumnezeu. Dar, ce mare pierdere ar fi fost pentru noi dacă Domnul Isus s-ar fi oprit din ce avea de spus la momentul respectiv ! Dar Domnul Isus știa că are de-a face cu Cel Rău, care este un mare specialist în diversiuni, în distragerea atenției de la ce este important, spre ce este fără valoare. Domnul Isus cunoștea unde trebuie să ajungă, în cât timp trebuia făcut acest lucru, iar privirea Lui a fost ațintită spre îndeplinirea voiei Lui Dumnezeu. Noi oare de câți oameni ne ocupăm să facem ordine între ei și de câte ori, în loc să ne ocupăm de ucenicii noștri ?! Alegem să îi neglijăm, deoarece devenim atât judecători cât și „împărțitori” (executori judecătorești), deviind de la voia Lui Dumnezeu pentru noi, doar pentru că așa a bătut vântul în zonă … Iar eu m-am simțit dator să intervin ! Însă nu am făcut altceva decât să-mi pierd vremea cu cine nu trebuia ! După gândirea noastră de acum, poate ne întrebăm : Dar oare de ce Domnul Isus nu s-a pus (mai întâi) să facă ordine acolo ? Era în regulă, că de față cu Fiul Lui Dumnezeu ei se comportau așa ? Chiar nu le era rușine ? Dar Dumnezeu vede totul ! EL vede și știe tot ce se întâmplă pe pământ, chiar dacă oameni nu realizează acest adevăr. Ce trebuie accentuat însă este faptul că Dumnezeu nu a intervenit între ei „să-i pună la punct” imediat. De ce ? Poate deoarece omul are libertatea de-a decide și va da socoteală pentru că l-a călcat pe altul, doar pentru că așa a vrut el. Dar noi uneori greșim deoarece interpretăm eronat anumite situații de viață. Citind versetul din Luca 12 : 1, putem înțelege că poate că unii s-au călcat pe alții numai din cauză că alții i-au împins pe ei și nu au avut de ales. Dar mai apoi și-au cerut iertare pentru ceea ce-a făcut. Doamne Isuse, trăindu-ți viața prin mine, dă-mi Te rog frumos harul de-a știi ce să fac și cum să reacționez în situațiile de viață dificile, în așa fel încât să nu mă las distras de la voia Ta pentru mine ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

254 I 2024. AȘA E CĂ TE-A TRADUS BINE ? I Podcast I Pasaje Biblice : Geneza 42 : 23 I Galateni 5 : 7 - 8 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 10 Septembrie 2024 I Așa e că te-a tradus bine ? Astăzi, cu ajutorul Lui Dumnezeu ne vom referi la cel : „care-i traduce pe alții”, la cei ce se dau drept alții, la impostorii care se prefac a fi credincioși când de fapt ei nu au nimic de-a face cu Dumnezeu ! Așa e că te-a tradus bine ? Aceasta era inițial o expresie familiară și avea sensul de „a amăgi” sau de „a înșela” pe cineva. „A traduce” provine din : „lat. tra-dúcere, a conduce dincolo ... Trec dintr’o limbă într’alta ...”. (Dicționarul Scriban, 1939) „Traducătorul” de acest fel nu are nimic de-a face cu un translator sau cu un traducător onest (despre care scrie în Geneza 42 : 23) ci se referă la un înșelător care știe să vorbească la fel de bine cel puțin două limbi diferite fiind de fapt omul cu o viață dublă. Acest fel de credincios trăiește o viață duplicitară fiind lumesc cu cei lumești și se preface a fi duhovnicesc atunci când se află într-un mediu creștin. Dar când așa zisul creștin poate a se arăta a fi spiritual în Biserică dar este total lumesc în afară, omul respectiv are o mare problemă ... și el de fapt este o mare problemă ! Iar atunci când omul din lume nu-și dă seama că eu sunt pocăit, iar când pocăiții nu realizează că eu sunt om lumesc ... eu chiar trăiesc o viață duplicitară și nu am avut niciodată nașterea din nou ! Dar nu cumva să mă înșel că lucrurile vor merge așa la nesfârșit și să nu mă amăgesc crezând că Dumnezeu nu se va ocupa și de mine !? În Galateni 5 : 7 - 8 sunt scrise aceste adevăruri : „Nu vă înşelaţi : „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera. Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea ; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică”. Astăzi trebuie să aleg ce viitor vreau să am : putrezirea (adică după decesul meu să nu mai existe nimic bun ci numai degradarea prin pedeapsa veșnică) sau vreau să am viața veșnică cu Dumnezeu, dacă voi asculta de Duhul Sfânt și voi pune punct, trăirii mele lumești ! Doamne Isuse, fă-mi Te rog parte în aceste momente, de-o iluminare interioară prin Duhul Tău Cel Bun și Sfânt ! Dă-mi Te rog frumos harul de-a mă vedea așa cum mă vezi TU și du-mă Te rog și pe mine pe Calea veșniciei ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

253 I 2024. UN NOU ÎNCEPUT DE AN ȘCOLAR I Podcast I Pasaje Biblice : Psalmul 25 : 12 I Isaia 48 : 17 I Psalmul 32 : 8 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 9 Septembrie 2024 I Un nou început de an școlar ! Pentru a învață, copilul merge zi de zi la școală și toamna și iarna și primăvara și vara ! Iar ca sfârșit al eforturilor lui, va primi o diplomă care certifică absolvirea școlii respective. Iar la ora actuală tot mai mult contează și numele școlii. Dar mai apoi, urmează liceul care se termină tot cu o diplomă și le dorim copiilor să aibă pe diplomele de absolvire o medie finală care să fie cât mai mare ! Alții poate vor merge la o școală în care vor învăța o meserie și este foarte bine. Dar unii vor absolvi și studiile superioare. Și fac aceste eforturi cu speranța într-un viitor mai bun ! Și să-i ajute Dumnezeu deoarece numai EL poate da viitorul (adică viața) dar și speranța în ceva mai bun ! Dar este o mare deosebire între a acumula informații și a învăța să fii om. La școală, în general vorbind accentul se pune pe a ști și mai puțin pe a fi. Dar din punct de vedere Biblic, deși contează foarte mult să știi însă este extrem de important să fii omul Lui Dumnezeu. Dar a fi om se învață iar pentru a deveni oameni ai Lui Dumnezeu, pentru copii vom încheia cu aceste binecuvântări : Să te ajute Dumnezeu să ÎL primești în viața ta pe Isus ca Stăpân al tău și ca Mântuitor ! Roagă-L chiar acum ! Să îți dea Dumnezeu harul ca tu să te temi de Dumnezeu cât vei trăi, să-L rogi pe Domnul Isus cât poți de mult și dacă faci vreun păcat să îți ceri iertare imediat ! Și Dumnezeu din Cer să-ți călăuzească pașii, să-ți vorbească prin Duhul Sfânt și să-ți spună ce trebuie să faci, să-ți dea înțelepciunea vorbirii și a trăirii, o memorie bună și un anturaj sfânt ! Și toate binecuvântările care nu s-au cerut aici și acum, Dumnezeu, prin Duhul Lui Cel Bun și Sfânt să ții le dea și să te țină în paza Lui cât vei trăi ! Amin ! Iar aceste binecuvântări sunt valabile pentru noi toți ! Așa să ne dea Dumnezeu ! Podcastul poate fi ascultat aici :

252 I 2024. UN SINGUR SLUJITOR ... LA DOI STĂPÂNI ! I Podcast I Pasaje Biblice : Matei 6 : 24 I Marcu 10 : 23 - 24 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 8 Septembrie 2024 I Un singur slujitor ... la doi stăpâni ! În prezentul studiu, ne vom referi la omul care are o viață împărțită, care trăiește într-un mare conflict interior, deoarece încearcă să împace două realități ireconciliabile. Oare nu sunt și eu un om care caută să slujească la doi stăpâni, dar nu mă decid nici pentru Unul nici pentru altul ? În contextul meditațiilor despre ambasador, putem nota că el este omul care nu numai că vorbește foarte bine două limbi diferite, ci are și două structuri de autoritate cărora li se supune în același timp. Un ambasador de pe vremuri era și în subordinea împăratului din țara lui natală, dar într-o oarecare măsură trebuia să ise supună și împăratului în a cărui țară era trimis ! În Matei 6 : 24, sunt notate cuvintele Domnului Isus : „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt ; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt ; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona”. Din cuvintele Domnului Isus, reiese clar faptul că și pe vremea aceea erau oameni care trăiau o astfel de viață de compromis. Ei nu îi erau dedicați total nici Lui Dumnezeu, dar nu erau cu totul nici pentru Mamona (adică pentru o viață dedicată acumulării de avere). Prin aceste cuvinte este descrisă viața împărțită a credinciosului, care încearcă să împace doi stăpâni ... aflați în conflict unul cu altul, ceea ce duce la o mare frământare interioară. Omul nu ar renunța nici la Domnul Isus, dar își dorește în același timp și un nivel de trai ridicat. Un astfel de conflict interior este descris în Marcu 10 : 23 - 24, unde sunt notate cuvintele Domnului Isus despre omul care era foarte bogat : „Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii !” Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis : „Fiilor, cât de anevoie este pentru cei ce se încred în bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu !” Doamne Isuse, dă-mi Te rog frumos Harul de-a mă consacra total pentru Tine și de-a-Ți rămâne dedicat cât voi trăi ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

251 I 2024. AMBASADORUL SAU OMUL CARE ARE DOI STĂPÂNI I Podcast I Pasaje Biblice : Psalmul 1 : 1 I Geneza 42 : 23 I Romani 2 : 17 - 24 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 7 Septembrie 2024 I Ambasadorul sau Omul care are doi stăpâni. Reamintim că în ebraică, în Psalmul 1 : 1 cuvântul luts care este tradus cu batjocoritor mai înseamnă și translator dar și ambasador. Un ambasador din vechime era trimisul împăratului țării lui pentru a-și reprezenta țara natală acolo unde era mandatat să fie. Dar era important nu numai ca el să cunoască limba țării în care avea să-și desfășoare misiunea, ci și faptul că într-un sens, se poate spune că el avea doi stăpâni. Îl avea pe împăratul din țara lui de naștere dar, trebuia să asculte și de împăratul țării în care era trimis. Ambasadorul este o bună ilustrare a vieții de credință, deoarece și creștinul poate asculta atât de firea lui păcătoasă, (adică de natura lui pământească) dar și de Dumnezeu. Omul născut din nou este un om care cunoaște două limbi : limba Duhului Sfânt dar știe și limba firii lui vechi, pământești, păcătoase. În Geneza 42 : 23 este scris despre frații lui Iosif că : „Ei nu ştiau că Iosif îi înţelegea, căci vorbea cu ei printr-un tălmaci [în ebr. luts]”. Dar Iosif știa foarte bine limba ebraică, deoarece avea șaptesprezece ani când a fost vândut de frații lui. Numai că Iosif știa foarte bine și limba egipteană, deoarece la momentul respectiv avea douăzeci și doi de ani de când era în Egipt. Noi știm că Iosif a avut alt scop când la momentul respectiv a ales să le vorbească fraților lui printr-un translator. Dar cel ce este pocăit are deja o mare problemă cu Dumnezeu dar și cu semenii care-l cunosc drept credincios, când alege să să trăiască ca un om lumesc. De ce ? Deoarece el va fi un motiv de vorbire de rău la adresa Lui Dumnezeu (a se vedea Romani 2 : 17 - 24). Doamne Isuse, dă-mi harul de-a trăi o viață curată iar prin viața mea să-I apropii pe oameni de Tine și niciodată să nu-i îndepărtez ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

250 I 2024. TĂLMACIUL SAU VORBEȘTE PE ÎNȚELESUL ASCULTĂTORILOR I Podcast I Pasaje Biblice : Geneza 42 : 23 I 1 Corinteni 14 : 11 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 6 Septembrie 2024 Tălmaciul (adică translatorul) sau Vorbește pe limba ascultătorilor. Este necesar ca noi să vorbim pe limba ascultătorilor, deoarece putem folosi și cuvinte care sunt irelevante pentru cei din jurul nostru, deși ele încă fac parte din limbajul unora dintre noi. Intenționat a fost folosit cuvântul tălmaci care este Biblic, dar la ora actuală este mai puțin cunoscut. Noi folosim în special cuvântul traducător sau translator. În mesajul anterior s-a amintit faptul că același cuvânt [ebr. luts] care în Psalmul 1 : 1 înseamnă batjocoritor, în ebraică mai înseamnă și tălmaci dar și ambasador. Astăzi ne vom referi la dificultatea pe care o are credinciosul de-a vorbi pe limba celui nepocăit. Chiar există o vorbire care este de neînțeles pentru ascultătorii noștri ... deși noi, în momentele respective știm foarte bine ce spunem. În Geneza 42 : 23 scrie despre frații lui Iosif că : „Ei nu ştiau că Iosif îi înţelegea, căci vorbea cu ei printr-un tălmaci [ebr. luts]”. Dintre cei prezenți acolo, doar Iosif și tălmaciul (adică translatorul respectiv) cunoșteau atât limba egipteană cât și limba ebraică. Un credincios care a avut întâlnirea cu Dumnezeu, iar viața lui a fost transformată total, el experimentând nașterea din nou, de obicei se va integra într-o Biserică, iar acolo în timp, va învăța și expresii specifice, cum ar fi : „poala crucii”. Dacă el îi va spune unui necredincios : „Vino la poala crucii Domnului Isus !”, în mod sigur, prietenul lui nu va înțelege ce a vrut să spună. Dar se poate că nici nu va îndrăzni să-i ceară o traducere a acestei expresii, pentru a nu-și deranja prietenul. În cazul lui Iosif și al fraților lui precum și în exemplul anterior, este exact ce a scris apostolul Pavel : „Dar, dacă nu cunosc înţelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbeşte, şi cel ce vorbeşte va fi un străin pentru mine”. (I Corinteni 14 : 11) De aceea să facem rugăciunea aceasta : Doamne Isuse, dă-mi Te rog frumos harul de-a vorbi pe înțelesul ascultătorilor mei și ajută-mă prin Duhul Tău Cel Bun și Sfânt să folosesc exact cuvintele de care numai Tu știi că este nevoie la momentul respectiv ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

249 I 2024. ADUCEREA BATJOCURII LA ADRESA NUMELUI LUI DUMNEZEU !  I Podcast I Pasaje Biblice : Geneza 42 : 23 I Romani 2 : 21 – 24 I II Corinteni 6 : 3 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 5 Septembrie 2024 I Aducerea batjocurii la adresa Numelui Lui Dumnezeu ! Noi creștinii vorbim atât prin ce spunem cât și prin ce facem. Iar dacă nu există o concordanță deplină între cuvintele noastre și faptele noastre putem aduce o batjocură la adresa Numelui Lui Dumnezeu ! Reamintim că în ebraică, cuvântul folosit în Psalmul 1 : 1 pentru batjocoritor [și anume ebr. luts : „batjocoritor”] în Vechiul Testament mai are și sensul de tălmaci (adică traducător sau translator). Acest înțeles al ebraicului luts este în Geneza 42 : 23 unde scrie despre frații lui Iosif că : „Ei nu ştiau că Iosif îi înţelegea, căci vorbea cu ei printr-un tălmaci [ebr. luts]”. Frații lui Iosif nu înțelegeau ce spunea el, deoarece Iosif vorbea cu ei în egipteană, dar ei erau evrei. Dar Iosif era și el evreu și ar fi putut să le vorbească pe limba lor. Astăzi, cu ajutorul Lui Dumnezeu ne vom referi exact la faptul că, noi creștinii uneori putem fi de neînțeles pentru cei nepocăiți deoarece una spunem și alta facem. De ce se întâmplă așa ceva ? Deoarece omul nou dacă își iese din fire, poate încă să vorbească din Biblie ... dar se va manifesta în acele momente ca și cum nu L-ar fi cunoscut niciodată pe Dumnezeu. Acest mod de viață discreditant la adresa Lui Dumnezeu este descris în Romani 2 : 21 – 24, unde apostolul Pavel a scris aceste cuvinte : „Tu, care propovăduieşti : „Să nu furi”, furi ? Tu care zici : „Să nu preacurveşti”, preacurveşti ? Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele ? Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi ? Căci „din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri”, după cum este scris”. Nu cumva, uneori vorba mea nu se potrivește cu fapta mea și sunt o pricină de poticnire ? În II Corinteni 6 : 3 apostolul Pavel a scris : „Noi nu dăm nimănui niciun prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră să nu fie defăimată”. Doamne Isuse, trăiește-Ți Tu Te rog viața Ta prin mine și ajută-mă ca faptele mele să se potrivească cu cuvintele din Biblie pe care le rostesc ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

