Dezinstituționalizarea serviciilor pentru persoane cu dizabilități și viața cotidiană după un „orfelinat românesc” – LEYLA SAFTA-ZECHERIA

Lucrarea prezentă este bazată pe o cercetare etnografică de opt luni de zile în 2015 și explorează felul în care dezinstituționalizarea serviciilor pentru persoane cu dizabilități a afectat viața de zi cu zi a unui oraș dintr-o zonă periferică a României care a găzduit o instituție de copii de mari proporții, un așa-zis „orfelinat comunist”. Eseul demonstrează cum dezinstituționalizarea de la firul ierbii s-a ciocnit cu dezinstituționalizarea de sus. Astfel relevă cum numai etnografia ca metodologie de cercetare poate captura dinamicele contradictorii ale politicilor publice atunci când sunt puse în practică, afectând viețile de zi cu zi ale celor guvernați. Eseul mai arată că și atunci când o comunitate locală pare foarte incluzivă, discriminarea poate opera prin intermediul unor cuvinte binevoitoare. Apelativul „copii” adresat persoanelor cu dizabilități le infantilizează, marcând faptul că nu sunt văzute ca membri cu drepturi depline ai comunității locale. În final, lucrarea adresează felul în care un proces penal care caută responsabili pentru decesele din instituția de copii din perioada socialismului de stat ajunge să schimbe practicile de memorie, transformând felul în care arată cimitirul local.În lectura actriței Katia Pascariu, cu o ilustrație de Cristina Barsonyhttps://antropedia.com/sferulacademic/leyla-safta-zecheria/