Despre memorie şi rememorare: aromânii şi cântece lor. Nu în ultimul rând, despre antropologi. - CORINA IOSIF

Textul de faţă coreleză două teme: procesul de elaborare a unui subiect de cercetare antropologică şi câteva aspecte ce au caracterizat, imediat după 1990, formarea în antropologie a generaţiei de la începuturile intrării disciplinei în mediile universitare româneşti. Iniţierea, în acea perioadă, a unui studiu a de caz, cel al aromânilor din România, îmi permite astăzi o privire retrospectivă nu doar asupra formării mele în antropologie ci, implicit, asupra felului în care s-a formulat treptat obiectul tezei mele de doctorat: construirea identităţii etnice a aromânilor. Una dintre temele abordate în cercetarea începută acum mai bine de 20 de ani, cea a memoriei colective a devenit, acum, calea de acces către privirea retrospectivă despre care vorbeam mai sus. Prezentarea cântecelor făcute la comandă ca domeniu al memoriei colective este folosită în acest text ca mijloc şi unealtă, în acelaşi timp, pentru o exemplificare empirică a unui proces formativ: ucenicia de antropolog.În lectura actriței Katia Pascariu, cu o ilustrație de Ciprian Mureșanhttps://antropedia.com/sfertulacademic/corina-iosif-despre-memorie-si-rememorare-aromanii-si-cantece-lor-nu-in-ultimul-rand-despre-antropologi/