248 I 2024. VIAȚA DUPLICITARĂ ! I Podcast I Pasaj Biblic : Psalmul 1 : 1 - 3 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 4 Septembrie 2024 I Viața duplicitară ! În ebraică cuvântul folosit în Psalmul 1 : 1 pentru batjocoritor [ebr. luts : „batjocoritor”] în Vechiul Testament mai are și sensul de tălmaci (adică traducător sau translator) dar și sensul de ambasador. Astăzi doar vom aminti celelalte două sensuri ale cuvântul batjocoritor și anume cel de translator (omul care vorbește la fel de bine două limbi diferite) și cel de ambasador (omul care are doi stăpâni), încheind cu o concluzie despre viața duplicitară sau viața dublă. Ebraicul luts (care este tradus cu batjocoritor în Psalmul 1 : 1) înseamnă atât batjocoritor cât și tălmaci și ambasador. Este foarte adevărat că un creștin sincer observă imediat viața duplicitară a altcuiva și chiar este o bătaie de joc să vadă pe cineva care trăiește o astfel de viață dublă, mai ales atunci când omul respectiv spune despre el că este creștin ! În ce constă viața duplicitară ? Să vorbesc într-un fel cu ai mei de la Biserică și să vorbesc exact la fel cu cei nepocăiți atunci când sunt cu ei. Să ascult de Dumnezeu dar să-i fac pe plac și Celui Rău ... Dar omul credincios este integru și nu acceptă o viață dublă. Despre credincios sunt scrise în Psalmul 1 : 1 – 3 aceste cuvinte : „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori [ebr. luts : „batjocoritor”] !” Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui ! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc : tot ce începe, duce la bun sfârşit”. Un creștin are o foarte mare grijă la ce face și la ce nu face (adică prin ce locuri merge, pe unde se oprește și unde se așează). Iar aceste adevăruri sunt valabile și pentru lumea virtuală, deoarece trebuie să fiu foarte atent pe unde navighez pe internet, ce pagini deschid și unde mă așez, adică ce văd, ce ascult și ce citesc. Doamne Isuse, dă-mi Te rog frumos harul de-a-mi vedea domeniile în care nu trăiesc după voia Ta și ajută-mă atât să iau decizii sfinte cât și prin Duhul Tău Cel Bun și Sfânt să trăiesc o viață sfântă spre slava Lui Dumnezeu ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

247 I 2024. BATJOCORITORII I Podcast I Pasaje Biblice : Psalmul 1 : 1 I Geneza 42 : 23 I Ieremia 23 : 28 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 3 Septembrie 2024 I Batjocoritorii. Cuvântul tradus în Psalmul 1 : 1 cu batjocoritori, în ebraică este luts și înseamnă : „ambasador, a lua în derizoriu, tălmăcitor, batjocoritor”. A batjocori înseamnă în ebraică și : „a disprețui, a face gură, a vorbi cu aroganță”. Cuvântul batjocoritor este folosit în Vechiul Testament de douăzeci și șapte de ori și de cele mai multe ori se referă la omul batjocoritor adică la cel : „Care exprimă dispreț, desconsiderare”. (DEXI, 2007) Dar, acest cuvânt este folosit pentru prima dată în Biblie în Geneza 42 : 23 unde scrie despre frații lui Iosif că : „Ei nu ştiau că Iosif îi înţelegea, căci vorbea cu ei printr-un tălmaci [ebr. luts]”. Cuvântul tălmaci [ebr. luts] se traduce și cu batjocoritor. Dar oare de ce în ebraică cuvântul folosit pentru batjocoritor [ebr. luts] este sinonim cu cuvântul folosit pentru translator [ebr. luts] ? Poate că deoarece în esență un astfel de om vorbește două limbi și poate intermedia între doi oameni din două popoare diferite, care nu cunosc fiecare decât limba în care s-au născut. Ori, traducătorul poate să-i spună celuilalt ce vrea el, nu exact ce s-a spus ! Iar atunci când traduce răspunsul celuilalt om, la fel, poate spune doar cât vrea el și astfel poate denatura înțelesul mesajului original, ceea ce poate crea mari probleme. Prin Ieremia, Dumnezeu a vorbit despre denaturarea Cuvântului Lui, astfel : „Prorocul care a avut un vis să istorisească visul acesta, şi cine a auzit cuvântul Meu să spună întocmai cuvântul Meu ! Pentru ce să amesteci paiele cu grâul ? – zice Domnul”. (Ieremia 23 : 28) Doamne Isuse, dă-mi Te rog frumos harul de-a vorbi frumos dar direct, fără subînțelesuri și fără a denatura ce trebuie spus. Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

246 I 2024. SCAUNUL CELOR BATJOCORITORI I Podcast I Pasaje Biblice : Psalmul 1 : 1 - 3 I Ioan 4 : 13 – 14 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 2 Septembrie 2024 I Scaunul celor batjocoritori. Răutatea, păcătuirea și batjocorirea sunt cele trei caracteristici ale omului rău despre care găsim scris în Psalmul 1 : 1 unde psalmistul a scris că este : „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori !” Pentru a arăta o caracteristică a răului, psalmistul a folosit expresia : „scaunul celor batjocoritori” și este un adevăr că, cei ce stau mult pe un scaun, (adică în special cei care au meserii statice), sunt mai predispuși la a vorbi ce nu trebuie și cât nu trebuie. Dar în Psalmul 1 : 1 – 3, psalmistul a comparat oamenii care vorbesc ce nu trebuie și astfel își fac păcate, cu omul credincios care se ferește de contaminarea gândirii și vorbirii și decide să aibă ca sursă de inspirație, numai Cuvântul scris al Lui Dumnezeu. Cuvântul Lui Dumnezeu este asemănat cu un izvor de apă, iar în Psalmul 1 : 1 – 3 scrie că este : „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori !” Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui ! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc : tot ce începe, duce la bun sfârşit”. Dar harul nostru este că pe lângă Cuvântul scris al Lui Dumnezeu (care este Sfânta Scriptură) noi avem și posibilitatea de-a primi Duhul Sfânt. Femeii din Samaria : „Isus i-a răspuns : „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete ; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică”. (Ioan 4 : 13 – 14) Și noi știm că Domnul Isus se referea la Duhul Sfânt ! Doamne Isuse, dă-mi Te rog frumos harul de-a fi atent toată viața mea la sursele de informare din care mă alimentez și ajută-mă să pun mai mult accent pe Cuvântul Tău și pe Duhul Tău Cel Bun și Sfânt în viața mea ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

245 I 2024. RĂUTATEA, PĂCĂTUIREA ȘI BATJOCORIREA I Podcast I Pasaj Biblic : Psalmul 1 : 1 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 1 Septembrie 2024 I Răutatea, păcătuirea și batjocorirea sunt cele trei atitudini negative prin care este caracterizat omul necredincios. Cu ajutorul Lui Dumnezeu, în prezentul studiu vom analiza cei trei termeni de mai sus, dar ne vom opri la batjocură deoarece acesta este specific unora dintre contemporanii noștri, care totuși I Se închină Lui Dumnezeu ! Reamintim că în Psalmul 1 : 1 scrie că este : „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori !” [Doar ca o scurtă paranteză vom nota că în meditația care este scrisă pe cezareea.ro, pot fi citite atât cuvintele care sunt folosite aici în ebraică, dar și sensul lor din Lexiconul Biblic]. Revenind la prezentul studiu vom că, primul cuvânt care descrie un om necredincios este : 1. Răutatea Psalmistul scria că, este binecuvântat omul care decide să nu se ducă la : „sfatul celor răi”. (Psalmul 1 : 1) Din ebraică înțelegem că răutatea (în ebr. rasha) se referă la omul care este : „vinovat de păcat împotriva Lui Dumnezeu sau împotriva omului”. A doua caracteristică a omului rău este : 2. Păcătuirea Psalmistul a notat în continuare despre : „ ... calea celor păcătoşi [ebr. chatta : „păcătoși”]”. (Psalmul 1 : 1) În Dicționarul Scriban (din 1939), păcatul este definit ca un : „Delict voluntar comis față de Dumnezeŭ”. Una este căderea în păcat, care este urmată de remușcare și cu totul alta este : planificarea păcatului. Cei răi au ca „meserie” facerea răului, pe care nu numai că nu-l regretă ... ci se și bucură dacă reușesc să facă un păcat. Iar a treia caracteristică a unui om rău este : 3. Batjocorirea În Psalmul 1 : 1 scrie despre : „scaunul celor batjocoritori [în ebr. luts și înseamnă : „ambasador”, „a lua în derizoriu, batjocoritor”] … ”. În limba română am numărat aproximativ ... o sută douăzeci de sinonime ale cuvântului batjocură, ceea ce ne arată câtă importanță i se acordă bătăii de joc în țara noastră ! Doamne Isuse, ajută-mă să nu mă poziționez de partea răutății, păcătuirii și a batjocoririi, ci cât voi trăi pe acest pământ, să caut antonimele lor și anume bunătatea, sfințenia și vorba bună, încurajarea ! Doamne ajută-mă la aceasta ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

244 I 2024. POMUL RODITOR SAU DUMNEZEU ȘI OMUL I Podcast I Pasaje Biblice : Proverbe 22 : 6 I Psalmul 1 : 1 - 3 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 31 August 2024 I Pomul roditor sau Dumnezeu și omul. În Biblie, omul credincios este comparat de Dumnezeu cu un pom roditor. Din această metaforă putem învăța trei adevăruri pe care trebuie atât să i le spunem și copilului (mic, în special) dar să i le și dovedim prin trăirea noastră) : 1. Dumnezeu are grijă de mine, 2. Eu răsplătesc grija Lui Dumnezeu împlinind așteptările pe care Dumnezeu pe drept le are de la mine, iar 3. Devotamentul meu față de Dumnezeu trebuie să fie de neclintit. „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze” a spus împăratul Solomon în Proverbe 22 : 6. A-l învăța pe copil calea înseamnă a-l învăța cum să se comporte, iar cele trei principii enunțate mai sus pot constitui o bază solidă pentru toată viața lui. De ce ? Deoarece, în ele există și beneficiul și obligațiile iar în viață contează foarte mult să am echilibrul între ce primesc și ce dăruiesc ! Iar copilul, încă de când este de mic trebuie să fie învățat aceste principii de viață. Metafora pomului roditor noi știm că este folosită în Psalmul 1 : 3, unde despre credincios scrie că : „El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc : tot ce începe, duce la bun sfârşit”. (Psalmul 1 : 3) Dar credinciosul este în opoziție cu omul rău, iar în Psalmul 1 : 1 – 2 găsim scrise aceste cuvinte : „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori ! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui !” Observăm de aici că omul rău are trei atitudini care îl caracterizează : răutatea, păcătuirea și batjocorirea. Deoarece cu aceste trei atitudini negative se începe cartea Psalmilor, (deși inițial nu acesta a fost scopul prezentei meditații), totuși vom zăbovi și, în două din studiile următoare, asupra acestor trei cuvinte care au fost folosite în Psalmul 1 : 1, tocmai pentru a le înțelege mai bine sensul. Doamne Isuse, Îți mulțumesc frumos pentru că ai grijă de mine și ajută-mă să împlinesc așteptările pe care Tu le ai de la mine, iar prin Duhul Sfânt, să mă ajuți Te rog, ca devotamentul meu față de Dumnezeu să rămână neclintit, cât voi trăi pe acest pământ ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

243 I 2024. CREDINCIOSUL ESTE ASEMENEA UNUI POM RODITOR I Podcast I Pasaj Biblic : Psalmul 1 : 3 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 30 August 2024 I Pomul roditor. Din metafora pomului (Psalmul 1 : 3) care se referă la omul credincios învățăm că : 1. credinciosul este îngrijit de Dumnezeu, 2. el împlinește așteptările pe care Dumnezeu le are de la el și 3. va avea un devotament de neclintit față de Dumnezeu. În Psalmul 1 : 3 scrie despre credincios că : „El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc : tot ce începe, duce la bun sfârşit”. Pentru un copil, metafora pomului poate fi lecția cu obiecte din care va înțelege următoarele adevăruri. Atunci când un copil este dus să vadă un pom, în primul rând îl putem învăța despre : I. Îngrijirea Divină În Psalmul 1 : 3 scrie despre pom că : „este ... sădit”, ceea ce înseamnă implicit că el are un grădinar, care s-a ocupat de el de la început și i-a oferit cele mai bune condiții de viață. De aceea l-a plantat lângă un izvor de apă, nu l-a pus la întâmplare ... și nu oriunde ci exact unde trebuie să fie. Copilul va învăța că tot așa cum un grădinar se ocupă de un pom și Dumnezeu se ocupă cu foarte mare grijă de fiecare dintre noi, într-un mod personal. În al doilea rând : II. Credinciosul adevărat împlinește așteptările pe care Dumnezeu le are de la el În Psalmul 1 : 3 scrie despre pom că : „ ... îşi dă rodul la vremea lui ...”. Prin metafora pomului este ilustrat faptul că la fel cum un pom produce fructe exact cum este soiul lui și de la un credincios se așteaptă ca el să aibă un comportament prin care să se vadă că Domnul Isus este în viața lui. Iar în al treilea rând : III. Credinciosul are un devotament de neclintit față de Dumnezeu Despre pom că : „ ... tot ce începe, duce la bun sfârşit”. Devotamentul este definit ca fiind un : „Atașament sincer față de o persoană sau față de o cauză și hotărârea de a o servi în orice împrejurare și fără rezerve ; abnegație”. (DEX, 2009) Copilul trebuie să fie învățat că este important modul în care ne trăim viața. Iar copilul trebuie să știe că dacă ÎL roagă pe Domnul Isus să vină în viața lui, Duhul Sfânt îi poate transforma viața, ajutându-l să-I fie devotat Lui Dumnezeu cât va trăi și va putea să facă ce vrea Dumnezeu de la el ! Doamne Isuse, Îți mulțumesc pentru că te îngrijești de mine cu atâta dragoste și Te rog să mă ajuți să împlinesc așteptările pe care Tu le ai de la mine, iar devotamentul meu față de Tine să fie neclintit, cât voi trăi pe acest pământ ! Amin !” Podcastul poate fi ascultat aici :

