Dr. Ursula Sandner — Iubire, relații și viață — Psihologie

Intră pe ⁠⁠⁠DrUrsula.roFelul în care îți alegi partenerul este influențat, în mare măsură, de experiențele tale din copilărie, chiar dacă tu crezi că alegerea ta este una rațională. Atracția intensă pe care o simți față de anumiți oameni poate reprezenta o recunoaștere inconștientă: persoana din fața ta seamănă, la nivel emoțional, cu unul dintre părinții tăi. Iar dacă nu îți cunoști propriile răni emoționale din copilărie, vei fi atras tocmai de oamenii cu care să repeți aceleași tipare disfuncționale, în loc de cei care ți-ar putea oferi liniștea de care ai nevoie.Există o întrebare pe care aproape nimeni nu și-o adresează la începutul unei relații: de ce tocmai acest om? Când partenera sau partenerul ne întreabă de ce îl iubim, îi putem răspunde, de cele mai multe ori, destul de ușor, pentru că în mintea noastră ne spunem deja povești frumoase despre cum s-au întâmplat lucrurile, despre cât de potriviți suntem, despre cât de special ne-am simțit unul lângă celălalt.Mai greu este să răspundem la altceva: dintre toți oamenii pe care i-ai întâlnit până acum, de ce tocmai acesta a declanșat în tine emoții atât de intense? De ce tocmai el sau ea te-a făcut să simți că „l-ai găsit, în sfârșit”? Și dacă analizezi puțin relațiile tale anterioare, poate vei observa că, sub forme diferite, cu oameni aparent diferiți, tiparul se repetă.De cele mai multe ori spunem „chimie”, „compatibilitate”, spunem că „am simțit, pur și simplu, ceva special” și ne mulțumim cu aceste explicații, fără a ne mai întreba ce anume produce, de fapt, o senzație atât de puternică, atât de copleșitoare.Pentru a înțelege, însă, cu adevărat, felul în care iubim și de ce alegem pe cine alegem, este nevoie să observăm lucrurile mai în profunzime. Chiar dacă răspunsul pe care îl vom găsi nu este tocmai „romantic”, el ne poate ajuta să facem alegeri mai conștiente și mai sănătoase în relațiile pe care le construim.Restul pe https://www.ursula-sandner.com/relatiile-de-cuplu-si-ranile-din-copilarie-i-cum-iti-alegi-inconstient-partenerul/

Intră pe ⁠⁠⁠⁠⁠DrUrsula.roO dinamică frecvent întâlnită în relația cu un narcisist este aceea în care există o alternanță între episoadele de abuz și cele de aparentă armonie.Te umilește, îți ignoră suferința, te pedepsește când încerci să pui limite, apoi devine, dintr-o dată, atent, binevoitor, „schimbat”. Îți zâmbește de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic și îți spune că tot ce-și dorește este să fie armonie și liniște între voi.Dar aceasta nu este o schimbare reală, ci o manieră prin care caută să te facă să crezi că nu s-a întâmplat nimic grav, că totul este bine. Dacă reușește să te facă să te îndoiești de realitate, te poate ține prins în jocul lui/ei.Această „bunătate” care urmează după cruzime este o strategie, e pregătirea terenului pentru un nou abuz. Nu regretă, nu își cere iertare sincer, nu își asumă responsabilitatea, însă încearcă să-ți „rescrie” memoria, pentru ca tu să gândești: „Poate n-a fost chiar atât de grav.”, „Poate chiar vrea să se schimbe.”Este totul o capcană – dovezile sale de afecțiune nu sunt reale, ci sunt o „momeală” prin care încearcă să-și șteargă urmele. Și exact când îți lași garda jos… lovește din nou.El/ea „uită” atât de repede abuzul, nu pentru că are memoria scurtă, ci pentru că refuză să-și asume responsabilitatea pentru faptele sale. De fapt, nu a uitat nimic, dar speră ca tu să uiți. Dacă se poartă ca și cum totul ar fi bine, tu ajungi să te simți vinovat că încă suferi, că încă te doare. Așa că taci ca să nu strici „liniștea”, să nu pari cel problematic.Iar dacă aduci în discuție felul în care te-a rănit, îți va spune: „Iar deschizi subiectul ăsta?”, „Ești prea negativ.”, „Nu putem să trecem, pur și simplu, peste?”. Te face să crezi că tu ești problema, că nu vrei să vă fie bine, altfel ai depăși momentul. Ajungi să îți justifici durerea chiar celui care ți-a provocat-o. Iar el/ea zâmbește, știind că i-a reușit și de această dată jocul manipulării.Dar știi ce este cel mai important să ții minte? Gesturile frumoase fără să existe o schimbare reală sunt doar o mască. „Iubirea” fără asumarea niciunei responsabilități este manipulare. Iar „liniștea” fără un real sentiment de siguranță este frică ascunsă sub tăcere.Așa că, întreabă-te: „S-a schimbat el/ea cu adevărat sau doar încearcă să mă controleze prin inducerea vinovăției?”, „Este aceasta iubire sau doar o pârghie de manipulare?”.„Scuzele” sale nu au niciun rost dacă nu sunt urmate de o schimbare comportamentală reală, iar „bunătatea” manifestată acum nu este cu adevărat bunătate, dacă apare după ce în prealabil a fost crud și abuziv cu tine.Ca să nu îi mai faci jocul, nu mai accepta gesturi de afecțiune dacă nu își asumă și responsabilitatea pentru greșelile sale. Nu mai confunda tăcerea cu pacea. Începe să ceri mai mult, să ceri o schimbare reală și observă ce se întâmplă. Și amintește-ți că, fără asumare, nu există evoluție. Ceea ce face el/ea este un joc al manipulării deghizat în „iubire”.Dr. Ursula Sandner

