Memoria spațiului sacru

Într-o conferință pe care a prezentat-o în 1951, Martin Heidegger spunea: „Muritorii locuiesc în măsura în care salvează pământul. Salvarea nu smulge doar dintr-un pericol. A salva înseamnă propriu-zis, a eliberat ceva întru esența sa proprie. A salva pământul este mai mult decât a profita de el sau chiar al trudi. Muritorii locuiesc în măsura în care primesc pământul ca cer.”   Pe parcursul acestei întâlniri am ales să medităm împreună la memoria spațiului sacru. Aceasta și pentru faptul că pe zi ce trece, oamenii încep să nu mai aibă nimic sfânt, aproape nici un loc de pe fața pământului nu se mai bucură de aura sacralității. Oamenii intră fără niciun fel de atenție, fără nici o grijă, fără nici o noblețe, fie că e vorba de mănăstire, că e vorba de muzeu, că e vorba de școală, de o răstignire de la răspântia drumului, de o biserică.