242 I 2024. CODUL BUNELOR MANIERE SPIRITUALE I Podcast I Pasaje Biblice : Proverbe 22 : 6 I Psalmul 1 : 3 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 29 August 2024 I Codul bunelor maniere spirituale sau Ce poate învăța un om de la un pom ? Poate învăța Codul bunelor maniere spirituale. În Proverbe 22 : 6 înțeleptul Solomon a scris : „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze ...”. Copilul poate fi învățat de mic, folosind lecțiile cu obiecte, iar în cazul nostru vom vorbi despre : Lecția pomului roditor. Pentru aceasta, putem merge cu copilul lângă un pom fructifer (pe care-l avem în zonă). Iar de-a lungul anului, privind pomul respectiv, copilul poate învăța cel puțin trei adevăruri. La fel cum pomul fructifer stă unde este plantat, (iar acolo face frunze, flori și fructe) tot la fel și copilul trebuie învățat de mic : 1. să stea acolo unde este pus, 2. să vorbească ce trebuie și 3. să facă ce promite. Astfel va învăța ca în viață : 1. să stea unde-l va pune Dumnezeu, 2. să vorbească cuvintele Lui Dumnezeu și 3. să facă ce vrea Dumnezeu și în special, să se țină de cuvântul dat ! În Psalmul 1 : 3, despre credincios scrie că : „El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc : tot ce începe, duce la bun sfârşit”. Acest verset poate fi explicat unui copil, arătându-i-se pomul care are cele trei caracteristici amintite anterior. În primul rând : 1. Pomul stă unde este pus și nu pleacă deloc de acolo Copilului i se poate explica că, pomul la care se uită acum, mai întâi a fost cumpărat de cineva, apoi a fost plantat. Iar copilul va vedea că iarna, pomul este acolo ! Primăvara pomul este tot acolo ! Vara pomul este tot în același loc și toamna este tot acolo ! Și la fel cum pomul stă unde este pus și copilul ascultător de Dumnezeu, trebuie să stea cuminte și să asculte de părinți și de Dumnezeu ! În al doilea rând : 2. Pomul face flori și frunze Copilului îi putem explica și el poate vedea și înțelege că un pom face flori și frunze care sunt foarte frumoase, deoarece este așezat lângă un izvor din care se alimentează. Și, la fel cum floarea iese din pom și cuvintele ies din gura copilului. De aceea și copilul dacă de mic va învăța din Biblie și dacă se va ruga Lui Dumnezeu (în fiecare zi) și cuvintele spuse de el vor fi cuvinte frumoase. Iar în al treilea rând : 3. Pomul face fructe O altă lecție pentru copil este să vadă cum floarea se transformă în fruct. Tot așa și copilul trebuie să învețe să se țină de cuvântul dat, iar ce promite să și facă ! Prin exemplul personal și prin cuvintele rostite, părintele trebuie să-și educe copilul să fie un om de cuvânt ! Un om cu bune maniere spirituale ! Și să i se repete constant, că dacă el va trăi cum scrie în Biblie ... va avea o viață binecuvântată de Dumnezeu ! Să ne ajute Dumnezeu să le explicăm copiilor, de mici, că ei pot să trăiască pentru Dumnezeu și cel mai bun lucru pe care-l pot face mai întâi, este acela de-a-L primi în viața lor pe Domnul Isus ca Mântuitor și mai apoi ... să facă exact ce le spune EL prin Cuvântul Lui ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

241 I 2024. CĂUTAREA ȘI GĂSIREA SAU DESPRE COMPASIUNEA FAȚĂ DE CEI PIERDUȚI I Podcast I Pasaje Biblice : Luca 19 : 10 I Matei 5 : 41 - 42 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 28 August 2024 I Căutarea și găsirea sau Despre compasiunea față de cei pierduți. Domnul Isus a spus : „căutaţi şi veţi găsi” (Matei 7 : 7) Găsesc în special ceea ce caut, iar dacă-i caut pe cei pierduți în păcat, sigur îi voi găsi, iar ei vor fi mântuiți prin credința în Domnul Isus. Domnul Isus a avut compasiune față de cei pierduți, iar la un moment dat, ca un răspuns la comentariile cârcotașilor din vremea Lui, fiind de față cu Zacheu, Domnul Isus a spus : „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam. Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.” (Luca 19 : 10) Mântuirea a intrat în casa lui Zacheu deoarece acolo era Mântuitorul. Dar cum de-a ajuns Domnul Isus în casa lui Zacheu ? Așa s-a nimerit, sau a fost un plan bine pus la punct ? De fapt, în momentele respective, Domnul Isus avea altceva de făcut, (avea alt obiectiv) deoarece Se îndrepta spre Ierusalim pentru a-Și da viața pentru noi (a se vedea Luca 18 : 31 - 33). Dar chiar și atunci, în ultima perioadă a vieții Lui, Domnul Isus Și-a arătat compasiunea nu doar față de orbul aflat la intrarea în Ierihon (a se vedea Luca 18 : 35 – 43, deoarece și noi, în general suntem impresionați de oamenii nevoiași), ci Domnul Isus l-a căutat, l-a găsit și l-a mântuit și pe Zacheu, care era un om bogat. Domnul Isus a decis să se preocupe și s-a și ocupat și de un om bogat care avea nevoie de Dumnezeu. Dar probabil că niciunul dintre credincioșii din Ierihon nu s-ar fi gândit să-i spună lui Zacheu despre Dumnezeu ! Considerau poate că el era prea păcătos ... iar ei erau prea sfinți, așa că trăiau în lumi paralele. Și la fel s-ar putea să fie și astăzi ! Pentru a găsi un om pierdut trebuie să am compasiune iar aceasta înseamnă să dau pentru Dumnezeu din timpul meu, din viața mea. Dărnicia nu constă doar în bani dați, ci și în efort, în timp dăruit sau poate consta într-un împrumut acordat : „Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două. Celui ce-ţi cere dă-i ; şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine”. (Matei 5 : 41 – 42) Dăruirea din ce sunt și din ce am, este o metodă de câștigare a sufletelor. Zacheu a fost mântuit deoarece mai întâi a fost căutat ! Doamne Isuse, dă-mi și mie harul de-a avea pe suflet dorul după mântuirea celor pierduți și să văd cum Tu și prin mine aduci mulți oameni la mântuire ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

240 I 2024. AM COMPASIUNE SAU DOAR JUSTIFICĂRI ? I Podcast I Pasaj Biblic : Luca 10 : 33 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 27 August 2024 I Am compasiune sau ofer doar justificări ? Când vreau să fac ceva voi face, iar când nu vreau să fac ceva, voi căuta motive și voi da și explicații de foarte bună calitate dar prin care doar îmi justific dezinteresul ! În Luca 10 : 25 – 37 este scrisă Pilda Samariteanului milostiv. Ea nu se numește nici Pilda celui căzut între tâlhari și nici Pilda exemplului negativ dat de clerul de atunci. Prin Pilda Samariteanului, Domnul Isus nu a pus accentul pe ce să nu facem, ci pe latura pozitivă a întâmplării. Domnul Isus nu a spus : „Cum este posibil într-o societate atât de dezvoltată cum este a noastră să mai fie tâlhari ? Ce fac autoritățile locale ? Cum este posibil să nu avem încă un sistem de sănătate pus la punct ?” etc. În schimb, în Luca 10 : 33 scrie că : „Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el”. Am spune noi poate că, normal era ca localnicii să-l ajute pe cel ce avea nevoie. Dar, uneori străinul simte cu tine ... mai mult decât al tău ! Dar atunci când vrei să ajuți cu adevărat pe cineva nu contează : nici naționalitatea lui și nici a ta (dar când nu vrei să faci ceva ... exact aceasta este cea mai mare problemă) ! În al doilea rând, când vrei să ajuți cu adevărat pe cineva, nu contează nici faptul că ai un program foarte încărcat și ești foarte ocupat. Iar în al doilea rând, atunci când vrei să ajuți cu adevărat pe cineva, nu contează și nici nu te interesezi despre ce a făcut omul respectiv de a ajuns în starea aceea gravă. Este o urgență și acționezi ! Eu am milă și manifest compasiune față de cei din jurul meu, sau în cea mai mare măsură a timpului, ofer doar motive pentru a-mi jusifica nepăsarea față de cei care au nevoi, pe care eu însă mă fac că nu le văd ! Doamne Isuse, ai milă și de mine și trezește-mă până nu este prea târziu ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

239 I 2024. CU CE ÎL POT AJUTA PE CEL CARE ESTE LA GREU ? I Podcast I Pasaje Biblice : Psalmul 20 : 1 – 2 I Matei 17 : 3 I Luca 9 : 29 – 30 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 26 August 2024 I Cu ce-l pot ajuta pe cel care este la greu ? Întărirea spirituală a celui care trece printr-o mare apăsare sufletească, se poate face numai fiind : 1. călăuzit de Dumnezeu la cine să merg în vizită, 2. mergând la el și stând de vorbă cu el (despre ce-l frământă) dar având și 3. sensibilitatea de-a știi cât să stau și când trebuie să plec de acolo. Putem învăța aceste trei aspecte ale întăririi spirituale, din exemplul vizitei de care a avut parte Domnul Isus, care a mers să Se roage ... iar în acest timp a avut parte de Schimbarea la Față (a se vedea Luca 9 : 28 – 36). 1. Dumnezeu este Cel care mă călăuzește la cine să merg în vizită Domnul Isus a experimentat exact ce scrie în Psalmul 20 : 1 – 2, unde David a scris profetic această binecuvântare : „Să te asculte Domnul în ziua necazului, să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov, să-ţi trimită ajutor din locaşul Său cel sfânt şi să te sprijine din Sion !” În Matei 17 : 3 scrie că : „Şi iată că li s-au arătat Moise şi Ilie ...”. Ei erau veniți din Cer și era o împlinire exactă a binecuvântării din Psalmul 20 : 1 – 2 : „Să te asculte Domnul în ziua necazului, să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov, să-ţi trimită ajutor din locaşul Său cel sfânt şi să te sprijine din Sion !” În al doilea rând : 2. Stau de vorbă cu el despre ce-l frământă În Luca 9 : 29 – 31, despre Domnul Isus scrie că : „Pe când Se ruga, I s-a schimbat înfăţişarea feţei, şi îmbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare. Şi iată că stăteau de vorbă cu El doi bărbaţi : erau Moise şi Ilie, care se arătaseră în slavă şi vorbeau despre sfârşitul Lui pe care avea să-l aibă în Ierusalim”. Moise și Ilie erau plecați de pe acest pământ și erau în măsură să vorbească cu Domnul Isus : „despre sfârşitul Lui pe care avea să-l aibă ... ”. (a se vedea Luca 9 : 31) Iar în al treilea rând : 3. Trebuie să știu și când să plec de acolo unde Dumnezeu m-a trimis În Luca 9 : 34 – 36, scrie despre Moise și Ilie că : „ucenicii s-au înspăimântat, când i-au văzut intrând în nor. Şi din nor s-a auzit un glas care zicea : „Acesta este Fiul Meu preaiubit : de El să ascultaţi.” Când s-a auzit glasul acela, Isus a rămas singur”. Doamne Isuse, Te rog, fă-mi și mie parte de harul de-a ști la cine să merg, ce să spun pentru a-l întări spiritual pe cel care trece printr-o mare apăsare sufletească ... dar și cât să stau acolo ! Doamne ajută-mă la aceasta ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

238 I 2024. NEPĂSAREA SAU DEVOTAMENTUL ? I Podcast I Pasaj Biblic : Ezechiel 16 : 49 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 25 August 2024 I Nepăsarea sau devotamentul ? Care este atitudinea care mă caracterizează pe mine cel mai bine, în relația mea : 1. cu Dumnezeu, 2. cu Biserica dar 3. și cu toți cei în mijlocul cărora trăiesc ? Reamintim că în Ezechiel 16, din cauza stării avansate de degradare spirituală, Dumnezeu a comparat Ierusalimul cu Sodoma și cu Samaria, iar prin prorocul Ezechiel, locuitorilor Ierusalimului, Dumnezeu le-a spus : „Iată care a fost nelegiuirea surorii tale Sodoma : era îngâmfată, trăia în belşug şi într-o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, şi nu sprijinea mâna celui nenorocit şi celui lipsit”. (Ezechiel 16 : 49) Într-o traducere mai nouă, (New International Version) acest verset este redat astfel : „Acum acesta a fost păcatul surorii tale Sodoma : ea și fiicele ei erau arogante, suprahrănite și nepăsătoare ; nu i-au ajutat pe cei săraci și nevoiași”. Altfel spus, nivelul ridicat de trai pe plan personal, i-a făcut pe locuitorii Sodomei și mai apoi pe locuitorii Ierusalimului, să nu mai vadă nevoile celor care erau săraci și nevoiași. „Liniștea nepăsătoare” (în original este folosit ebr. shaqat : a fi liniștit sau netulburat) îi caracteriza pe locuitorii Ierusalimului din acele vremuri. Despre această atitudine însă, Dumnezeu a spus că este păcătoasă ! Dar oare acest verset nu este valabil și pentru noi ? În traducerea Cornilescu scrie că Sodoma „trăia în belşug şi într-o linişte nepăsătoare”, dar într-o traducere din 1568 scrie că se trăia în : „saturație de mâncare și abundență de lene”. (Bishops' Bible of 1568) Putem spune că aceste expresii caracterizează în special civilizația vestică de acum și anume : „saturația de mâncare și abundența de lene”. Vom încheia prezentul studiu cu întrebările de la început : „Nepăsarea sau devotamentul ? Care este atitudinea care mă caracterizează pe mine cel mai bine, în relația mea cu Dumnezeu, cu Biserica dar și cu toți cei în mijlocul cărora trăiesc ?” Nivelul de trai ridicat din Sodoma însă a dus și la păcatele sexuale, despre care în Ezechiel 16 : 49 nu se scrie. De ce ? Poate deoarece Ierusalimul încă nu era ajuns atât de departe în îndepărtarea lui de Dumnezeu ... dar se deplasa în direcția respectivă adică din rău în mai rău ! Doamne Isuse, dă-mi harul de-a-mi face o evaluare obiectivă a vieții și de-a lua măsurile necesare reabilitării relației mele cu Tine ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

237 I 2024. SORA SODOMEI SAU LINIȘTEA NEPĂSĂTOARE I Podcast I Pasaje Biblice : Ezechiel 16 : 49 I Osea 11 : 8 I Tit 3 : 8 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 24 August 2024 I Sora Sodomei sau Liniștea nepăsătoare. A putea trăi liniștit este un har de la Dumnezeu, dar a nu-mi păsa de alții ... este o nelegiuire ! Dumnezeu a spus locuitorilor Ierusalimului aceste cuvinte : „Iată care a fost nelegiuirea surorii tale Sodoma : era îngâmfată, trăia în belşug şi într-o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, şi nu sprijinea mâna celui nenorocit şi celui lipsit”. (Ezechiel 16 : 49) În cartea prorocului Ezechiel, în capitolul 16, Dumnezeu a vorbit Ierusalimului (Ezechiel 16 : 1 – 45), spunându-i și despre Samaria (a se vedea Ezechiel 16 : 46 – 47) și despre Sodoma (Ezechiel 16 : 48 – 50), cele trei cetăți fiind considerate de Dumnezeu a fi trei surori care aveau aceeași mamă și același tată ! În Ezechiel 16 : 45 - 46, Dumnezeu i-a spus Ierusalimului aceste cuvinte : „Tu eşti sora surorilor tale care s-au dezgustat de bărbaţii şi copiii lor. Mama voastră era o hetită, şi tatăl vostru, un amorit. Sora ta cea mai mare, care locuieşte la miazănoapte de tine, este Samaria, ea şi fiicele ei ; şi sora ta cea mai mică este Sodoma şi fiicele ei, şi locuieşte la miazăzi de tine”. Practic, Dumnezeu le-a spus locuitorilor Ierusalimului că trăiesc în aceeași nelegiuire ca locuitorii Sodomei, de altădată, despre care ei știau foarte bine. Liniștea nepăsătoare nu este ceva nevinovat, ci este o atitudine foarte gravă care a atras din partea Lui Dumnezeu o pedeapsă pe măsură și anume ... moartea. Opusul compasiunii este scris în Psalmul 119 : 70 unde despre o anumită categorie de oameni scrie că : „Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea”. Dar despre compasiunea Divină găsim scris, în Osea 11 : 8, unde sunt notate cuvintele Lui Dumnezeu : „Mi se zbate inima în Mine şi tot lăuntrul Mi se mişcă de milă !” De multă vreme se accentuează foarte mult faptul că mântuirea este prin credință și este adevărat. Dar este nevoie și de faptele credinței, iar lui Tit, apostolul Pavel i-a scris : „Adevărat este cuvântul acesta şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni !” (Tit 3 : 8) Doamne Isuse, dă-mi Te rog frumos harul de-a avea o călăuzire foarte clară de la Tine dar și de-a face ceea ce Tu îmi ceri ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