Intră pe ⁠⁠⁠⁠⁠DrUrsula.roNu te simți vinovat sau rușinat că nu faci ce așteaptă alții de la tine.Ai dreptul să gândești, să simți și să trăiești așa cum consideri tu că e bine pentru tine.Spune „NU” când vrei să spui „NU”.Nu trebuie să fii drăguț cu oamenii care nu se poartă cu respect față de tine.Ceea ce simt alți oameni este alegerea lor, nu permite să fii manipulat sau șantajat emoțional de trăirile altora.Nu permite ca oamenii să își verse furia sau alte emoții asupra ta.Nu accepta ca oamenii să își dea cu părerea în ceea ce te privește, dacă tu nu ai solicitat acea opinie.Nu este responsabilitatea ta să satisfaci așteptările, nevoile sau dorințele altora.Dr. Ursula Sandner

Intră pe ⁠⁠⁠⁠⁠DrUrsula.roFelul în care reacționezi îți poate indica ce răni emoționale ai și la ce aspecte e important să lucrezi.Astfel, dacă te panichezi când cineva se distanțează de tine, poate fi vorba despre o rană de abandon.Dacă îți e teamă să spui „nu”, e posibil să fie vorba despre teama de respingere și despre un tipar de a le face mereu pe plac altora.Dacă reacționezi defensiv atunci când ești contrazis sau corectat, e posibil ca această reacție să fie legată de răni mai vechi, provocate de critici repetate în trecut.Dacă te închizi în tine atunci când apare un conflict, e posibil să fi trăit într-un mediu în care nu te-ai simțit în siguranță și unde a te exprima liber putea atrage critică, pedeapsă sau respingere.Dacă nu poți tolera să fii ignorat, poate fi vorba despre faptul că ai fost neglijat în copilărie.Dacă ai nevoie constantă de validare și de confirmări, poate fi vorba despre o lipsă de încredere în sine și despre răni provocate de trădări sau dezamăgiri din trecut.Dacă reacționezi exagerat la greșeli mărunte, poate fi vorba despre o tendință spre perfecționism care are, de fapt, la bază sentimentul de a nu fi suficient de bun și o rușine cronică.Dacă simți nevoia să deții controlul în orice situație, poate fi vorba despre o rană legată de imprevizibilitate și nesiguranță trăită în copilărie, care te face să crezi că doar controlându-i pe ceilalți ești în siguranță.Dacă devii gelos cu ușurință, poate fi vorba despre o stimă de sine scăzută și despre tendința de a te compara constant cu alții și de a simți că pierzi.Dacă devii anxios când ceilalți sunt supărați, este posibil să fi învățat încă din copilărie să trăiești cu teama de a nu greși și de a nu-i deranja pe alții, fiind mereu atent la cum te comporți pentru a evita conflictele.Dr. Ursula Sandner

