Reziliența prin cultură. Portret Romulus Rusan III | Ana Blandiana

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară. Este dificil de asumat astăzi un discurs etic precum cel al publicistului și scriitorului Romulus Rusan, edificat pe principiul clarității morale? Care erau principalele puncte de rezistență ale articolelor sale de opinie privitoare la viața publică din România și cât de important este „Permisul de pieton” pentru o mai bună înțelegere a capcanelor libertății și ale democrației `originale”? Ce anume se opunea valorilor pentru care milita și din ce era compusă „busola” cu care naviga spre o lume mai justă și mai echitabilă? Cum s-a ivit ideea de a pune temelia unei instituții de o asemenea anvergură istorică și muzeistică, cu un larg ecou internațional, precum Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet, căruia i s-a conferit prestigioasa Marcă a Patrimoniului European? De unde trebuie început pentru ca lumea să înțeleagă cu adevărat ce a însemnat represiunea comunistă? Pe firul unor întrebări atent nuanțate, inspirate de arhitectura volumului „Permisul de pieton & Istorie, memorie, memorial sau Cum se construiește un miracol”, dialogul dens și pasionant dintre Ana Blandiana, poetă și eseistă, și publicistul și scriitorul Cristian Pătrășconiu prilejuiește o caldă evocare a personalității lui Romulus Rusan, al cărui sacrificiu civic, impulsionat de un profund curaj moral, a avut un rol decisiv în sinuosul parcurs al țării spre întemeierea unui autentic stat de drept și, în egală măsură, în consemnarea cu acuratețe a istoriei noastre recente. 7.46 „Tema noastră – tema acestei cărți și tema vieții noastre în cei treizeci de ani de după ’89 – a fost cum poate fi transformată o dictatură într-un stat de drept. Ce trebuie să se întâmple în această țară și cine trebuie să facă asta?” 13.56 „Cred că unul dintre motivele care i-au făcut pe scriitori să fie mai importanți în toată această istorie a creării unui stat de drept a fost faptul că pentru ei omul este mai important.” 28.09 „La Sighet era o ruină. La Sighet, după ce nu mai fusese închisoare, fusese câtva timp fabrică de mături, după aceea depozit de sare. Asta a fost cel mai grav: depozitul de sare a infiltrat igrasia în pereți și a fost o mare problemă cu scoaterea ei. După aceea a fost o ruină părăsită...” 36.00 „Noi am avut acest sentiment și ne-am dat seama că lucrurile trebuie luate mult mai din adânc. Adică, în primul rând, trebuie schimbată mentalitatea oamenilor, de la corupția despre care vorbeam până la ideile politice. La urma urmei, despre represiunea comunistă nu știau decât victimele ei, deoarece comunismul a fost un sistem extraordinar de secret.” 41.22 „Între timp a început adevărata minune, a Școlii de Vară, care a ținut în forma ei clasică, pentru că, într-un fel, ea continuă și acum, în fiecare an. Acum este sprijinită de diverse organizații, în timp ce atunci, [timp de] optsprezece ani, a fost sprijinită de fundațiile germane și de noi. Extraordinar a fost că la Școala de Vară a venit elita istoricilor din toată lumea.” 48.43 „Cred că [Romulus Rusan] este autorul structurii istorice. El este cel care a schițat, a făcut fagurele a ceea ce trebuie umplut după aceea, deci el a stabilit care sunt sălile. A fost o lungă discuție în ce măsură trebuie să fie cronologic sau eseistic. Este un muzeu eseistic, de fapt, adică fiecare sală are o temă...”