236 I 2024. AM COMPASIUNE SAU LINIȘTE NEPĂSĂTOARE ? I Podcast I Pasaje Biblice : Iov 30 : 25 I Iacov 2 : 15 – 16 I Ezechiel 16 : 49 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 23 August 2024 I Am compasiune sau liniște nepăsătoare ? Acestea sunt două atitudini complet opuse care însă îl pot caracteriza pe un credincios. Dar, eu am compasiune, compătimire pentru cei din jurul meu ? Sau trăiesc și eu într-o liniște nepăsătoare ? Iov spunea : „Nu plângeam eu pe cel amărât ? N-avea inima mea milă de cel lipsit ?” (Iov 30 : 25) Erau două întrebări retorice bineînțeles. Altfel spus, este evident că Iov îl plângea pe cel amărât, îl compătimea și simțea cu omul necăjit, ceea ce înseamnă că mergea în mediul lui. Nu stătea doar închis în casă și nu trăia doar într-un cerc restrâns din mediul lui de oameni prosperi. Și nu doar că lui Iov îi părea rău, ci îi și ajuta pe cei lipsiți. În Biblie, în Romani 12 : 15 scrie clar : „Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură ; plângeţi cu cei ce plâng”. Este nevoie de empatie, dar nu este destul doar să empatizez cu omul care trece printr-un necaz sau este bolnav sau este lipsit de strictul necesar. „Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele, şi unul dintre voi le zice : „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă !”, fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi ?” (Iacov 2 : 15 – 16) Este clar că celui lipsit, nu-i sunt necesare doar vorbele (deși ele sunt foarte valoroase când vin din inimă) dar atitudinea cuiva care are cu ce să ajute și nu o face, este de fapt trăirea într-o liniște nepăsătoare care este vinovată. Iar Dumnezeu, unor oameni nepăsători, avea să le spună peste ani : „Iată care a fost nelegiuirea surorii tale Sodoma : era îngâmfată, trăia în belşug şi într-o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, şi nu sprijinea mâna celui nenorocit şi celui lipsit”. (Ezechiel 16 : 49) Iar pentru aceasta Sodoma a fost distrusă (a se vedea Geneza 18 : 20 – 19 : 29). Dar poate că unii ar spune : „Doar pentru atât ?” Da ! Deoarece credinciosul este binecuvântat de Dumnezeu pentru a-i binecuvânta pe cei din jurul lui. Ori dacă el nu își îndeplinește scopul pentru care există pe acest pământ, chiar poate trece prin mari probleme ! Dar eu am compasiune sau trăiesc într-o liniște nepăsătoare ? Să analizez doar ce-am făcut azi, ieri, alaltăieri etc., adică în trecutul imediat. Doamne Isuse, dă-mi Te rog frumos harul să fiu cine vrei Tu să fiu și să fac ce vrei Tu să fac ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

235 I 2024. COMPASIUNEA SAU COMPĂTIMIREA I Podcast I Pasaje Biblice : Iov 30 : 25 I Matei 9 : 36 I Matei 14 : 14 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 22 August 2024 I Compasiunea sau compătimirea. Un sinonim al compasiunii este compătimirea. Iar a compătimi înseamnă : „1. A avea sau a manifesta părere de rău față de suferințele cuiva. 2. A suferi împreună cu altcineva ; a lua parte la suferința cuiva”. (DEX, 2009) Astăzi, cu ajutorul Lui Dumnezeu, să observăm câteva exemple practice din viața Domnului Isus, cu privire la a compătimi și ce înseamnă a-ți fi milă de cineva. Despre Domnul Isus scrie în Matei 9 : 36 că atunci : „Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite ca nişte oi care n-au păstor”. Un eveniment asemănător dar distinct este notat în Marcu 6 : 34 unde scrie că atunci : „Când a ieşit din corabie, Isus a văzut mult norod ; şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-aveau păstor ; şi a început să-i înveţe multe lucruri”. Iar după aceea a urmat prima Înmulțire a pâinilor descrisă de Matei în Capitolul 14 (imediat după exemplul pe care-l vom aminti în continuare) : „Când a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi”. (Matei 14 : 14) Sau, imediat după ieșirea din Ierihon, deși cu Domnul Isus mergea o mulțime de oameni, EL i-a auzit pe cei doi orbi care stătea acolo, iar Matei scrie că : „Lui Isus I s-a făcut milă de ei, S-a atins de ochii lor, şi îndată orbii şi-au căpătat vederea, şi au mers după El”. (Matei 20 : 34) Dar, tot Domnul Isus a avut parte de un alt caz, care era imposibil de rezolvat pentru un pământean (la fel ca și cele anterioare), deoarece ... un lepros I-a cerut să-l vindece iar : „Lui Isus I s-a făcut milă de el, a întins mâna, S-a atins de el şi i-a zis : „Da, voiesc, fii curăţat !” (Marcu 1 : 41) Sau altă dată, Domnul Isus era aproape de intrarea într-o cetate (și anume Nain), din care ieșea un cortegiu funerar. O văduvă își îngropa copilul dar : „Domnului, când a văzut-o, I S-a făcut milă de ea şi i-a zis : „Nu plânge !” (Luca 7 : 13) Iar imediat după aceea ... a și înviat pe-acel copil ! Acestea sunt doar șase situații de viață, în care scrie despre compasiunea Domnului Isus (despre compătimirea Lui) și despre modul în care EL Și-a manifestat în mod practic compătimirea, mila. Domnului Isus I S-a făcut milă și a intervenit și fără ca cineva să-I ceară ajutorul ! Dar mie îmi este milă ? Eu văd nevoile altora sau pur și simplu nu văd nicio nevoie, nu aud de nimeni care să aibă probleme etc. ? Doamne Isuse, dă-mi Te rog frumos harul de-a vedea nevoile celor cu care am de-a face și de-a-i și ajuta ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

234 I 2024. COMPASIUNEA ESTE MOTIVAȚIA CORECTĂ A CREDINCIOSULUI I Podcast I Pasaje Biblice : Romani 12 : 1 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 21 August 2024 I Compasiunea este motivația corectă a credinciosului. Pentru câștigarea celor nemântuiți din jurul nostru este nevoie să avem în noi compasiunea sau îndurarea Lui Dumnezeu. Este adevărat că sunt și oameni pe care oricât i-am omení tot nu devin ... oameni ! Omenírea cuiva, adică faptul că-l respect nu-l va face să devină om cu adevărat ! Dar aceasta nu trebuie să mă împiedice ca eu să rămân omul care-l ajută pe cel aflat în nevoie ! Astăzi, cu ajutorul Lui Dumnezeu, accentuăm faptul că : motivația corectă a creștinului este compasiunea. Iar pentru început să ne reamintim ce înseamnă compasiune și motivație. Compasiunea este un : „Sentiment de înțelegere și de compătimire față de suferințele și nenorocirile cuiva”. (NODEX, 2002) Iar motivația este definită ca fiind : „Totalitatea motivelor sau mobilurilor (conștiente sau nu) care determină pe cineva să efectueze o anumită acțiune sau să tindă spre anumite scopuri”. (DEX, 2009) Compasiunea se manifestă prin apropierea de semenul meu, iar această jertfire care este descrisă în Romani 12 : 17 – 21, constituie pentru Dumnezeu o slujbă duhovnicească. Reamintim că în Romani 12 : 1, apostolul Pavel a scris aceste cuvinte : „Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu : aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească”. Motivația corectă a unui credincios este îndurarea Lui Dumnezeu, sau mai actual spus, compasiunea Lui Dumnezeu. Iar dacă Domnul Isus trăiește în mine și prin mine viața Lui, eu voi fi un om care simte cu cel care este în nevoie. În Psalmul 72 : 12 – 15, împăratul Solomon a scris despre omul Lui Dumnezeu : „Căci el va izbăvi pe săracul care strigă şi pe nenorocitul care n-are ajutor. Va avea milă de cel nenorocit şi de cel lipsit şi va scăpa viaţa săracilor ; îi va izbăvi de apăsare şi de silă, şi sângele lor va fi scump înaintea lui. Ei vor trăi şi-i vor da aur din Seba ; se vor ruga neîncetat pentru el şi-l vor binecuvânta în fiecare zi”. Este adevărat că, nu toți oamenii sunt recunoscători. Dar la fel de sigur este faptul că dacă voi acționa în ajutorul cuiva (deoarece Dumnezeu mi-a spus, deoarece noi vorbim despre compătimirea Lui Dumnezeu nu doar despre mila umană), rugăciunile celui ajutat de mine și binecuvântările lui, vor atrage harul Lui Dumnezeu peste viața mea. Doamne Isuse, ajută-mă să fiu atent la călăuzirea Duhului Sfânt și să fac ceea ce Tu îmi ceri să fac ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

233 I 2024. DEGRADAREA SPIRITUALĂ SAU STRICAREA CĂII I Podcast I Pasaje Biblice : Proverbe 22 : 6 I Geneza 6 : 12 - 13 I Geneza 6 : 1 - 3 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 20 August 2024 I Degradarea spirituală sau Stricarea căii. Există drumuri sau căi sau șosele care sunt foarte bune dar există și căi sau șosele care au fost bune cândva, dar au ajuns să se degradeze și să fie pline cu gropi. Tot la fel este și trăirea omului cu Dumnezeu, poate fi bună sau poate să fie rea, adică stricată. Iar din punct de vedere spiritual : „a strica calea” înseamnă a devia în mod intenționat de la voia Lui Dumnezeu, printr-o alegere făcută cu bună știință și în cunoștință de cauză ! În Proverbe 22 : 6 sunt scrise cuvintele împăratului Solomon care a spus : „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”. Copilul trebuie să cunoască și modelul corect al unei vieți trăite cu Dumnezeu, dar trebuie să fie învățat și despre faptul că există degradare spirituală, adică stricarea căii sau încălcarea voii Lui Dumnezeu. În ebraică pentru a strica este folosit un cuvânt (shachath) care se traduce cu a corupe sau cu corupt. Reamintim aici că a corupe înseamnă : „a (se) perverti, a (se) deprava”. Iar a perverti înseamnă : „A face să se schimbe sau a se schimba în rău”. (Ambele definiții au fost preluate din DEX, 2009) Adevărul despre realitatea coruperii, a stricării, a degradării spirituale a omului reiese și din Geneza 6 : 12 – 13 unde scrie că : „Dumnezeu S-a uitat spre pământ şi iată că pământul era stricat ; căci orice făptură îşi stricase [ebr. shachath] calea [ebr. derek] pe pământ. Atunci Dumnezeu a zis lui Noe : „Sfârşitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie ; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul”. Dar cum a ajuns omul la această corupere ? În Geneza 6, este descris opusul ispitei Căderii omului din Geneza 4, doar că de data aceasta ținta ispitei au fost bărbații prin femei, iar vina căderii în păcat au avut-o bărbații. Cum s-au stricat oamenii de atunci și cum s-a ajuns ca fiii Lui Dumnezeu să cadă în păcat, pe care mai apoi să-l aleagă ca mod de viață, în așa fel încât Dumnezeu să trebuiască să decidă sfârșitul tuturor deodată ?! În Geneza 6 : 1 – 3 avem notați pașii : vederea, alegerea și luarea a ceea ce le era interzis. De aceea, în final trebuie să notăm faptul că, copilul trebuie să fie învățat că oricât ar fi de bun azi : 1. dacă privește la cine nu trebuie, 2. dacă alege greșit și mai apoi 3. dacă ia ceea ce-i este interzis, poate deveni asemenea unei șosele care a fost de cea mai bună calitate ... dar a devenit mai apoi un drum plin cu gropi, de care abia aștepți să treci și să scapi ! Adică ? Va deprinde un caracter urât, care-l îndepărtează de Dumnezeu. Doamne Isuse, ajută-mă să fiu atent la modul în care-mi trăiesc viața și dă-mi harul de-a nu-mi permite nici măcar cele mai mici abateri de la voia TA ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

232 I 2024. AMINTIRI DIN ANII '70 I PARTEA A II-A I Podcast I Pasaj Biblic : Evrei 13 : 7 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 19 August 2024 I „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu ; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa !” (Evrei 13 : 7) Vom continua șirul amintirilor a căror consemnare a început ieri, cu cele scrise de A. I. din Anina, care are 95 de ani (dar deoarece și-a dorit păstrarea anonimatului, nu vom nota numele lui, ci am redat doar inițialele, deși noi îl știm foarte bine). „S-au muncit peste 300 de ore de muncă voluntară. Inginerul care a supravegheat această lucrare, a spus : „Fraților, cu dumneavoastră nu este nevoie să fie cineva supraveghetor. Lucrați cu atâta conștiință !” Numai că nu a spus : „Ca pentru Dumnezeu !” Într-adevăr frații au lucrat ca pentru Dumnezeu și Evanghelie. Lucrarea s-a terminat la timp, iar inginerul respectiv a mers la prim-secretar și i-a raportat : „Lucrarea este terminată ! Oamenii se pot muta în noile locuințe !” Când a auzit domnul Trandafir Cocârlă această veste, a avut o mare bucurie și l-a chemat la el la cabinet pe fratele Ioachimov Nicolae și i-a spus : „Am auzit de credincioșii penticostali, dar acum am văzut cine sunt ei ! Și știți ce ? Acuma vă duceți și faceți o Biserică cum credeți dumneavoastră !” (Iar aici trebuie să facem o paranteză. Când s-a pornit prima lucrare era în plan să se folosească și cărămizile vechi de o sută de ani și să se completeze cu cele noi. Ce făceau ei nu-i plăcea Domnului pentru o Casă a Lui. EL l-a trimiș pe dl. Bușui să oprească lucrarea). Frații s-au pus pe treabă, au găsit un arhitect pensionar, ca pentru 2000 de lei / lunar, să facă lucrarea. El le-a spus : „Fraților, dumneavoastră aveți nevoie de aer curat și sonoritate !” S-a găsit ce era nevoie, nu vechituri, ci totul nou. S-au găsit conducte de 8 metri lungime pe care să se sprijine casa, acoperișul și balcoanele. Niște oameni răi s-au dus la prim-secretar și i-au zis : „Dumneavoastră știți ce fac pocăiții, lângă pompieri ?” Dar Dumnezeul pocăiților a pus în gura prim-secretarului ce trebuia : „Ce se face acolo, pe noi ne depășește. Acolo se lucrează cu valută, noi nu avem ce căuta acolo !” Când la Reșița se trăia această minune, în unele locuri din țară, buldozerele făceau moloz din Biserici, ca la Răchitova (lângă Oravița). Lucrarea a mers înainte și nu a durat nici opt luni. Pe 18 August 1974, s-a deschis Casa de Rugăciune. Când regretatul pastor, fr. Pavel Bochianu a văzut clădirea de opt metri înălțime, a zis : „Aceasta este Catedrala Penticostală din România !” [Doar ca o paranteză vom nota faptul că la momentul respectiv, el era Președintele Cultului Penticostal din România]. După o vreme, inginerul Trandafir Cocârlă a fost transferat la Timișoara. Din întâmplare am mers la mormântul unchiului meu, la Timișoara și acolo la intrare am văzut un mormânt mare, din marmură neagră, pe care scria : „Ing. Trandafir Cocârlă a murit la vârsta de 60 de ani”. M-am oprit și cu mult respect am zis : „Aici este înmormântat un „CIR” al zilelor noastre”. Până aici a fost mesajul scris ... Dar anii au trecut și mulți din cei care au fost atunci nu mai sunt printre noi. Dar și noi într-o zi vom pleca. Deoarece nu se știe anul, luna, ziua, ora, minutul și secunda plecării, să ne ajute ca în acest moment să cerem ca Dumnezeu să ne dea mântuirea Lui și EL să ne asculte rugăciunea, iar binecuvântarea Lui să fie cu noi și în noi cât vom trăi pe acest pământ ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