Intră pe ⁠⁠⁠⁠DrUrsula.roCea mai mare bogăție a ta este propria ta minte, nu lucrurile pe care le deții și nici oamenii pe care îți imaginezi că îi posezi.Omul poate să piardă bunurile materiale pe care le are și persoanele care îl înconjoară. Niciodată nu știi ce îți poate aduce ziua de mâine, iar, dacă tu te definești prin ce ai și pe cine ai lângă tine, atunci, când le pierzi, simți că te pierzi și pe tine. În plus, atunci, când ceea ce ai în exterior reprezintă pentru tine siguranța ta, vei trăi mereu cu frica de a nu pierde. Vei fi dispus să faci orice, indiferent de costuri sau de consecințe, indiferent cât compromis și sacrificiu implică, doar pentru a păstra în viața ta niște ancore iluzorii – sub formă de bunuri și oameni.Însă, atunci, când tu știi că, de fapt, tot ceea ce ai sunt mintea ta și puterea ta interioară, nu vei mai căuta și nu te vei mai agăța de siguranță în exterior. Pentru că știi că, orice s-ar întâmpla, chiar dacă va fi neplăcut pe moment, ai încredere în tine și în capacitatea ta de a o lua de la capăt.Întărește-ți mintea, structureaz-o, folosește-ți mereu rațiunea și investește mereu în dezvoltarea ta interioară. Când ai încredere în tine, ai curajul de a trăi fără teama că mâine tot ce este în exterior poate să dispară. Deoarece știi că, și dacă se va întâmpla asta, tu ai în tine toate resursele necesare pentru a-ți reclădi viața de la zero, de câte ori va fi necesar sau vei simți că vrei să faci asta.Mintea ta este bunul tău cel mai de preț și tovarășul pe care te poți baza mereu când totul în exteriorul tău se năruie. Prețuiește-ți mintea!Dr. Ursula Sandner

Intră pe ⁠⁠⁠⁠DrUrsula.roPe măsură ce devii din ce în ce mai matur/ă din punct de vedere emoțional, nu mai rămâi blocat/ă în ranchiună și ură. Nu îți mai dorești să te răzbuni pe ceilalți, nu le mai porți resentimente, deoarece începi să vezi dincolo de comportamentele lor.În spatele comportamentului unui adult rănit, tu vezi, de fapt, un copil care nu s-a vindecat niciodată. Îți dai seama că reacțiile lui nu sunt despre tine, ci izvorăsc din propriile traume și frici.Oamenii proiectează asupra altora propria suferință, temerile și rănile lor. Îi rănesc pe ceilalți, de multe ori fără să vrea, pentru că sunt ei răniți. Asta nu le scuză comportamentul, dar te ajută să-l înțelegi mai bine.Te ajută să:– nu mai iei lucrurile personal;– să nu mai lași ca rănile lor să te rănească pe tine;– să pui limite sănătoase.Lasă-i să-și trăiască propriile experiențe, fără să te lași prins în vâltoarea lor, însă învață să te distanțezi – emoțional și/sau fizic. Nu îi poți salva pe ei, dar este necesar să te protejezi pe tine.Ursula Sandner

Intră pe ⁠⁠⁠⁠DrUrsula.roOmului îi este teamă de schimbare și îi este frică de necunoscut. Cea mai bună metodă de a ne învinge temerile este să le confruntăm, să ne punem în acele situații care ne sperie și să le depășim.Din păcate, însă, mulți oameni aleg iluzia siguranței oferită de o viață monotonă, în care nu încearcă nimic nou, ci se limitează doar la ceea ce le este cunoscut. Astfel, preferă să trăiască în adevărate „închisori”, cărora le întăresc zidurile în fiecare zi, repetând același scenariu de viață. Timpul trece și, pentru că de fiecare dată aleg calea cunoscută, în loc să se îmbogățească cu experiențe, lecții de viață și înțelepciune practică și teoretică, devin din ce în ce mai săraci și mai temători.Cu cât mai mult timp petrec în „închisoare”, cu atât mai frică le va fi de orice este în exteriorul ei. Câtă libertate și satisfacție poți să simți, făcând toată viața ta aceleași lucruri? Cât de multe poți să înveți despre tine și despre viață, dacă tu nu-ți dai voie, de fapt, să trăiești?Știi că se vorbește despre acei oameni care au „școala vieții” și despre faptul că înțelepciunea vine odată cu experiența și așa și este. Nu contează câți ani ai, ci prin câte lucruri ai trecut și câte lecții ai învățat. Degeaba ai patruzeci, cincizeci, șaizeci de ani sau mai mult, dacă toată viața ta ai trăit în „închisoare” și nu ți-ai dat voie să experimentezi, de fapt, să trăiești cu adevărat.Înțelepciunea nu vine odată cu vârsta, ci odată cu experiența. Un om care a trecut prin multe nu se mai teme, ci are încredere în sine, pentru că știe că poate să depășească orice îi va aduce viața în cale. Un om care face ce a făcut dintotdeauna este temător și îi este frică să TRĂIASCĂ cu adevărat.Viața este un dar minunat care ne-a fost dat ca să trăim, să experimentăm și să învățăm. Iar tu ce faci cu viața ta? Te limitezi doar la ceea ce cunoști, nu te expui la experiențe noi, pentru că ți-e frică, faci ce face toată lumea – așa cum te-au învățat familia și cei din jurul tău – și strădania ta constantă este să cauți siguranța?Și acei oameni care trăiesc în închisoare sunt într-o relativă siguranță. Au un adăpost, primesc mâncare în fiecare zi, însă nu au deloc libertate de mișcare. Oare nu arată și viața ta într-un mod similar, doar că zidurile „închisorii” sunt mai flexibile puțin?Tu adaugi viață zilelor tale sau zile vieții tale? Atunci, când vei ajunge la sfârșitul vieții, crezi că te vei simți împlinit că ai repetat același tipar în fiecare zi? Oare nu ar fi mai bine pentru tine să acționezi, să acumulezi experiențe și înțelepciune, iar la sfârșit, atunci, când tragi linia, să poți spune: „Am avut o viață plină, a fost o cursă extraordinară și acum plec împăcat că am TRĂIT și am făcut tot ce mi-am dorit”?TRĂIEȘTE, ACȚIONEAZĂ, EXPERIMENTEAZĂ, pentru că vei lua cu tine doar ceea ce ai trăit... amintiri sau regrete, este timpul să alegi!Dr. Ursula Sandner

