Ce este metoda fotografiei vorbite și cum o putem folosi în cercetări participative de aproape și de departe? – LEYLA SAFTA-ZECHERIA

În contextul măsurilor de distanțare fizică impuse în contextul pandemiei de Covid-19, multe din cercetările etnografice bazate pe perioade lungi de contact direct cu participanții au fost suspendate. Mai ales perspectivele persoanelor marginalizate riscă să fie astfel excluse din dezbaterile publice. Metoda fotografiei vorbite poate fi folosită atât online cât și offline ca o alternativă imersivă și participativă la etnografia de lungă durată. În termeni practici, fotografia vorbită presupune că cercetătoarea invită un grup de persoane să realizeze fotografii în viața lor de zi cu zi. Apoi, grupul se reunește și discută fotografiile. Astfel poveștile individuale se transformă în perspective colective și cunoașterea subiectului este aprofundată atât de participanți, cât și de cercetătoare. În cele ce urmează, voi vorbi despre cum s-a dezvoltat fotografia vorbită ca metodă de cercetare cu grupuri marginalizate, și cum poate fi folosită în mod practic pentru a depăși asimetriile de cunoaștere și de putere dintre persoanele care trăiesc o anumită situație și persoanele care încearcă să o înțeleagă din exterior în calitate de cercetătoare.În lectura actriței Katia Pascariu, cu o ilustrație de Cristina Pîrvuhttps://antropedia.com/sfertulacademic/leyla-safta-zecheria-ce-este-metoda-fotografiei-vorbite-si-cum-o-putem-folosi-in-cercetari-participative-de-aproape-si-de-departe/