231 I 2024. AMINTIRI DIN ANII '70 I PARTEA A I-A I Podcast I Pasaj Biblic : Evrei 13 : 7 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 18 August 2024 I Astăzi, cu ajutorul Lui Dumnezeu, s-au împlinit exact 50 de ani de la Inaugurarea clădirii Bisericii Penticostale Cezareea, deschidere care a fost tot într-o zi de duminică și anume în data de 18 August 1974, (pe strada Castanilor, nr. 119, în Reșița). În primul rând, pentru a-I aduce un omagiu Lui Dumnezeu dar și pentru a ne arăta respectul și pentru a le mulțumi unora dintre cei care au contribuit la binele Bisericii Penticostale Cezareea din Reșița, duminica aceasta, 18 August 2024, vor fi două slujbe aniversare, prima de la ora 9 : 00 iar a doua de la orele 17 : 00. La ceas aniversar, astăzi și mâine, vom reda în două înregistări, un document prin care unii ne reamintim ce s-a petrecut în acele zile. Dar poate că pentru cei mai mulți dintre ascultătorii care au mai puțin de 50 de ani, vor fi noutăți din vremuri care au apus de mult … În Evrei 13 : 7 găsim scrise aceste cuvinte : „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu ; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa !” A. I. din Anina, are 95 de ani (și deoarece și-a dorit păstrarea anonimatului, nu vom nota numele lui, ci am redat doar inițialele, deși noi îl știm foarte bine). El a scris aceste rânduri : „Era o duminică la jumătatea lunii Noiembrie 1973, o zi ploioasă, mohorâtă. A venit fratele pastor Ioachimov Nicolae să dea Cina Domnului la Anina. După ce s-a terminat lucrarea, fr. Ioachimov N., ne-a vorbit. Era foarte întristat : „Fraților, ajutați-ne în rugăciune. Am primit aprobarea să cumpărăm o casă veche lângă „pompieri” și să o transformăm în Casă de Rugăciune. Cum am început lucrarea, a venit domnul Bușui, (al doilea om cu putere în județ) : - „Ce faceți aici ?” - „O Casă de Rugăciune !” - „Nimic nu mai faceți !” Și a ordonat oprirea lucrării”. Frații s-au rugat și plângeau în starea aceasta tristă. Fratele Ioachimov Nicolae, a fost chemat la tovarășul prim-secretar, ing. dr. Trandafir Cocârlă, care i-a spus fratelui Ioachimov N. : „Vrem să dăm în folosință un bloc pe data de 01 Ianuarie 1974, dar avem un mare necaz. Constructorii au plecat în concediu, este sfârșit de an și toate ușile și ferestrele sunt sucite ca vai de lume. Nu cumva aveți dumneavoastră acei oameni care pot să ne salveze ?” Fratele Ioachimov N., i-a spus : „DA, avem”. Și minunea a început. La început au fost mai puțini, dar s-au calificat peste noapte, și-au procurat unelte speciale pentru o așa lucrare care nu se putea realiza prin topor” ... Aici se încheie prima parte a acestui scurt documentar. Din 1974 până astăzi, au trecut deja 50 de ani ! Cel care citește, copilul de odinioară este omul cu părul alb de azi ! Și începe să înțeleagă cât de efemer este omul și cât de scurtă este viața ! Doamne Isuse, ÎȚI mulțumesc frumos pentru harul Tău, dar și pentru toți cei care prin dedicarea și sacrificiile lor au făcut ca în duminica zilei de 18 August 1974 să fie inaugurată clădirea Bisericii Penticostale Cezareea din Reșița ! Cerem binecuvântarea Ta și pe mai departe și Numele Tău să fie binecuvântat în veci ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

230 I 2024. JERTFA VIE ESTE DE FOLOS PENTRU CÂȘTIGAREA CELOR NEMÂNTUIȚI I Podcast I Pasaje Biblice : Romani 12 : 17 - 21 I Iona 4 : 10 - 11 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 17 August 2024 I Jertfa vie este de folos pentru câștigarea celor nemântuiți (a se vedea Romani 12 : 17 - 21). Jertfa vie are trei caracteristici, care sunt notate în Romani 12 : 1 și anume : 1. compasiunea sau îndurarea Lui Dumnezeu care se manifestă prin 2. apropierea de semenul meu și 3. slujba duhovnicească. Acestea sunt cele trei caracteristici ale unei jertfe vii. În Romani 12 : 1, găsim scrise aceste cuvinte : „Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu : aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească”. Astăzi, cu ajutorul Lui Dumnezeu, vom observa prima caracteristică a jertfei vii și anume : 1. Compasiunea sau îndurarea Lui Dumnezeu Apostolul Pavel a scris : „Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu ...”. (Romani 12 : 1) Compasiunea este motivația corectă a creștinului. Apostolul Pavel a folosit cuvântul îndurare (în greacă oiktirmos) care înseamnă : „compasiune, milă”. Compasiunea este un : „Sentiment de înțelegere și de compătimire față de suferințele și nenorocirile cuiva”. [NODEX, 2002] Să ne amintim de un singur exemplu al compasiunii Divine și anume iertarea cetății Ninive. Știm că, la un moment dat, prorocul Iona s-a mâniat din pricina uscării plantei care-i făcea umbră, dar găsim scris că : „Atunci şi Domnul a zis : „Ţie îţi este milă de curcubetele acesta, care nu te-a costat nicio trudă şi pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într-o noapte s-a născut şi într-o noapte a pierit. Şi Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, afară de o mulţime de vite !” (Iona 4 : 10 - 11) Compasiunea Lui Dumnezeu, a dus la momentul respectiv la iertarea celor din Ninive (care să nu uităm că făcea parte din Imperiul Asirian, care urma să ducă în robie Israelul peste aproximativ cincizeci de ani) ! Dar, locuitorii din Ninive, la momentul respectiv s-au pocăit de faptele lor, iar Dumnezeu i-a iertat ! Aceasta înseamnă compasiunea sau îndurarea Lui Dumnezeu ! Doamne Isuse, dă-mi și mie harul de-a avea milă, compasiune față de cei pierduți în păcate și ajută-mă să devin un câștigător de suflete ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

229 I 2024. ROMANI 12 SAU JERTFA VIE ESTE DE FOLOS PENTRU BISERICĂ I Podcast I Pasaj Biblic : Romani 12 : 4 - 16 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 16 August 2024 I Romani 12 sau Jertfa vie este de folos pentru Biserică. A fi o jertfă vie, înseamnă ca în loc să aleg să fac ce mi-aș dori eu ca om, să decid să îndeplinesc ce vrea Dumnezeu de la mine ! Iar jertfirea personală este necesară pentru Biserica Lui Christos (a se vedea Romani 12 : 4 – 16) unde sunt scrise aceste adevăruri : „Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos ; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora. Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat : 1. cine are darul prorociei să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui. 2. Cine este chemat la o slujbă să se ţină de slujba lui. 3. Cine învaţă pe alţii să se ţină de învăţătură. 4. Cine îmbărbătează pe alţii să se ţină de îmbărbătare. 5. Cine dă să dea cu inimă largă. 6. Cine cârmuieşte să cârmuiască cu râvnă. 7. Cine face milostenie s-o facă cu bucurie. Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, şi lipiţi-vă tare de bine. Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia. În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului. Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune. Ajutaţi pe sfinţi când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi. Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc : binecuvântaţi, şi nu blestemaţi. Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură ; plângeţi cu cei ce plâng. Aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi”. (Romani 12 : 4 - 16) Un trup ca să funcționeze bine în exterior, are nevoie ca el ca și toate organele din interior să fie sănătoase. Biserica este asemenea unui trup (a se vedea Romani 12 : 4 - 5), care are mai multe nevoi ce pot fi satisfăcute ori într-un mod supranatural (prin darurile Duhului Sfânt, dintre care apostolul Pavel a notat aici șapte daruri, a se vedea Romani 12 : 6 - 8) ori, nevoile trupului pot fi satisfăcute într-un mod natural, prin relațiile bune dintre membrii Bisericii (a se vedea Romani 12 : 9 - 16). Dar faptul că sunt mântuit înseamnă că fac parte din Trupul Lui Christos care este Biserica, iar aceasta evidențiază faptul că și eu am o misiune de îndeplinit ! Doamne Isuse, dă-mi Te rog frumos Harul de-a-mi cunoaște locul și rolul în Biserica Ta și de-a-mi împlini menirea ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

228 I 2024. JERTFA VIE ESTE DE FOLOS PENTRU DUMNEZEU I Podcast I Pasaje Biblice : Romani 12 : 1 - 3 I Faptele Apostolilor 10 : 9 - 48 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 15 August 2024 I Jertfa vie este de folos pentru Dumnezeu ! Apostolul Pavel a descris în capitolul 12 din Romani, trei domenii în care este nevoie de jertfă, de sacrificiu, dacă vrem să avem rezultate pe plan spiritual. Jertfa vie este de folos : 1. pentru Dumnezeu (a se vedea Romani 12 : 1 – 3), 2. pentru Biserică (Romani 12 : 4 – 16) și 3. pentru mântuirea celor pierduți (Romani 12 : 17 – 21). Astăzi, cu ajutorul Lui Dumnezeu vom aminti primul aspect și anume faptul că : 1. Jertfa vie (adică creștinul) ÎI este de folos Lui Dumnezeu (Romani 12 : 1 – 3) În Romani 12 : 1 scrie că aducerea trupului unui creștin ca jertfă pentru Dumnezeu este o slujbă duhovnicească ! Dar ce legătură are aducerea unui trup (sau ducerea lui acolo unde îl vrea Dumnezeu) cu ceva spiritual ? Aparent pare că nu este așa, dar de fapt trupul este comandat de duh, prin suflet, așa că ascultarea în sine este o slujbă. Și de multe ori chiar este o jertfă, deoarece, de exemplu, un om epuizat se sacrifică pentru a merge acolo unde Dumnezeu îl trimite ! Să ne amintim, cu ajutorul Lui Dumnezeu, de un singur exemplu de aducere a trupului ca o jertfă vie și anume de sacrificiul care i s-a cerut apostolului Petru să-l facă la un moment dat. În Faptele Apostolilor 10 : 9 - 48 scrie că, pentru apostolul Petru, la momentul respectiv, voia Lui Dumnezeu a fost ca el să plece la Cezareea, în casa unui om care avea o funcție în armata romană ! După gândirea lui, din pasajul Biblic înțelegem clar că, apostolul Petru nu ar fi mers în casa unor oameni care nu erau evrei. Să nu mai vorbim despre romani care erau cotropitorii celor din Poporul Evreu și totuși apostolul Petru deși știa unde trebuie să meargă a mers acolo unde Duhul Sfânt l-a trimis ! În termenii din Romani 12 : 1, apostolul Petru și-a adus trupul și viața ca o jertfă vie, iar rezultatele imediate este drept că au fost extraordinare, dar în scurtă vreme au urmat și anumite consecințe negative (a se vedea Faptele Apostolilor 11 : 1 – 18). La fel cum, fără jertfă, în Vechiul Testament nu se puteau rezolvau problemele spirituale de la Templul din Ierusalim, considerăm că lipsa rezultatelor spirituale din viața noastră ... este tocmai tocmai din cauza lipsei sacrificiilor personale făcute pentru Dumnezeu ! Doamne Isuse, vorbește-mi Te rog și mie ce vrei să fac și dă-mi harul de-a decide ca începând chiar de acum să mă pun la dispoziția Ta cu totul ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

227 I 2024. CE ESTE O JERTFĂ VIE ? I Podcast I Pasaje Biblice : Romani 12 : 1 I I Corinteni 6 : 20 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 14 August 2024 I Ce este o Jertfă vie ? Răspunsul la această întrebare poate fi dat observând trei adevăruri : în Vechiul Testament, jertfa era necesară pentru ca să fie reabilitată relația omului cu Dumnezeu, jertfa vie din Noul Testament este total diferită de jertfa moartă din Vechiul Testament și sinonimul cuvântului jertfă este sacrificiul. Cu ajutorul Lui Dumnezeu vom analiza succint aceste adevăruri, deoarece apostolul Pavel a scris clar : „Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu : aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească”. (Romani 12 : 1) Ce este o jertfă vie ? În primul rând, trebuie să ne reamintim că în Vechiul Testament, la Cortul Întâlnirii sau mai apoi la Templul din Ierusalim, pentru ca să fie reabilitată relația omulul cu Dumnezeu, era strict necesară aducerea unei jertfe, plătirea unui preț (a se vedea Levitic 4 : 22 - 26). În al doilea rând, trebuiau să fie puse pe altar pentru a fi mistuite de foc, numai jertfele de animale care au fost sacrificate anterior, adică jertfa moartă. Aceasta este diferența majoră dintre jertfele din Vechiul Testament care preînchipuiau Jertfa de pe cruce a Domnului Isus și jertfa vie din Noul Testament. Domnul Isus Și-a dat viața pe cruce fiind viu în momentul punerii Lui pe altarul Lui Dumnezeu ! Și pentru mântuirea noastră, a simțit atât în Trupul Lui cât și în sufletul și în Duhul Lui, toate durerile pe care noi nici măcar nu ni le putem imagina ! Jertfa din Vechiul Testament, era un animal care era o jertfă vie doar din momentul cumpărării lui în vederea sacrificării, până în momentul în care era jertfit pe altar ! Și noi creștinii, suntem chemați să fim jertfe vii care să trăim pentru Domnul Isus, adică pentru Cel care ne-a răscumpărat prin Jertfa Lui de pe cruce ! În I Corinteni 6 : 20 scrie clar : „Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu”. Iar în al treilea rând, sinonimul jertfei vii este sacrificiul personal care constă în special în jertfirea vieții personale pentru ca voia Lui Dumnezeu să fie făcută. Sacrificiul este definit ca fiind o : „Renunțare voluntară la ceva (prețios sau considerat ca atare) pentru binele sau în folosul cuiva sau a ceva ; jertfă”. (DEX, 2009) Iar acest sacrificiu înseamnă și jertfire personală, și jertfire în timp, în bani etc. Doamne Isuse, dă-mi Te rog, prin Duhul Sfânt voința și puterea de-a face voia Ta și Te rog să Îți trăiești viața Ta prin mine așa cum îți place Ție cât voi trăi pe acest pământ ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

226 I 2024. JERTFA VIE SAU VIAȚA DE SACRIFICIU I Podcast I Pasaj Biblic : Romani 12 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 13 August 2024 I Jertfa vie sau Viața de sacrificiu. A fi o jertfă vie, înseamnă ca în loc să alegi să faci ce ți-ai dori tu să faci la un moment dat (ca om), să decizi în schimb să faci voia Lui Dumnezeu. A fi o jertfă vie înseamnă să alegi tot timpul să mori față de tine și să trăiești față de Dumnezeu. În Romani 12 : 1, creștinilor din Roma, apostolul Pavel le-a scris aceste cuvinte : „Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu : aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească”. (Romani 12 : 1) Mesajul de astăzi poate fi rezumat astfel : 1. Ce este o jertfă vie ? 2. Pentru cine este de folos jertfa vie ? 3. Cum pot să devin și să fiu o jertfă vie pe placul Lui Dumnezeu ? Citind capitolul 12 din Epistola către Romani, putem avea răspunsul la aceste întrebări. Răspunsul la prima întrebare : „Ce este o jertfă vie ?” poate fi dat având în vedere faptul că începând cu Romani, capitolul 12 urmează secțiunea cu sfaturi practice ale Epistolei către Romani. La a doua întrebare : „Pentru cine este de folos jertfa vie ?”, răspunsul poate fi obținut deoarece apostolul Pavel a descris în continuarea capitolului 12 din Romani trei domenii în care este nevoie de jertfă, de sacrificiu, dacă vrem să vedem rezultate spirituale : 1. Jertfa vie este de folos pentru Dumnezeu (a se vedea Romani 12 : 1 – 3). 2. Jertfa vie sau Sacrificiile pentru Biserică (putem citi Romani 12 : 4 – 16). 3. Jertfa vie sau Sacrificiile făcute pentru câștigarea celor nemântuiți (a se vedea Romani 12 : 17 – 21). Iar la cea de-a treia întrebare : „Cum pot să devin și să fiu o jertfă vie pe placul Lui Dumnezeu ?” putem învăța analizând succint în special versetul 1 din Romani capitolul 12, unde apostolul Pavel notează caracteristicile unei jertfe vii. În final vom reaminti acest adevăr : „A fi o jertfă vie înseamnă ca în loc să alegi să faci ce ți-ai dori tu să faci ca om, să decizi în schimb să faci voia Lui Dumnezeu”. Doamne Isuse, prin Duhul Tău Cel Bun și Sfânt ajută-mă Te rog, să devin și să rămân toată viața mea, jertfa vie care este necesară înaintea Lui Dumnezeu pentru ca voia Lui să se facă pe pământ prin mine ! Podcastul poate fi ascultat aici :