Intră pe ⁠⁠⁠⁠DrUrsula.roUna dintre cele mai dificile experiențe emoționale este să conștientizezi că mama ta, persoana de la care ți-ai dorit mereu iubire, validare și înțelegere, nu se va schimba niciodată.Ani la rând continui să încerci, să demonstrezi, să fii „mai bun”. Explici, te străduiești să fii mai calm și mai împăciuitor, să te faci cât mai bine înțeles. Lași de la tine, faci compromisuri, ești atent la fiecare gest pentru a n-o supăra, cu speranța că într-o zi va vedea, te va înțelege cu adevărat și îți va oferi ceea ce ai avut nevoie.Dar, mai devreme sau mai târziu, înțelegi că problema nu este că nu ai fost tu suficient de clar, ci că mama ta nu are resursele emoționale să răspundă nevoilor tale. Și, de fapt, nu le-a avut niciodată.Iar această conștientizare doare, deoarece aduce cu sine o formă de doliu: plângi după iubirea pe care nu ai primit-o și după mama pe care ai fi vrut să o ai. Te doare când, în urma fiecărei tentative de apropiere, constați că distanța dintre voi devine și mai vizibilă prin tăcerea și răceala care se aștern. Te frămânți și te simți tensionat/ă când știi că urmează să vă întâlniți. Te doare când o nouă discuție se încheie la fel ca toate celelalte – cu o liniște apăsătoare.Se simte ca o trădare să accepți că, poate, nu se va schimba niciodată. Ca și cum a renunța la speranță, ar însemna să renunți la ea. Dar, în realitate, a te agăța de această iluzie te ține blocat/ă în suferință.Abia atunci începi să vezi câtă energie ai consumat așteptând, încercând și străduindu-te atât de mult să fii văzut/ă. Așteptând scuze, așteptând recunoaștere și validare, așteptând mama de care aveai nevoie atunci și pe care încă o cauți acum.A accepta această „pierdere” nu înseamnă că nu o mai iubești. Înseamnă să nu te mai pui pe ultimul loc doar ca să păstrezi iluzia unei relații. Înseamnă să îți recunoști și să îți îmbrățișezi acea parte vulnerabilă din tine, acea instanță de copil care încă suferă și tânjește după iubirea mamei și să-i spui: „Știu cât e de greu, dar nu mai ești singur/ă. Sunt aici cu tine pentru a te susține.”Durerea de a realiza că mama ta nu se va schimba niciodată este reală, dar poate fi și un moment de eliberare, pentru că înțelegi că nu mai are rost să aștepți gesturi sau cuvinte care nu vor veni.Nu mai încerci să o convingi, nu mai încerci să-i schimbi reacțiile, nu te mai agăți de speranțe false. În schimb, începi să redirecționezi acea energie către tine – începi să îți oferi singur/ă sprijin, să fii mai atent/ă la propriile nevoi, să îți construiești relații sănătoase cu oameni alături de care te simți văzut/ă și valorizat/ă.Când renunți la așteptarea ca ea să te iubească altfel, abia atunci începi să înveți cum să te iubești și să ai grijă de tine așa cum ai avut mereu nevoie.Dr. Ursula Sandner

