Episodul 20 - Doi sturzi (antisonet)

Când să parchez în faţa casei mele, Văd locul ocupat şi nu m-ajută Privirea calmă. Intru în derută. A fost o zi cu-o sută de belele.   Vine vecinul, cel bolnav de gută. - A cui e rabla? zic, pornit pe rele. Simt că mă ia pe loc cu ameţele. - Sunt musafiri la numărul o sută.   - Şi chiar la mine s-au găsit să steie, Să nu-mi pot pune roata lângă scări? - Câte bordeie-atâtea obicee!   Îmi vin în cap o mie de-ntrebări. Din portbagaj apuc nervos o cheie.... Doi sturzi în pom se ţin în dezmierdări.