225 I 2024. URMĂRILE LIPSEI EDUCAȚIEI BIBLICE SUNT FATALE ! I Podcast I Pasaje Biblice : Proverbe 22 : 6 I I Împărați 1 : 6 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 12 August 2024 I Urmările lipsei educației Biblice sunt fatale ! Presupunem că porunca învățării copiilor din Proverbe 22 : 6 s-a dat din cel puțin trei motive și anume, deoarece : 1. copilul nu are putere de discernere a pericolelor, 2. pe atunci lipsea educația Biblică și 3. urmările lipsei educației Biblice erau (și sunt și acum) fatale ! De ce a poruncit împăratul Solomon să fie învățat copilul calea adică modul de comportament pe care Dumnezeu i-l cere ? Deoarece pe atunci : 3. Urmările lipsei educației Biblice au fost fatale (și tot la fel este și astăzi) ! „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”. (Proverbe 22 : 6) În al treilea rând, este posibil ca motivația pentru care împăratul Solomon a dat această lege, să fie și din cauza urmărilor negative, de care au avut parte frații lui, care au avut parte de-o educație foarte permisivă. De exemplu, despre Adonia scrie clar că : „Tatăl său nu-l mustrase niciodată în viaţa lui, zicând ... ”. (I Împărați 1 : 6) Altfel spus, Solomon a știut foarte clar că unuia dintre frații lui, nici măcar nu i s-a atras atenția asupra comportamentului nepotrivit, pe care este evident că Adonia îl avea în anumite domenii. Iar aceasta însemna că nici nu s-a pus problema de mai mult, cum ar fi fost disciplinarea lui în cazul abaterilor săvârșite de el. Atât Absalom cât și Amnon sau Adonia frații mai mari ai lui Solomon au fost omorâți ... toți trei. Și este clar că Solomon a văzut unde au ajuns cei trei, din cauză că nu au fost educați de mici, într-un mod hotărât, conform poruncilor Biblice. Iar cei trei frați înțelegem că într-adevăr chiar au fost lăsați de capul lor (a se vedea Proverbe 29 : 15), deoarece ei aveau un statut privilegiat (fiind copiii împăratului). Dar tocmai această lipsă de educație Biblică a avut consecințe fatale pentru ei ! Doamne Isuse, dă-mi te rog frumos harul de-a înțelege cât este de important să-l învăț pe copil poruncile și valorile Biblice și fie ca viața mea să fie o ilustrare a trăirii conform voii Tale ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

224 I 2024. LIPSA EDUCAȚIEI BIBLICE I Podcast I Pasaje Biblice : Proverbe 22 : 6 I Deuteronom 6 : 6 - 7 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 11 August 2024 I Lipsa educației Biblice. Presupunem că porunca învățării copiilor (care a fost dată în Proverbe 22 : 6) a fost decisă de împăratul Solomon din cel puțin trei motive și anume, deoarece : 1. copilul nu are putere de discernere a pericolelor, 2. pe vremea aceea lipsea educația Biblică și 3. urmările lipsei educației Biblice erau (și sunt și acum) fatale ! „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”. (Proverbe 22 : 6) Oare de ce a poruncit împăratul Solomon să fie învățat copilul calea, adică modul de comportament pe care Dumnezeu i-l cere ? Deoarece pe atunci înțelegem că : 2. Lipsea educația Biblică Este evident că în acele vremuri, educarea copiilor în privința poruncilor și a valorilor Biblice nu se făcea, deși educația era poruncită expres în Legea lui Moise. În Deuteronom 6 : 6 - 7 era poruncit clar : „Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula”. Dar, este foarte probabil că pe atunci copiii nu erau învățați conform Cuvântului scris al Lui Dumnezeu, iar Solomon a avut exemple chiar în familia lui. I-a cunoscut pe Absalom, pe Amnon și pe Adonia, care erau frații lui mai mari. Și deducem că Solomon a văzut cât de diferit era comportamentul lor, față de-al lui. Să nu uităm că, spre deosebire de ceilalți frați, doar Solomon a fost educat de Natan, adică de un om al Lui Dumnezeu, căruia noi știm că Dumnezeu îi vorbea într-un mod foarte direct. Iar Natan fiind integru nu a tăcut ci i-a spus chiar și împăratului de atunci, lui David, ceea ce nu era în regulă în viața lui. Poate că de aceea a și dat Solomon, când a ajuns împărat porunca : „Învață pe copil calea ... ”, adică modul de comportament pe care copilul trebuie să îl adopte. Aceasta însemna a nu-i permite copilului să crească „de capul lui”, adică, să nu fie lăsat să facă tot (sau în special) ce vrea el (a se vedea Proverbe 29 : 15). Ci, copilul trebuia să fie disciplinat cu dragoste pentru deciziile greșite pe care le lua. Doamne Isuse, ajută-mă ca educația Biblică, citirea Bibliei cu copilul, povestirea întâmplărilor din Biblie, explicarea unor versete și memorarea constantă a Cuvântului Tău să devină o prioritate a vieții mele, ca nu cumva să regret mai târziu, pentru că nu mi-am făcu timp exact pentru ce era mai important pentru copilul meu ! Doamne ajută-mă la aceasta ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

223 I 2024. COPILUL NU ARE PUTEREA DE DISCERNERE A PERICOLELOR I Podcast I Pasaje Biblice : Proverbe 22 : 6 I Proverbe 22 : 5 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 10 August 2024 I Copilul mic (în special) nu are puterea de discernere a pericolelor. Presupunem că porunca învățării copiilor din Proverbe 22 : 6, s-a dat din cel puțin trei motive și anume, deoarece : 1. copilul nu are putere de discernere a pericolelor, 2. lipsea educația Biblică și 3. urmările lipsei educației Biblice erau (și sunt și acum) fatale. De ce să îl învățăm pe copil calea adică modul de comportament pe care Dumnezeu i-l cere ? 1. Copilul nu are putere de discernere a pericolelor „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”. (Proverbe 22 : 6) Din contextul poruncii din Proverbe 22 : 6 înțelegem că : „Spini şi curse sunt pe calea omului stricat : cel ce-şi păzeşte sufletul se depărtează de ele”. (Proverbe 22 : 5) Înțeleptul Solomon a scris despre pericolele din viața reală, amintind spinii și cursele. Dacă în realitate copilul ar observa „spinii” și „cursele sau capcanele” este evident că nu ar trece pe acolo, numai că aceste pericole sunt ambalate sub o formă atrăgătoare. În categoria aceasta putem nota tot ce este fie un rău vizibil (spinul) fie un rău care este ascuns privirii (capcana). Sunt acele lucruri care fie că-i fac rău, fie că-l atrag pe copil foarte tare, devenind pentru cel care cade în plasă, vicii sau dependențe. La ora actuală „spinii și cursele” sunt aduse la zi, fiind personalizate exact pentru copiii de acum (la fel cum de altfel, au fost individualizate pentru fiecare generație de copii de-a lungul vremii). Putem spune că „spinii și cursele” fac parte în special din lumea virtuală care au două aspecte (sau cel puțin două aspecte) : 1. jocuri pe telefon sau pe calculator, desene animate, filme etc. sau 2. din trăirea tot într-o lume imaginară dar în care se pătrunde pe o altă cale și anume prin intermediul unor substanțe interzise. Părinții trebuie să aibă grijă ca dependența de aceste două feluri de lumi ireale să nu cumva să devină o realitate pentru copii. Dar cu mult mai grav este dacă însuși părintele este un model negativ pentru copiii lui prin trăirea lui într-o astfel de lume imaginară. Doamne Isuse, dă-mi te rog frumos harul de-a detecta pericolele de care este atras copilul meu și ajută-mă să-l fac conștient de ceea ce se află în spatele atracțiilor iar prin Duhul Sfânt să fie victorios în lupta cu sine însuși ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

222 I 2024. TREI MOTIVE POSIBILE PENTRU CARE S-A DAT PORUNCA ÎNVĂȚĂRII COPIILOR I Podcast I Pasaje Biblice : Proverbe 22 : 6 I Proverbe 22 : 5 I Psalmul 32 : 8 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 9 August 2024 I Trei motive posibile pentru care s-a dat porunca învățării copiilor. Împăratul Solomon a poruncit învățarea copiilor. Dar trebuie să deducem că părinții erau ținta poruncii împăratului Solomon, deoarece pe atunci nu existau școli publice religioase sau laice. „Învață [ebr. chanak„antrenează-l, dedică-l”] pe copil calea pe care trebuie să o urmeze ... ”. (Proverbe 22 : 6) De ce să îl învățăm pe copil calea adică modul de comportament pe care Dumnezeu i-l cere ? Astăzi, cu ajutorul Lui Dumnezeu vom nota doar trei răspunsuri posibile : 1. copilul nu are putere de discernere a pericolelor, 2. educarea copiilor în privința poruncilor și a valorilor Biblice nu se făcea deși era poruncită expres și 3. urmările lipsei educației Biblice erau (și sunt și acum) fatale. Noi știm foarte bine că în Deuteronom 6 : 6 – 7, educația era poruncită clar prin Legea Lui Moise, iar învățarea de către copil a poruncilor Biblice nu era facultativă ci era obligatorie. De ce oare, atunci împăratul a trebuit cumva să mai dea încă o lege poruncind învățarea copilului și neacceptând tolerarea încălcării Legii lui Moise ? Înseamnă că nu se făcea o educare a copiilor pentru a trăi conform Legii lui Moise și a valorilor Lui Dumnezeu. Dar nici atunci (și nici acum), nu este suficientă doar cunoașterea teoretică a Cuvântului Lui Dumnezeu, ci este necesară și relația personală cu Dumnezeu ! Împăratul Solomon a scris : „Învață pe copil calea pe care trebuie să o urmeze ... ”. (Proverbe 22 : 6) Dar, în Psalmul 32 : 8, David a notat ce i-a spus Dumnezeu : „Eu – zice Domnul – te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.” Aceasta înseamnă că și părintele (adică învățătorul copilului) are nevoie ca și el la rândul lui să fie învățat de Dumnezeu ! Doamne Isuse, dă-mi harul de-a deveni un bun cunoscător al Cuvântului Tău dar ajută-mă să fiu și un bun împlinitor al voii Tale ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

221 I 2024. INVESTEȘTE ÎN COPII ȘI VEI AVEA MARI BENEFICII ! I Podcast I Pasaje Biblice : Proverbe 22 : 6 I Psalmul 1 : 3 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 8 August 2024 I Investește în copii și vei avea mari beneficii ! „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”. (Proverbe 22 : 6) În Psalmul 1 : 3 este scris versetul care îl învață pe copil : care este modul de viață al unui credincios, care sunt beneficiile și care sunt responsabilitățile. Psalmul 1 : 3 este un verset pe care trebuie să i-l spunem copilului, iar el poate fi ajutat să îl și memoreze. Aici, despre omul credincios scrie că : „El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc : tot ce începe, duce la bun sfârşit”. (Psalmul 1 : 3) Să observăm astăzi, cu ajutorul Lui Dumnezeu, trei beneficii ale vieții de credință : 1. îngrijirea Divină, 2. adevăratul credincios împlinește așteptările pe care Dumnezeu le are de la el și 3. un credincios are un devotament neclintit față de Dumnezeu. I. Îngrijirea Divină Despre pom scrie că este : „ ... ca un pom sădit lângă un izvor de apă”. (Psalmul 1 : 3) Și este foarte adevărat că Dumnezeu se ocupă ca fiecare credincios să fie foarte bine îngrijit. II. Credinciosul adevărat împlinește așteptările pe care Dumnezeu le are de la el În Psalmul 1 : 3 scrie că : „îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc”. Calea credinciosului sau modelul comportamental al unui credincios constă în faptul că, el știe care este voia Lui Dumnezeu pentru el și alege să Îi fie de folos Lui Dumnezeu. III. Un credincios adevărat are un devotament de neclintit față de Dumnezeu În Psalmul 1 : 3 scrie despre el că : „tot ce începe, duce la bun sfârşit”. La fel cum un grădinar se îngrijește de un pom pentru a avea fructe de la el și Dumnezeu vrea ca orice credincios să facă constant exact ce vrea Dumnezeu de la el. Doamne Isuse, prin Duhul Tău Cel Bun și Sfânt, ajută-mă Te rog să răsplătesc purtarea Ta de grijă față de mine și să fiu asemenea unui pom de-ale cărui fructe Tu să beneficiezi ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

220 I 2024. EU SUNT CALEA, ADEVĂRUL ȘI VIAȚA I Podcast I Pasaje Biblice : Proverbe 22 : 6 I Ioan 14 : 6 I Geneza 3 : 22, 24 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 7 August 2024 I În Proverbe 22 : 6 scrie clar : „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”. Iar Domnul Isus a spus limpede : „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. (Ioan 14 : 6) Mântuirea prin Domnul Isus este principala Cale despre care trebuie să știe copilul și să fie îndrumat cum să intre pe ea și cum să rămână pe ea ! În viață nu este suficient doar să obțin un lucru, de care am nevoie (de exemplu o mașină), ci pentru a beneficia de el multă vreme, trebuie să am și grijă de lucrul respectiv, adică să întrețin acel ceva. Cumva, la fel este și cu mântuirea. Este drept că mântuirea este prin Har, dar contează cum îmi trăiesc viața de credință. Un exemplul foarte bun al nostru sunt Adam și Eva, cărora li s-a dat inițial ceea ce noi nici nu visăm, dar ei au ales greșit și au pierdut chiar și dreptul de a mai locui în Eden, deoarece Dumnezeu știa că vor persista în neascultarea lor : „Să-l împiedicăm, dar, acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii ... a izgonit El pe Adam ; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii”. (Geneza 3 : 22 și v. 24) Cum s-ar spune azi, lui Adam și Evei li s-a pus interdicție de intrare în Eden, adică exact acolo unde până atunci au locuit fără probleme ! Dar, după ce au păcătuit cu voia, pentru ei, accesul în Eden a fost strict interzis ! Iar ei fiind singurii oameni de pe pământ, înțelegem că prin ei relația omului cu Dumnezeu a fost ruptă ! Iar la foarte puțin timp după aceea, realizăm că, nu numai că nu s-a mai știut nimic despre posibilitatea de-a trăi o viață cu Dumnezeu ... ci și degradarea omului care a urmat a fost foarte rapidă ! Și totuși, Domnul Isus chiar astăzi ne dă mântuirea, de care avem nevoie deoarece : există Dumnezeu, există Cerul în care este EL și există și singura Cale pe care se poate ajunge până în Cer. Iar Domnul Isus a spus clar că la Dumnezeu se poate ajunge numai prin EL ! EL este Calea prin care putem ajunge la Dumnezeu ! Doamne Isuse, ajută-mă Te rog frumos, ca atât eu cât și toată familia mea, să ajungem cu bine Acasă în Cer ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

219 I 2024. PLATA PĂCATULUI ȘI DARUL MÂNTUIRII I Podcast I Pasaje Biblice : Romani 6 : 23 I Geneza 2 : 16 - 17 I Geneza 3 : 23 - 24 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 6 August 2024 I Plata păcatului și darul mântuirii. Plata păcatului se dă imediat, dar chiar dacă omul a păcătuit, totuși mântuirea este posibilă și poate fi primită dar numai acceptându-L pe Isus ca Stăpân și Mântuitor. „Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru”. (Romani 6 : 23) Adam și Eva, după ce au păcătuit au fost dați afară din Eden și nu au mai avut voie să mai meargă în Eden (în ceea ce simboliza Raiul Lui Dumnezeu) și nici nu mai puteau intra acolo, chiar dacă ar fi vrut. Poate că Adam a privit foarte superficial ceea ce Dumnezeu i-a spus anterior : „Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta : „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină ; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.” ... ”. (Geneza 2 : 16 - 17) Iar Adam, după Căderea lui în păcat, fiind mort din punct de vedere spiritual : „ ... Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat. Astfel a izgonit El pe Adam ; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul [în ebraică derek] care duce la pomul vieţii”. (Geneza 3 : 23 - 24) Plata păcatului lui Adam și-al Evei, chiar a fost moartea față de Dumnezeu. Dar tot moartea este plata oricărui păcat înfăptuit de oricare om. Iar păcătosul este asemenea lui Adam și-al Evei, nu poate intra în Cer, chiar dacă ar vrea el, deoarece la fel cum Edenul era o proprietate privată, în care lui Adam și Evei li s-a blocat accesul, tot la fel este și cu intrarea unui om pe Calea Vieții și cu parcurgerea acelui drum până la intrarea în Cer. Dar, versetul în Romani 6 : 23 scrie nu doar că : „ ... plata păcatului este moartea”, ci există și o continuare binecuvântată, deoarece există și : „darul fără plată al lui Dumnezeu” care : „este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru”. Să dea Dumnezeu ca toți să avem parte de viața veșnică prin Jertfa Domnului Isus ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

