Care-i treaba cu corpul? – ALEXANDRU DINCOVICI

Conceptul de corp merită un loc aparte în absolut orice discuție antropologică, atât în legătura cu teoria cât și cu practica etnografică. Pentru cei mai mulți oameni din afara disciplinei, intersecția dintre antropologie și corp, sau chiar dintre sociologie și corp, este una mai degrabă de suprafață, și se oprește la corpul-obiect și intersectarea sa cu alte două concepte cel puțin la fel de problematice – societatea și cultura. Discuțiile majoritare despre corp sunt despre înscrierea sa în anumite practici sociale și/sau culturale, despre standarde corporale și implicit ale frumuseții și se opresc, de multe ori, la suprafața pielii sau la anumite activități pe care le facem cu corpul. Pentru antropologie, însă, adevărata miză este problematizarea corpului în raport cu însăși practica etnografică, și readucerea sa în prim planul cercetării prin conștientizarea celorlalte dimensiuni ale sale și intersectarea cu mediul, sistemul cognitiv și, în sens mai larg, însăși percepția noastră despre lume. Corpul este punctul nostru de plecare în orice activitate, așa că orice fel de cercetare antropologică are datoria de a pleca de la corp și conștientizarea explicită a acestei premise. Implicațiile sunt majore și țin de abdicarea de la gândirea dualistă și opozițiile ierarhice de tip corp-minte, ducând printre altele la încetarea trivializării corpului și includerea sa în teme de cercetare considerate mai degrabă de domeniul celuilalt termen al perechii, mintea. Putem, astfel, vorbi de corp inclusiv atunci când ne uităm la un domeniu aparent teoretic precum analiza financiară, sau, mai aproape de noi, la dezbateri despre învățare, educație și cum includem o materie precum sportul în programa școlară, prin intermediul unui manual teoretic.În lectura actorului Daniel Popa, cu o ilustrație de Dona Arnakishttps://antropedia.com/sfertulacademic/alexandru-dincovici-care-i-treaba-cu-corpul/