75 I 2024. FLORILE ȘI FRUCTELE DE POCĂINȚĂ SAU FAPTE NU DOAR VORBE [Luca 3.8-9] 15 Martie 2024

75 I 2024. FLORILE ȘI FRUCTELE DE POCĂINȚĂ SAU FAPTE NU DOAR VORBE ! I Podcast I Pasaj Biblic : Luca 3 : 8 - 9 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 15 Martie 2024 I Florile și fructele de pocăință sau fapte nu doar vorbe. În Biblie, omul credincios este comparat cu un pom. Promisiunea unui om este echivalentul florii unui pom dar fructul are ca sinonim fapta sau promisiunea îndeplinită. În Luca 3 : 8 - 9, sunt notate cuvintele lui Ioan Botezătorul : „Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă : „Avem pe Avraam ca tată !” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor : deci, orice pom care nu face rod bun este tăiat şi aruncat în foc.” ... ”. Ioan Botezătorul, referindu-se la pomi, (adică la oameni), a spus : „Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă ”. Adică, faceți nu doar vorbiți ! Există pomi care primăvara sunt încărcați de flori și totuși, la vremea recoltei au doar câteva fructe. Așa este și omul care una spune și alta face sau promite și nu face. Și este foarte probabil că fiecare dintre noi, în viață a promis cel puțin odată ceva (ce nu a putut să facă sau nu a făcut) sau a avut parte de cel puțin o promisiune care i s-a făcut dar care nu a fost dusă la îndeplinire. Este drept că florile fac bine privirii și simțului mirosului (adică sunt de folos pentru frumos, pentru suflet și pentru trăirile sufletești), dar fructele hrănesc, fac bine nu doar simțurilor ci întregului trup. Floarea crește la capătul superior al tulpinii, fiind ceea ce noi vedem, de exemplu când privim o creangă înflorită, dar floarea este abia începutul a ceva și mai bun, adică fructul. Pe gură ies cuvintele care pot fi foarte frumoase dar ceea ce contează foarte mult pentru ceilalți este să și facem ceea ce promitem. Dacă doar spunem și nu facem, acele cuvinte oricât ar fi de frumoase rămân la stadiul de vorbe goale fiind asemenea florilor unui pom fructifer, flori care țin câteva zile iar mai apoi cad ... iar pomul rămâne fără fructe. Așa este și cu fructele pocăinței, ele hrănesc sau întrețin viața spirituală a celor din jur dar nu și a pomului care le face, deoarece pomul nu-și consumă propriile fructe sau nu acesta este rolul lui ! Doamne Isuse, dă-mi TE rog frumos harul de-a trăi o viață de pocăință nu doar de a vorbi despre pocăință ! Amin ! Podcastul poate fi ascultat aici :