Intră pe ⁠⁠⁠⁠DrUrsula.roCând oamenii din jurul tău sunt stresați, corpul lor transmite semnale care îți pot crește și ție nivelul de cortizol – hormonul stresului.Acest mecanism se numește neurocepție – procesul prin care sistemul tău nervos „scanează” permanent dacă ești în siguranță sau în pericol, reacționând instinctiv la expresiile, tonul și limbajul corporal al celorlalți. Dacă percepi în jur neliniște sau furie, corpul tău răspunde imediat, ca și cum tu ai fi cel afectat.Dar lucrurile funcționează și invers. La fel cum corpul tău reacționează la semnalele de stres, reacționează și la semnalele de calm. Liniștea, echilibrul și stabilitatea emoțională ale unei persoane se transmit și corpului tău, care începe să se regleze și să se liniștească doar prin simpla apropiere.De aceea, a fi înconjurat de oameni echilibrați nu este benefic doar pentru starea ta emoțională. Are un efect vindecător real asupra corpului tău: îți scade nivelul de cortizol, îți reglează sistemul nervos și te ajută, cu timpul, să te simți din ce în ce mai liniștit.Stresul e „contagios”, dar și starea de calm e la fel de „contagioasă”, așa că alege înțelept oamenii cu care te înconjori!Dr. Ursula Sandner

Intră pe ⁠⁠DrUrsula.ro⁠Recunoști un partener narcisist după ce omul inițial perfect devine treptat critic, rece, abuziv și manipulator. Te face să simți că tu ești problema, te devalorizează constant, reacționează agresiv la critică, te controlează emoțional și te tratează ca pe un instrument pentru nevoile lui, nu ca pe o persoană cu nevoi proprii.Care sunt primele semne că partenerul/a meu este narcisist/ă?La început pare șarmant, extrem de iubitor, atent și perfect, dar este vizibil preocupat de imaginea lui/ei și de felul în care este perceput. Apoi apar: critică constantă „pentru binele tău”, reacții agresive la obiecții, invalidarea emoțiilor tale, manipulare prin vinovăție, schimbări bruște de dispoziție și senzația că trebuie să „umbli cu mănuși” cu el/ea.Poate un narcisist să se schimbe?Schimbarea este extrem de rară și necesită ani de psihoterapie intensivă pe care narcisistul trebuie să o dorească sincer, ceea ce se întâmplă foarte rar, deoarece nu își recunosc problema. Majoritatea specialiștilor recomandă focalizarea pe propria vindecare, nu pe schimbarea narcisistului.De ce victimele narcisiștilor se învinovățesc?Pentru că narcisistul proiectează constant vina asupra ta și te face să crezi că tu ești cauza problemelor. După luni sau ani de manipulare, ajungi să te îndoiești de propriile percepții și să accepți versiunea lui în care nu numai că faci lucruri greșite, ci „tu ești greșit/ă”. Aceasta este o consecință directă a abuzului psihologic.Cum comunici cu un narcisist când te atacă?Când ești atacat, cel mai sigur mod de a comunica este să fii scurt și ferm, fără să intri în justificări excesive. De ce? Pentru că orice explicație pe care o oferi devine muniție împotriva ta. Poți să recunoști emoția celuilalt fără să accepți acuzația: „Văd că ești supărat” – validezi ce simte, dar nu intri în jocul acuzațiilor. Apoi revii calm la fapte și stabilești o limită clară legată de comportament: „Putem vorbi doar dacă nu mă jignești”. Dacă tonul escaladează și dialogul devine abuziv, iei o pauză. Revii doar când există un minim de respect reciproc. Pentru că, dacă celălalt continuă să te atace indiferent de ce spui, aceea nu mai este o conversație, ci o încercare de control. Și tu nu ai obligația să participi la ea.