218 I 2024. DOMNUL ISUS ESTE SINGURUL MÂNTUITOR ! I Podcast I Pasaje Biblice : Proverbe 22 : 6 I Ioan 14 : 6 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 5 August 2024 I Domnul Isus este Singurul Mântuitor ! Copilul trebuie să știe acest adevăr și trebuie să-i spunem despre cum poate fi mântuit. Considerăm că împăratul Solomon a scris profetic : „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”. (Proverbe 22 : 6) Altfel spus, dacă îl înveți pe ce cale să meargă, copilul va merge pe acel drum toată viața lui. Și când se va termina viața lui, unde se va sfârși călătoria lui ? Dacă va merge pe Calea care este Isus, copilul va ajunge (după plecarea de pe acest pământ) direct în Cer ! Dar, trebuie să îl învățăm care este Calea adică cum să-L primească în viața lui pe Isus ca Stăpân al lui și ca Mântuitor. Lui Toma : „Isus i-a zis : „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. (Ioan 14 : 6) Și trebuie să îi explicăm copilului și că, nu este destul să intri pe o cale (adică pe un drum), ci dacă vrei să ajungi la destinația finală (adică acolo unde duce drumul respectiv) trebuie să mergi pe acel drum, pe acea șosea până la capăt și să nu ieși deloc de pe el ! Copilul trebuie să fie învățat despre Domnul Isus, că EL este asemenea unui drum pe care dacă mergi, vei ajunge direct la Dumnezeu ! Doar că trebuie să mergi cu Isus în fiecare zi ! Adam și Eva au greșit, deoarece au mers cu Dumnezeu doar până într-o zi, iar de atunci s-au dus după Cel Rău iar Dumnezeu le-a blocat accesul la Pomul Vieții (a se vedea Geneza 3 : 22 - 24). Iar la un timp după Căderea lui Adam și a Evei în păcat, nu s-a mai știut unde este drumul spre Eden și nu găsim scris că ei ar mai fi fost interesați cu adevărat de reluarea legăturii lor cu Dumnezeu. Dar, accesul în Cer este posibil, dar numai prin Domnul Isus ! Iar mântuirea și viața veșnică pot fi primite gratis, dar numai prin credința în Domnul Isus, în moartea Lui răscumpărătoare, în învierea Lui și în Înălțarea Lui la Cer ! Doamne Isuse, mântuiește-mă Te rog frumos și pe mine și ajută-mă să-mi conduc copiii la Tine ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

217 I 2024. DOMNUL ISUS A SPUS : EU SUNT CALEA ! I Podcast I Pasaje Biblice : Proverbe 22 : 6 I Geneza 3 : 22 - 24 I Ioan 14 : 6 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 4 August 2024 I Domnul Isus a spus : „EU sunt Calea !” Citatul întreg este acesta. Lui Toma, Domnul : „Isus i-a zis : „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. (Ioan 14 : 6) În Cer se ajunge numai prin Isus și cu Isus ! Prin cuvântul Cale (și anume ebr. derek din Proverbe 22 : 6), putem spune că împăratul Solomon se referea în mod profetic la Domnul Isus. El este Calea Vieții prin care putem ajunge de pe pământ ... în Cer ! După Căderea primilor doi oameni în păcat și mai grav a fost faptul că Adam și Eva nu și-au recunoscut păcatul și implicit nu au arătat vreun regret pentru păcatul lor ! De aceea nici nu și-au cerut iertare de la Dumnezeu ! În Geneza 3 : 22 – 24 scrie ce s-a întâmplat imediat după aceea : „Domnul Dumnezeu a zis : „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm, dar, acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.” De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat. Astfel a izgonit El pe Adam ; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul [ebr. derek] care duce la pomul vieţii”. (Geneza 3 : 22 - 24) Prin Domnul Isus însă, se poate ajunge iarăși la Dumnezeu ! EL este Calea pe care dacă apucă cineva, va ajunge în Cer ! În final vom reaminti că la un moment dat, unui căutător de Dumnezeu și anume lui Toma, Domnul : „Isus i-a zis : „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. (Ioan 14 : 6) Toma voia să ajungă în Cer, dar nu știa pe unde să meargă pentru a ajunge la Dumnezeu ! Dar noi știm că mântuirea este posibilă numai prin Isus, de aceea roagă-te chiar acum : „Doamne Isuse, iartă-mă Te rog frumos de toate păcatele mele și vino în viața mea ca Stăpân și Mântuitor ! Amin !” Podcastul poate fi ascultat aici :

216 I 2024. CALEA 7. ALEGEREA CĂII CARE DUCE SPRE ȘI ÎN CER I Podcast I Pasaje Biblice : Proverbe 22 : 6 I Geneza 3 : 24 I Ioan 14 : 6 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 3 August 2024 I Calea. 7. Alegerea Căii care duce spre și în Cer. Există o Cale a vieții sau un drum care are margini precise, precum și un traseu bine stabilit, pe care omul, dacă se va deplasa numai între limitele acelui drum va ajunge la sfârșit direct în Cer. În Proverbe 22 : 6, prin cuvântul cale (ebr. derek) împăratul Solomon s-a referit la o cale pe care trebuie educat copilul să meargă. Geneza 3 : 24 este primul verset din Biblie în care este folosit cuvântul ebr. derek care este tradus în Proverbe 22 : 6 cu calea. În Geneza 3 : 24, Moise a consemnat ce a decis să facă Dumnezeu, după Căderea primilor doi oameni în păcat : „Astfel a izgonit El pe Adam ; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul [ebr. derek] care duce la pomul vieţii”. Dar copilul încă de când este mic trebuie să afle exact opusul acestei realități și anume, faptul că prin Isus, el poate să ajungă în Cer. Iar noi trebuie să fim interesați să-i spunem adevărul despre existența Căii care este Domnul Isus ! Lui Toma : „Isus i-a zis : „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. (Ioan 14 : 6) Copilul se naște pe pământ, dar părinții credincioși care L-au primit în viața lor pe Isus ca Domn și Mântuitor, vor avea (și au) ca principal obiectiv al vieții lor, ducerea copilului (sau copiilor) lor, la Domnul Isus ca Mântuitor și apoi în Cer ! Doamne Isuse, Te rugăm frumos, dă-ne harul de-a ajunge cu Tine în Cer atât noi cât și toți cei pentru care Te rugăm ... și mai ales copiii noștri ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

215 I 2024. CALEA 6. ORICE DRUM POATE SĂ SE STRICE DE ACEEA FII ATENT ! I Podcast I Pasaje Biblice : Proverbe 22 : 6 I Geneza 6 : 12 – 13 I Geneza 6 : 1 – 3 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 2 August 2024 I Calea 6. Orice drum poate să se strice de aceea Fii atent ! Comportamentul este sinonimul cuvântului cale sau drum dar noi știm că un drum poate să se strice dar poate fi și reparat. Tot astfel este și comportamentul de aceea, copilul trebuie să fie învățat despre degradarea spirituală, tocmai pentru ca să fie atent la modul în care își trăiește viața. Reamintim că în Proverbe 22 : 6 pentru cale este folosit ebr. derek cuvânt care înseamnă și comportament. Și la fel cum orice drum poate fi stricat așa încât chiar și o stradă care a avut cândva un carosabil foarte bun, impecabil poate să devină un drum plin de gropi și credinciosul pornit spre Cer, știe că dacă nu-și întreține viața spirituală poate ajunge să dea înapoi foarte mult din punct de vedere spiritual și să devină asemenea unui drum accidentat. Adică în loc să fie asemenea unui drum bun care îți favorizează accesul spre locul în care vrei să ajungi, să fie asemenea unui drum plin cu gropi, care te împiedică să ajungi acolo unde ai vrea să fii. Din punct de vedere spiritual, există oameni care te ajută să te apropii de Dumnezeu, dar tot în mediul credincioșilor, există și oameni care sunt asemenea unui drum plin de gropi, care prin comportamentul lor îi îndepărtează pe oameni de Dumnezeu ! Dar, noi înțelegem că deși în viața reală nu este vina șoselei pentru gropile din asfaltul ei, totuși pe plan spiritual, omul este cel care prin deciziile lui poate să-și strice calea, adică comportamentul. Copilul poate fi învățat acest adevăr, dacă îl ducem pe un drum foarte bun care are și porțiuni cu multe gropi. Dar din Isaia 58 : 12, înțelegem că este adevărat și reversul, iar un om care a dat înapoi din punct de vedere spiritual, dacă vrea, cu ajutorul Lui Dumnezeu, poate să redevină din nou cine a fost cândva ! În Isaia 58 : 12 scrie despre : „Cel ce drege drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit”. Doamne Isuse, ajută-mă Te rog frumos și pe mine să fiu atent la ce privesc, la ce aleg și la ce iau ! Și dă-mi Te rog frumos, puterea de-a-mi păstra inima curată ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

214 I 2024. FIECARE CALE DUCE UNDEVA 5. FIECARE ALEGERE ARE URMĂRI I Podcast I Pasaje Biblice : Proverbe 22 : 6 I Psalmul 1 : 4 - 6 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 1 August 2024 I Fiecare cale duce undeva 5. Fiecare alegere are urmări. Cuvântul cale (în ebr. derek) care este folosit în Proverbe 22 : 6, are și sensul de Drum în direcția sau „spre un anumit loc”. Altfel spus, fiecare alegere a omului duce undeva adică are anumite urmări care pot fi bune sau rele, în funcție de deciziile luate. Și pentru copii, lecțiile cu obiecte sunt extrem de folositoare. Copilul poate vedea de exemplu cum combina recoltează grâul, cum se separă grâul de pleavă și cum mai apoi grâul este dus într-un alt loc decât pleava. Altfel spus, deși au trăit pe același pământ, din ziua recoltării, grâul și pleava nu vor mai ai ajunge în același loc final. Așa i se poate explica unui copil faptul că la fel ca grâul este credinciosul care trăiește pentru Dumnezeu, care l-a pus pe pământ într-un loc exact, iar el, copilul trebuie să trăiască pentru Dumnezeu, pentru Cel care i-a dat viață. Dar, pleava este omul care care nu face deloc ce vrea Dumnezeu. Iar copilul poate memora Psalmul 1 : 4 – 6 unde scrie că : „Nu tot aşa este cu cei răi : ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul. De aceea cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi. Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire”. Văzând în mod practic cum se face recoltarea grâului, copilul poate înțelege că există o separare finală a celor credincioși de cei răi, chiar dacă până într-o zi, toți stau pe același pământ ! Grâul este strâns în Cerul Lui Dumnezeu (care este comparat cu un hambar, cu un grânar), dar Acolo nu vor ajunge și buruienile sau pleava. Micuțul poate fi întrebat ce vrea el să fie : „Grâu sau pleavă ?” Și-i pot fi explicate aceste noțiuni pe înțelesul lui. Iar el poate decide să-L cheme pe Domnul Isus în viața lui, iar Domnul Isus îl va ajuta ca într-o zi să ajungă și el în Cer, acolo unde este Dumnezeu ! Doamne Isuse, dă-mi Te rog frumos harul de-a-i explica copilului Evanghelia pe înțelesul lui, iar prin viața mea să o și trăiesc ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

213 I 2024. CALEA 4. ÎL ÎNVĂȚ PE COPIL CARE ESTE MISIUNEA LUI I Podcast I Pasaje Biblice : Proverbe 22 : 6 I I Samuel 15 : 20 I Psalmul 1 : 3 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 31 Iulie 2024 I Calea 4. Îl învăț pe copil care este misiunea lui. Misiunea oricărui credincios este să facă voia Lui Dumnezeu și să împlinească toată lucrarea Lui (a se vedea Ioan 4 : 34) adică să ducă la bun sfârșit, fiecare sarcină pe care o are de adus la îndeplinit la un moment dat. În ebraică, în Proverbe 22 : 6, pentru cale este folosit cuvântul derek care înseamnă și misiune. Acest înțeles este consemnat în I Samuel 15 : 20 unde găsim scrise aceste cuvinte : „Saul a răspuns lui Samuel : „Am ascultat glasul Domnului şi m-am dus în calea [ebr. derek] pe care mă trimitea Domnul”. În alte traduceri, în loc de cuvântul cale este folosit termenul de misiune pe care Dumnezeu i-a încredințat-o împăratului Saul, dar el nu a adus-o la îndeplinire decât parțial. Și totuși, el s-a justificat față de Samuel, omul Lui Dumnezeu cu aceste cuvinte : „Dar eu am ascultat de Domnul”, a spus Saul. „Am mers în misiunea [ebr.derek] pe care mi-a dat-o Domnul. I-am nimicit complet pe amaleciți și l-am adus înapoi pe Agag, regele lor”, (scrie într-o traducere mai nouă : New International Version) Este adevărat că, Saul a mers unde a fost trimis, numai că nu a făcut tot ce i s-a poruncit să aducă la îndeplinire atunci. Despre credincios, în Psalmul 1 : 3 scrie că : „El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc : tot ce începe, duce la bun sfârşit”. Să observăm trei exemple de aducere la îndeplinire a scopului stabilit inițial. 1. Dumnezeu În Geneza 2 : 2 scrie că : „În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse ; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse”. 2. Exemplul Domnului Isus În Ioan 17 : 4, este notată o parte din rugăciunea Domnului Isus : „Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac”. 3. Exemplul apostolului Pavel Iar în II Timotei 4 : 7 – 8 apostolul Pavel a scris : „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui”. Copilul trebuie să învețe că misiunea lui este mai întâi să asculte de Dumnezeu. Să fie disciplinat și să facă exact ce îi cere Dumnezeu ! Și nu doar o parte ... ci tot ! Doamne Isuse, dă-mi și mie harul de-a auzi când îmi vorbești și de-a îndeplini tot ce îmi ceri tu să fac ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

212 I 2024. CALEA. 3. ÎL ÎNVĂȚ PE COPIL PRIN EXEMPLUL PERSONAL I Podcast I Pasaj Biblic : I Împărați 1 : 5 – 6 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 30 Iulie 2024 I Calea. 3. Îl învăț pe copil prin exemplul personal. Iar aici ne vom referi la părinți permisivi care nu fac ce ar trebui să facă și îi lasă pe copii, de capul lor ! Dar acest mod de comportare este un exemplu extrem de negativ cu care copilul crește iar consecințele pot fi recoltate exact de cel care a fost mult prea îngăduitor cu copiii lui ! Un astfel de exemplu (cu consecințele de rigoare) este notat în I Împărați 1 : 5 – 6, unde scrie că : „Adonia, fiul Haghitei, s-a sumeţit până acolo încât a zis : „Eu voi fi împărat !” Şi şi-a pregătit care şi călăreţi şi cincizeci de oameni care alergau înaintea lui. Tatăl său nu-l mustrase niciodată în viaţa lui, zicând : „Pentru ce faci aşa ?” Adonia, de altfel, era foarte frumos la chip şi se născuse după Absalom”. Din cauză că împăratul David nu s-a ocupat de smulgerea buruienilor din caracterul fiului lui, Adonia a fost cum bine se mai spune, un răsfățat. De ce a ajuns să fie așa ? Deoarece este logic că, din moment ce împăratul țării nu-i spunea nimic, cine și-ar mai fi îngăduit să se ocupe de el și să-l disciplineze ? Așa că Adonia și-a permis chiar să-i ia locul tatălui lui ... și să devină el împăratul țării ! Înțelegem că până acolo s-a ajuns din cauză că Adonia nu a fost învățat ce înseamnă : NU ! Vom încheia acest studiu cu o întrebare : „Cum reacționează copilul meu când nu îi permit să facă ceva ?” Nu cumva să considerăm că răzvrătirea este un lucru lipsit de importanță, deoarece răzvrătirea care vine din orgoliu a fost punctul de pornire al aruncării definitive a Celui Rău din prezența Lui Dumnezeu ! Doamne Isuse, fă-mă să văd dacă nu cumva chiar eu greșesc prin exemplul pe care îl dau copiilor mei prin faptul că le permit orice (sau aproape orice) și ajută-mă atât să iau deciziile cuvenite, cât să și să devin ceea ce trebuie să fiu ! Un părinte responsabil ! Doamne ajută-mă la aceasta ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

