„A fost frumos până la urmă!” Natură și ruine în Parcul Natural Văcărești – CĂLIN COTOI

După anii 1990, “Natura” și diferitele forme de guvernare și negociere ale granițelor ei cu societatea au trecut prin transformări economice, politice și culturale dramatice. Cercetarea aceasta este o parte dintr-un proiect mai amplu, ce se uită la foste peisaje industriale și infrastructurale ruinate și la felul în care acestea se transformă, material și semantic, prin captarea lor în temporalități, politici și ecologii diferite. Studiul de caz pe care vreau să îl prezint aici este cel al Parcului Văcărești, o fostă ruină socialistă, care a strâns în jurul ei, în momente și feluri diferite, dezvoltatori imobiliari, oameni dizlocați din casele lor, ecologiști, politicieni, vizitatori, trecători, oameni de știință, speranțe, frici, fantezii, capitalism de cazino, animale și plante sălbatice sau doar refugiate din alte părți ale orașului. Toate acestea formează o “zonă de contact” (Pratt 1991), mai-mult-decît-umană, unde natura sălbatecă și ruinele industriale coexistă într-un contact direct, intim, parte a unei duble inversiuni infrastructurale și ecologice.În lectura actorului Alex Călin, cu o ilustrație de Cristina Barsonyhttps://antropedia.com/calin-cotoi-a-fost-frumos-pana-la-urma-natura-si-ruine-in-parcul-natural-vacaresti/