Intră pe ⁠⁠⁠DrUrsula.ro„Sună un prieten” ca să te plângi când dai de greu este o modalitate de a face față situațiilor problematice din viața ta. Te descarci, te simți înțeles, susținut emoțional și încurajat, așa că treci mai ușor peste emoțiile pe care ți le-a cauzat problema. Însă este, oare, o strategie bună pentru tine?Ai probleme în relație și o suni pe mama sau pe prietena/prietenul tău despre care știi că rezistă și ei, la rândul lor, într-o relație disfuncțională sau toxică. Ce îți vor spune ei? „Lasă, va trece... Știu că ți-e greu, dar și eu îndur de mult. Ce să și faci? Relații mai bune ca ale noastre nu există, așa că plângi, descarcă-te și mergi mai departe. Oricum nu vei găsi pe cineva mai bun și măcar pe cel/cea de acasă îl cunoști. În plus, singurătatea este o povară și un stigmat.”Ce efect au asupra ta aceste povețe? Te lași influențat de cuvintele pe care le auzi și mergi mai departe în relația ta.Îți displace jobul pe care îl ai, simți că fiecare zi petrecută acolo este o povară. Suni pe cineva apropiat și vei auzi: „Măcar primești un salariu de acolo. Cum altfel îți vei plăti ratele la bancă? În plus, nu există loc de muncă mai bun. Mereu vor exista probleme oriunde te duci.” Auzind asta, îți spui: „Da, are dreptate” și continui să mergi la serviciul care îți displace profund.Vrei să faci o schimbare în viața ta, dar îți este teamă de schimbare și de a părăsi zona de confort și de cunoscut. Îți suni părinții, iar ei, din dorința de a te ști în siguranță, îți vor spune să „stai în banca ta” pentru că, dacă faci schimbări, te expui la cine știe ce pericole nebănuite și vei păți ceva rău. Sunt părinții tăi, doar îți vor binele. Așa că renunți la schimbare și la visurile tale.Îți sună cunoscute aceste scenarii? Ești conștient că, ascultând aceste sfaturi binevoitoare, nu faci altceva decât să te limitezi singur, trăind o viață similară cu a celor din jur?De ce te lași influențat de oameni care nu sunt modele de reușită, ci de compromis, sacrificiu și suferință?Atunci, când vrei mai mult de la tine, caută mentori care au reușit în acel domeniu. Lasă-te inspirat de cei care te încurajează să îți dorești mai mult și mai bine de la tine, nu de cei care și-au sacrificat viața pe altarul „siguranței”.Există relații împlinite și frumoase, există joburi în acord cu vocația ta, există vieți trăite în satisfacție. Cei de la care ceri sfaturi le au pe toate acestea sau nu? Dacă nu, nu le mai cere părerea pentru că nu vei ajunge mai departe decât au ajuns ei.Dr. Ursula Sandner

Intră pe ⁠⁠DrUrsula.roNu ești obligat să menții relații cu persoanele care nu îți arată că te respectă și te prețuiesc. Este important să fii atent/ă la faptele lor, mai mult decât la ceea ce spun – oamenii promit multe și spun neadevăruri doar pentru a nu pierde beneficiile pe care le au de pe urma ta.Astfel, indiferent că este vorba de familie, rude sau prieteni, este de datoria ta să începi să te protejezi, dacă o persoană continuă să facă următoarele lucruri:– îți respinge sau îți invalidează emoțiile și te face să îți pui la îndoială propria realitate;– îți critică orice decizie și alegere, făcându-te să te îndoiești de tine, să devii confuz ori să rămâi blocat în frică;– îți vorbește urât, cu dispreț sau lipsă de respect;– te face să te simți vinovat/ă dacă reacționezi în fața abuzurilor, spunându-ți cât de mult l-ai rănit sau ai rănit-o atunci când ai îndrăznit să te aperi;– îți descurajează visurile, spunându-ți că nu sunt realizabile sau că „un om ca tine” nu le poate atinge;– încearcă direct sau subtil să îți saboteze oportunitățile profesionale, relațiile sau viața în general;– nu te încurajează și nu se bucură pentru reușitele tale, ba dimpotrivă, se simte amenințat/ă sau devine gelos/geloasă;– îi laudă pe alții în fața ta, dar pe tine nu te laudă niciodată în fața celorlalți;– nu arată niciun fel de empatie când suferi sau te simți vulnerabil;– te ignoră sau devine rece și distant/ă în mod intenționat atunci când îți exprimi nevoile sau dorințele;– nu își recunoaște greșelile și nu face niciun efort să își schimbe comportamentele care te rănesc – vina e mereu a ta;– te ajută, doar pentru ca apoi să te șantajeze emoțional cu asta: „După tot ce am făcut pentru tine…”;– te face să te simți mereu vinovat/ă și rușinat/ă, victimizându-se: el sau ea este omul „slab”, „bătrân”, „naiv” sau „neajutorat”, cum poți să fii atât de neînțelegător și egoist?;– iubirea și aprobarea lui/ei sunt condiționate de cât de mult te străduiești să îi faci pe plac;– distorsionează adevărul după un conflict, prezentându-se drept victimă în fața altora și pe tine drept „agresor”;– te face să te îndoiești de tine, spunându-ți că „ești prea sensibil/ă”, „gândești prea mult”, „reacționezi exagerat”;– îți încalcă constant limitele, fără să îi pese de cum te simți tu sau cum te afectează asta;– îți transferă întreaga responsabilitate – bunul mers al relației depinde de cât de multe accepți tu, cerându-ți să taci și să te prefaci că totul e în regulă;– îți impune modul său de viață și valorile sale în loc să accepte diferențele care există între voi;– nu este interesat/ă de cum te simți, de greutățile tale și nu îți oferă iubirea și sprijinul de care ai nevoie;– te judecă, te respinge sau te face să te simți rușinat/ă dacă gândești altfel decât el/ea, ai alte valori sau faci alegeri diferite în viață;– îți invalidează experiențele, comparându-le mereu cu ale sale și spunându-ți că: „Tu n-ai de ce să te plângi”. În acest fel, te face să simți că problemele tale nu contează, pentru că ale lui/ei sunt „mai importante”;– se așteaptă să fii „drăguț/ă” și „să treci peste”, chiar și după ce te-a rănit, fără să își asume vreun moment responsabilitatea pentru faptele sale.Familia, prietenii sau rudele nu au dreptul să îți consume energia și resursele după bunul plac și nu primesc automat un loc în viața ta doar pentru că „sunt sânge din sângele tău”, pentru că îi cunoști de o viață sau pentru că aveți un trecut împreună.Astfel de oameni toxici te transformă în țap ispășitor, proiectând asupra ta neputințele, frustrările și nesiguranțele lor. Îți spun că ești „prea dificil”, „prea complicat”, „prea egoist”, doar pentru că nu au curajul să se uite în interior și să își confrunte propriile răni și umbre.Dacă te epuizează, te rănesc, te abuzează și refuză să își asume responsabilitatea sau să facă un efort real pentru a-și schimba comportamentele toxice, ai dreptul să pui limite, să te protejezi, să te îndepărtezi.Dr. Ursula Sandner

Intră pe ⁠⁠DrUrsula.roVindecarea nu este întotdeauna blândă și ușoară, ci poate fi dură sau chiar brutală uneori. Pentru că nu ai cum să nu te simți zdruncinat în momentul în care îți dai seama că o mare parte din ceea ce credeai că e „personalitatea” ta, laolaltă cu multe lucruri pe care le considerai „firești” la tine, erau, de fapt, doar mecanisme de supraviețuire, modul în care ai învățat să faci față traumelor prin care ai trecut.Calmul tău nu era liniște autentică, ci un rezultat al suprimării emoțiilor.Răbdarea și altruismul tău față de ceilalți nu izvorau dintr-un echilibru interior, ci din frica de a nu-i supăra pe cei din jur, de a nu fi respins.Independența ta a rezultat din faptul că ți-ai dat seama că nu puteai să te bazezi pe nimeni, astfel că ai fost nevoit să te descurci singur/ă.Perfecționismul tău era doar o teamă mascată – teama că nu ești suficient de bun și că trebuie să faci lucrurile impecabil pentru a te simți valoros.Vindecarea înseamnă să îți plângi vechea versiune, cea care a făcut tot ce a putut doar ca să supraviețuiască. Să o privești cu compasiune și să îi mulțumești pentru că a făcut tot ce a știut mai bine pentru a se adapta unui mediu care nu i-a oferit siguranță și sprijinul de care avea nevoie. Și apoi să te desprinzi de ea și să o lași în urmă, iar asta este cea mai grea parte, pentru că a reprezentat identitatea ta atât de mulți ani.Vindecarea doare pentru că presupune „distrugere” înainte de renaștere – o prăbușire a vechiului sine pentru a face loc unei reconstrucții autentice. Iar acesta este cel mai frumos cadou pe care ți-l poți oferi, o declarație de iubire față de tine însuți/însăți.Ursula Sandner

Intră pe ⁠DrUrsula.ro⁠Manipularea psihologică presupune influențarea gândirii, emoțiilor și comportamentului cuiva prin anumite metode ascunse și chiar abuzive cu scopul de a servi intereselor manipulatorului.Manipulatorul îi induce victimei în mod sistematic un sentiment de confuzie și anxietate, încercând să o determine să nu mai poată funcționa independent, să își piardă echilibrul psihic și emoțional, precum și încrederea în sine, cu scopul de a dobândi control și putere deplină asupra acesteia.Această formă extremă de manipulare este poate mai des întâlnită decât ne-am fi așteptat, mai ales în cadrul relațiilor de cuplu. Este, de fapt, un abuz psihologic și emoțional. De ce ar face cineva așa ceva? Întrebarea este retorică, bineînțeles. Așa cum există relații frumoase și armonioase, dar și oameni conștienți de sine care caută în permanență să evolueze și să își depășească punctele slabe, tot așa există relații toxice și disfuncționale și oameni care înțeleg prin relaționare impunerea dominației asupra celuilalt prin orice mijloace posibile cu scopul de a le servi intereselor egoiste.Dacă îți dai seama că ești manipulat și folosit, fie că vorbim despre o relație profesională sau una personală, gândește-te dacă are rost să mai continui. Da, știu că ți-e frică. Da, știu că nu ai încredere că vei lua cea mai bună decizie. Însă, ceea ce trăiești în prezent, merită investiția ta? Și înspre ce investești? Înspre mai multă suferință?Nu te mai închide în tine, găsește-ți curajul să vorbești cu persoane de încredere, care știi că te-ar putea ajuta, caută ajutor specializat, orice e nevoie pentru a te susține să ieși din acest cerc vicios.Nu te mai percepe o victimă, în tine există puterea, poate încă neconștientizată, de a-ți lua viața în propriile mâini. Crede-mă, poți să treci și peste asta. Oamenii au o putere incredibilă de a face față și de a depăși cele mai fatidice experiențe de viață!Gândește realist, alege înțelept, ai încredere în tine și în deciziile tale, așa cum știu că aveai odată și amintește-ți că tot ceea ce te leagă de acest prezent, de această relație abuzivă, de altfel, deși știu că îți este greu să accepți asta, sunt doar niște emoții trecătoare ori atașamente distructive.Poți și meriți mai mult de atât!Dr. Ursula Sandner