211 I 2024. CALEA 2. ÎNVAȚĂ-L PE COPIL BUNELE MANIERE I Podcast I Pasaje Biblice : Proverbe 22 : 6 I Proverbe 29 : 15 I I Împărați 4 : 29 – 31 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 29 Iulie 2024 I Calea sau Învață-l pe copil bunele maniere pe care trebuie să le adopte. Maniera (ebr. derek) este cel de-al doilea sinonim al căii despre care a scris împăratul Solomon în Proverbe 22 : 6. Copilul trebuie învățat felul de a se purta în societate adică maniera care este definită și ca fiind un : „Mod particular de a lucra, de a te purta, purtare (cuviincĭoasă)”. (Dicționarul Scriban, 1939) Fiecare familie trebuie să aibă un set de reguli clare peste care nu se trece. Regulile trebuie să fie doar câteva (trei sau patru) și au ca scop principal formarea disciplinei în copilul mic. O regulă bună este aceasta : În familia noastră nimeni nu este slujitorul altuia. Să fim mai concreți deoarece slujirea este importantă dar aici ne referim la cu totul altceva și anume la responsabilizarea copilului. Părintele nu va strânge jucăriile după domnul copil care nu are chef să facă acest lucru. Așa că de mic, copilașul va fi educat că la fel cum și-a împrăștiat jucăriile, tot la fel va trebui să și le pună și la loc. Iar încălcarea regulilor trebuie să fie sancționată imediat, dacă se vrea cu adevărat ca micuțul să se supună ordinului primit. Înțeleptul Solomon a scris că : „Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale”. (Proverbe 29 : 15) Să nu uităm că acest sfat a fost dat de împăratul Solomon. Iar în I Împărați 4 : 29 – 31 scrie că : „Dumnezeu a dat lui Solomon înţelepciune, foarte mare pricepere şi cunoştinţe multe ca nisipul de pe ţărmul mării. Înţelepciunea lui Solomon întrecea înţelepciunea tuturor fiilor răsăritului şi toată înţelepciunea egiptenilor. El era mai înţelept decât orice om, mai mult decât Etan, ezrahitul, mai mult decât Heman, Calcol şi Darda, fiii lui Mahol ; şi faima lui se răspândise printre toate neamurile dimprejur”. Dacă un om, care a primit înțelepciunea direct de la Dumnezeu, a scris că : „nuiaua și certarea” sunt metodele prin care se formează purtarea cuviincioasă și caracterul, trebuie să nu mai plecăm urechea spre alte păreri ! Și să nu mai facem alte experimente, ci să înțelegem că natura pământească a copilului (adică firea lui) este la fel de predispusă spre rău ca natura unui om mare. Și doar disciplina consecventă alăturată unor reguli limpezi și doar acționarea conform unor principii clare, va forma convingeri Biblice și va duce la un mod de viață prin care copilul va ajunge în Cer, la sfârșitul vieții ! Bineînțeles însă că, primindu-l mai întâi în viața lui pe Isus ca Stăpân și Mântuitor ! Doamne Isuse, dă-mi harul de-a învăța Cuvântul Tău, de-avea o călăuzire clară prin Duhul Sfânt și de-a acționa conform principiilor Biblice clare, pe care să nu le negociez ci să le respect în așa fel încât copilul meu să învețe bunele maniere ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

210 I 2024. CALEA SAU ÎNVAȚĂ PE COPIL CALEA 1. CONDUITA BUNĂ I Podcast I Pasaje Biblice : Proverbe 22 : 6 I Geneza 16 : 7 – 9 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 28 Iulie 2024 Calea sau Învață pe copil calea. 1. Conduita bună pe care trebuie să o respecte. În Proverbe 22 : 6 împăratul Solomon a scris : „Învaţă pe copil calea [ebr. derek : „drum”] pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”. Pentru cale, în Proverbe 22 : 6 este folosit ebr. derek care înseamnă : „drum, distanță, călătorie, manieră”. Astăzi, cu ajutorul Lui Dumnezeu vom nota câteva observații despre înțelesul cuvântului cale. II. Calea [ebr. derek : „drum, distanță, călătorie, manieră”] Ebr. derek are mai multe înțelesuri : conduită, manieră, exemplu, favor, impulsuri, misiune, drum în direcția. Astăzi ne vom opri doar la primul sens al cuvântului cale și anume cel de conduită (urmând ca pe site-ul cezareea.ro să punem un link către Lexiconul Biblic în care pot fi găsite mai multe informații). 1. Conduită Conduita este definită ca fiind : „1. Fel de a se purta, comportare ; manieră. 2. Comportament”. Iar prin comportament se înțelege o : „1. Modalitate de a acționa și de a reacționa în anumite împrejurări sau situații”. DEX, 2009) Cuvântul derek este folosit de exemplu în Geneza 16 : 7 (dar ne vom reaminti versetele de la 7 - 9) unde găsim scris despre Agar că : „Îngerul Domnului a găsit-o lângă un izvor de apă în pustiu, şi anume lângă izvorul care este pe drumul ce duce la Şur. El a zis : „Agar, roaba Saraiei, de unde vii şi unde te duci ?” Ea a răspuns : „Fug de stăpâna mea, Sarai.” Îngerul Domnului i-a zis : „Întoarce-te la stăpâna ta şi supune-te sub mâna ei.” ... ”. Vom încheia prezentul studiu cu această concluzie : În viață vom ajunge să fim cine trebuie să fim, acceptând calea sau conduita care constă în supunerea față de autoritate, nu fuga și nici evitarea suferinței ... Doamne Isuse, dă-mi harul supunerii față de autoritatea pe care TU ai așezat-o deasupra mea ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

209 I 2024. ÎMPREUNAȚI PENTRU A FI ÎMPREUNĂ ! I Podcast I Pasaj Biblic : Rut 1 : 16 - 18 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 27 Iulie 2024 I Împreunaţi pentru a fi împreună sau Trei caracteristici ale trăirii împreună ! Prin asociere și unire se ajunge la „a fi unul cu altul pentru toată viața” ! Iar unirea sau trăirea împreună are cel puțin trei caracteristici : 1. Unitatea de țintă (de direcţie și de obiective). Mergem împreună spre aceeaşi destinaţie ! 2. Unitatea de loc. Locuim împreună și 3. Unitatea de timp. Petrecem timp împreună. Un astfel de exemplu de unitate, de trăire împreună îl găsim scris în Rut 1 : 16 – 18, unde scrie despre Rut și Naomi. Naomi ar fi vrut să se întoarcă singură în Israel, dar Rut a insistat să vină și să rămână cu ea, așa că a spus : „Nu sta de mine să te las şi să mă întorc de la tine ! [1.] Încotro vei merge tu, voi merge şi eu, [2.] unde vei locui tu, voi locui şi eu ; poporul tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu ; [3.] unde vei muri tu, voi muri şi eu şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine decât moartea !” Naomi, văzând-o hotărâtă să meargă cu ea, n-a mai stăruit”. (Rut 1 : 16 – 18) Rut a decis să rămână împreună cu Naomi. Acest pasaj poate simboliza căsătoria care constă tocmai în unitatea de țintă a vieții, de loc și de timp. Două persoane s-au unit pentru totdeauna și decid să meargă împreună spre aceeaşi destinaţie (Țara Promisă în cazul lui Rut și a Naomei), Țara Promisă fiind un simbol pentru Cerul Lui Dumezeu în care toți vrem să ajungem ! Cu ajutorul Lui Dumnezeu, la Cezareea chiar astăzi va fi o asemenea unire ! Dumnezeu să-i binecuvânteze atât pe Sami și pe Iemima cât și pe noi, deoarece numai cu Isus și prin ajutorul Duhului Sfânt putem ajunge Acasă, în Cer ! Doamne ajută-ne la aceasta ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

208 I 2024. ÎNVAȚĂ COPILUL SAU INSTRUIEȘTE-L I Podcast I Pasaj Biblic : Proverbe 22 : 6 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 26 Iulie 2024 I Învață copilul sau Instruiește-l. În Proverbe 22 : 6 este scris : „Învaţă [ebr. chanak] pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”. Reamintim că pentru învață în Proverbe 22 : 6 este folosit ebr. chanak care este întrebuințat în Biblie numai de cinci ori având următoarele trei sensuri : a închina, a dedica și a instrui. Astăzi, cu ajutorul Lui Dumnezeu vom aminti cel de-al treilea sens al verbului „a învăța” și anume a antrena, a instrui, a impregna, a pregăti. Conform Lexiconului Biblic : „Verbul tradus „antrenează” (chanak) înseamnă, mai întâi, „a pune ceva în gură”, „a da pentru a fi gustat”, așa cum asistentele le dau copiilor hrana pe care le-au masticat-o pentru a o pregăti pentru copiii alăptați ; de aici vine să semnifice „a da instruire elementară”, „a impregna”, „a instrui”. Literal în ebraica în Proverbe 22 : 6 scrie : „Inițiază un copil în conformitate cu calea lui”. Această exprimare se poate înțelege în special în aceste două sensuri : 1. să educi copilul în funcție de ce vrei să devină și 2. să îl educi conform înclinațiilor lui naturale. În Geneza 18 : 19 este consemnat un exemplu de educare în funcție de scopul urmărit : „Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”. Atunci când se gândește la copiii lui, orice părinte credincios are ca scop principal mântuirea lor, aducerea lor la Christos. Să ne ajute Dumnezeu, să ne vedem toți copiii mântuiți iar iubirea lor și-a noastră pentru Mântuitorul Isus, să se adâncească în fiecare zi tot mai mult ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

207 I 2024. DEDICAREA SAU COPILUL VA ÎNVĂȚA DE LA MINE PRIN CE SUNT I Podcast I Pasaje Biblice : Luca 6 : 38 I II Corinteni 9 : 6 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 25 Iulie 2024 I Dedicarea sau Copilul va învăța de la mine prin ce sunt. În studiul de ieri a fost dat exemplul unui om darnic (al împăratului Solomon). Dar, dacă eu nu-I sunt chiar așa de dedicat Lui Dumnezeu, ci sunt un om econom spre zgârcit ... cum va ajunge să fie copilul meu ? Fără ca măcar să vreau, îl voi educa prin ceea ce sunt, adică îl voi învăța pe copilul meu exact modul meu de comportare ... iar el va deveni cum sunt eu ! Domnul Isus a spus categoric : „Daţi, şi vi se va da ; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” (Luca 6 : 38) Dacă, îi dau copilului un leu pe care să îl pună la colectă în Biserică, dar în timpul săptămânii îi cumpăr numai o înghețată cu cinci lei (nu mai multe), deja îi formez percepția clară, cât valorează Dumnezeu și cât valorează el. Părintele care este principalul model pentru copilul mic, își învață copilul uneori fără cuvinte, cât să dea pentru Dumnezeu și cât să dea pentru el, iar copilul respectiv va deduce că așa trebuie să folosească banii. Noi îi învățăm pe copii prin ceea ce suntem acum, nu prin ceea ce vom deveni cândva. Eu voi acționa în funcție de ceea ce sunt azi. Iar dacă nu sunt ceea ce trebuie, sigur voi face și ceea ce nu trebuie. Și să nu uit că un copil este ca un aparat mic care nu numai că înregistrează video și audio tot ce se întâmplă, dar va și stoca în interiorul lui, în inima lui și în mintea lui, exact ce trebuie să facă într-o situație dată având în vedere baza de date, adică memoria pe care o are. Iar un copil conștiincios, va avea pregătit de acasă leul pe care să i-l dea Lui Dumnezeu, atunci când se vine cu colecta la Biserică ! Dar, poate că, același copil se va mira când va recolta doar un leu ! Și se va întreba de ce nu-i dă Dumnezeu mai mult, deoarece el ÎL roagă frumos pe Dumnezeu să-l binecuvânteze ! Și nu este exclus ca acest copil când va fi mare să considere că în România nivelul de trai este scăzut și va trebui să plece în altă țară dacă vrea să se realizeze pe plan financiar. Dar poate fi învinovățit un copil pentru decizia lui de-a pleca la mai mult ? Până la un punct nu, deoarece mediul în care el a crescut nu și l-a ales el singur, dar totuși, decizia de-a pleca este o alegere personală. Suntem conștienți că educarea copilului pentru a fi darnic este costisitoare, dar este scris și constatat, că omul care seamănă mult, și recoltează mult. În II Corinteni 9 : 6, apostolul Pavel a scris : „Să ştiţi : cine seamănă puţin, puţin va secera ; iar cine seamănă mult, mult va secera”. Iar copilul va realiza în timp că, tot ce face pentru Dumnezeu, de fapt face pentru el însuși ! Doamne Isuse, dă-mi și mie harul de-a îndrepta tot ce se mai poate, în privința educării copiilor mei ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :

206 I 2024. DEDICAREA SAU ÎMI ÎNVĂȚ COPILUL PRIN FAPTELE MELE I Podcast I Pasaje Biblice : Proverbe 22 : 6 I II Cronici 7 : 5 I I Împărați 8 : 65 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 24 Iulie 2024 I Dedicarea sau Îmi învăț copilul prin faptele mele. Împăratul Solomon a scris : „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”. (Proverbe 22 : 6) Dar, învățarea copilului se face și prin faptele noastre nu doar prin cuvintele noastre. Când a sfințit Templul din Ierusalim, Solomon avea deja douăzeci de ani de domnie și cel puțin trei copii. Găsim scris doar despre două fete, Tafat și Basmat, a se vedea I Împărați 4 : 11 și v. 15) și un băiat, Roboam (a se vedea I Cronici 3 : 10, deși foarte probabil este că Solomon avea mai mulți copii). Pentru sfințirea Templului din Ierusalim, în II Cronici 7 : 5 este consemnat oficial că : „Împăratul Solomon a înjunghiat douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi. Astfel au făcut împăratul şi tot poporul sfinţirea [ebr. chanak] Casei lui Dumnezeu”. [Reamintim că ebraicul chanak este folosit pentru a învăța în Proverbe 22 : 6] Revenind la această meditație, trebuie să notăm că o astfel de dedicare pentru Dumnezeu este evident că a avut un foarte mare impact asupra copiilor lui Solomon și având în vedere costurile acestor jertfe aduse de bunăvoie. În cazul lui Solomon este consemnat doar numărul animalelor jertfite, nu și costul total, de aceea pentru a avea doar o înțelegere relativă a sacrificiului personal, al prețului plătit de Solomon pentru a fi posibilă dedicarea Templului din Ierusalim, vom face un calcul la zi. La prețul mediu al pieței, un bou se poate achiziționa cu aproximativ cinci mii de lei, iar o oaie cu trei sute cincizeci de lei (un preț foarte mic pentru un animal de calitate, cum erau cele aduse pe atunci ca jertfă). Dar, transformând sumele în euro, rezultă că boii au costat undeva la douăzeci și două de milioane de euro iar oile pentru jertfă au costat undeva la opt milioane de euro. Deci aproximativ treizeci de milioane de euro, ar fi azi suma donată pentru sfințirea Templului din Ierusalim ! Dintr-o asemenea dedicare, copiii împăratului Solomon au învățat dărnicia și cât era de valoros Dumnezeu pentru tatăl lor ! Jertfele au fost aduse pe parcursul a paisprezece zile (a se vedea I Împărați 8 : 65). Iar la plecare scrie despre oamenii care au fost prezenți că : „ ... ei au binecuvântat pe împărat şi s-au dus în corturile lor, veseli şi cu inima mulţumită pentru tot binele pe care-l făcuse Domnul robului Său David şi poporului Său, Israel”. (I Împărați 8 : 66) Să ne ajute Dumnezeu să avem o astfel de stare sufletească cât vom trăi ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :