Șmecherie și lume rea. Doctoratul meu despre manele – ADRIAN SCHIOP

Fiind etnografie, teza mea n-are o idee centrală, ci descrie o lume cu eroii, comportamantele, relațiile lor, precum și reprezentările pe care le au despre lume. Chiar dacă maneaua pleacă din secolul 19, teza mea cercetează maneaua din momentul când, la jumătatea anilor 80, devine copilul oropsit al scenei pop, adoptând clapele și chitara electrică. Emoția puterii, consumul ostentativ și apologia șmecheriei sunt cele trei caracteristici care separă radical maneaua de genul istoric din spate, apropiind-o decisiv de rapul gangsta cu care are numeroase afinități; în fapt, maneaua și nu rapul gangsta este genul muzical care reprezintă în mod real vocea „băieților răi” din România, cu atât mai mult cu cât figurile prototipice ale publicului, „bagabonții” și „șmecherii” dau bani lăutarilor să le exprime punctul de vedere; banii gri ai șmecherilor –interlopii și antreprenorii din zona gri – susțin financiar industria. Glorificarea banilor și a șmecheriei își găsește contrapartatea în deplângerea lumii care s-a făcut rea, că în afara familiei nu mai poți avea încredere în nimeni; în fapt, șmecheria ca strategie de viață generează neîncredere socială, oamenii se înșală și se așteaptă să fie înșelați.În lectura actorului Daniel Popa, cu o ilustrație de Kadna Andahttps://antropedia.com/sfertulacademic/adrian-schiop/