Reziliența prin cultură. Portret Romulus Rusan IV - America ogarului cenușiu | Ana Blandiana

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară. Cum au trăit Ana Blandiana și Romulus Rusan propriul vis american, pe măsură ce înaintau în lumea Statelor Unite, așa cum au descoperit-o împreună la începutul anilor ’70? Ce rezonanță avea pentru români, în acea epocă, expresia „visul american”? Ce este „ogarul cenușiu”? Cum se vedea America din Greyhound în acei ani? Se simțeau încă de pe atunci, în universitățile americane, urmele a ceea ce numim astăzi „corectitudine politică”? Cum se explică faptul că, pe măsură ce România se închidea în raport cu lumea internațională, exista totuși o relaționare cu Statele Unite? Care au fost contrastele majore pe care Ana Blandiana și Romulus Rusan le-au observat acolo? Cum era savantul Mircea Eliade, atunci când l-au întâlnit la Chicago, în 1974? De ce volumul „America ogarului cenușiu” este considerat cea mai faimoasă carte a lui Romulus Rusan? Pe firul unor incitante întrebări, dialogul captivant dintre Ana Blandiana, poetă și eseistă, și publicistul și scriitorul Cristian Pătrășconiu urmărește destinul unei cărți extraordinare, umane, autentice, dar și al unui cuplu magic, pornit în propria epopee pe traseele labirintice ale Lumii Noi, într-o adevărată călătorie inițiatică plină de farmec și de subtile revelații. 0:00 America Ogarului Cenușiu 8:35 „Prima problemă care s-a născut a fost că noi eram a șaptea sau a opta pereche de scriitori care pleca pe acest tip de bursă. Erau două burse pe an pentru România și pentru multe alte țări – cred că, de fapt, pentru toate țările din lume.” 20:11 „Forma cea mai dură a acestei formule era faptul că, evident, cei din închisori sperau să vină americanii. Era clar că nu există nicio altă salvare. Nici acum nu există alta, deci faptul că suntem atât de fericiți că avem baze americane și că fără ele am fi infinit mai înspăimântați de războiul din Ucraina dovedește că lucrurile nu s-au schimbat foarte mult.” 27:53 „Am avut marele ghinion la jumătatea călătoriei, când am ajuns la Los Angeles. Noi stăteam seara și scriam – călătoream și noaptea, ne opream, făceam socotelile, ca să nu plătim hotel. După ce ne suiam în autobuz, mai întâi ne puneam pe scris ce am făcut în ziua respectivă.” 42:51 „Pot să vă spun două lucruri care sunt extraordinar de emoționante și care dovedesc cât de român rămăsese [Mircea] Eliade. Stabilisem ziua, dar și ora când ajungeam la ei și, bineînțeles, cum nu cunoșteam Chicago, ne-am dus cu mai mult timp înainte, ca să vedem care-i strada și să ajungem la ora respectivă.” 57:12 „O întreagă epopee a fost faptul că pâinea era foarte rea. Era cum e acum ceea ce se numește «french toast», pâinea aceea ca vata, pătrată; aceea se găsea la supermarketuri. Era și un magazin mai special și mult mai scump, unde se găsea pâine germană, care semăna puțin cu pâinea noastră.” Volumul „America ogarului cenușiu” este disponibil aici: https://bit.ly/America-ogarului-cenusiu