Episodul 9 - Stăpân mă cred

  Stăpân mă cred pe tainele naturii   Când rup o creangă sau strivesc o floare,     Când gâza-n palma-nţepenită moare,     Când storc un fruct  în cerul fad al gurii.     Dar n-aş putea s-aduc o zi cu soare,     Să schimb în ger răsufletul căldurii  Şi-n labirint tocmirile nervurii   Înşerpuite-n frunza călătoare,    Să poruncesc vulcanului să tacă,    Să fiu din hoţ un bun samaritean,     Sălbatic vânt în blând zefir să treacă,    Cutremurul să-l fac domol alean      N-aş reuşi. Vigoarea zilei pleacă.      Un rege nu-s. Sunt doar mărunt curtean.