Episodul 47- Plecare din trup

  Eram un râu, lucire străvezie,  Plângând tăcut. Un ciot luat de valuri.  Eram o floare dănţuind la baluri  Cu-n fir de iabă-n margine de glie.   Eram un păstrăv îndreptat spre maluri,  Ca să-şi aleagă-n tainiţi o soţie  Şi-o pasăre scăpată din robie  Trasând pe cer aceleaşi ritualuri.   Eram o lume prinsă-n ecuaţii,  Urzind prin colţuri sumbrul ei complot  Şi ancorată-n ternele-i fixaţii.   O clipă doar, în sacrul meu chivot,  Plecam din trup, mă-mprăştiam în spaţii,  Eram în toate, devenisem tot.