Intră pe ⁠DrUrsula.ro⁠Narcisistul ascuns nu se laudă, nu caută atenție și nu pare arogant. Tocmai de aceea este cel mai greu de identificat și poate deveni deosebit de dăunător în relații. Manipulează prin victimizare, tăcere și culpabilizare subtilă. Descoperă ce caracteristici îl dau de gol.Întrebări frecvente despre narcisistul ascunsCare e diferența dintre narcisistul ascuns și cel grandios?Narcisistul grandios e vizibil arogant, carismatic, sigur pe sine. Narcisistul ascuns pare timid, modest, vulnerabil, anxios sau depresiv. Ambii manipulează și controlează, dar narcisistul ascuns o face prin victimizare, vinovăție și şantaj emoțional, nu prin agresiune directă. E mai greu de identificat pentru că pare că are nevoie de ajutor, nu că te abuzează.Pentru că te simți vinovat – pare atât de vulnerabil, atât de rănit de viață, încât să pleci înseamnă „să-l abandonezi când are cea mai mare nevoie de tine”. Plus că manipularea e subtilă – nu e abuz evident, ci o epuizare lentă prin nemulțumire cronică, victimizare și cerințe emoționale nesfârșite. Ajungi să crezi că tu ești problema.Într-o perioadă grea, persoana acceptă ajutor real și se îmbunătățește treptat. Narcisistul ascuns respinge ajutorul real, găsește probleme la orice soluție, nu schimbă nimic concret și nemulțumirea e cronică indiferent de cât de multe faci. Dacă după luni sau ani de „salvare” situația e aceeași sau mai rea, iar tu te simți epuizat și vinovat, e narcisism, nu doar o criză temporară.Stabilești limite ferme și nu te lași manipulat de victimizare. Nu îți asumi responsabilitatea pentru starea lui emoțională. Nu te justifici excesiv. Nu intri în jocurile lui/ei. Cel mai important este să accepți că nu îl poți salva și că nu e responsabilitatea ta să îl faci fericit. Dacă relația te epuizează constant fără să existe o îmbunătățire, soluția reală e plecarea, nu depunerea unui efort mai mare.De ce ți-e atât de greu să pleci dintr-o relație cu un narcisist ascuns?Cum știu dacă partenerul meu e narcisist ascuns sau doar trece printr-o perioadă grea?Cum te protejezi într-o relație cu un narcisist ascuns?

Intră pe ⁠DrUrsula.ro⁠Nu cerși niciodată iubirea cuiva. Nu te umili pentru atenția, afecțiunea, timpul cuiva. Nu-i cere cuiva să stea în viața ta, dacă acea persoană îți arată că nu își dorește asta.Nu fi dispus să faci compromisuri, să te schimbi, să faci sacrificii, să renunți la tine și la valorile tale, doar pentru a ține pe cineva în viața ta.Când cineva se îndepărtează de tine, acceptă asta cu demnitate. Pentru că aproape nimic nu este mai degradant pentru om decât să cerșească, în genunchi, ca un alt om să facă parte din viața sa. Asta denotă lipsă de prețuire, respect și stimă de sine. Iar dacă nu le ai, cum ar putea altcineva să te prețuiască și să își dorească să fie cu tine?Atunci, când cerșești, arăți că tu, ție însuți, nu îți ești suficient. Ești dependent, la fel ca un dependent de droguri. Adică o ființă fragilă care are nevoie de ancore, mai mult sau mai puțin nocive, de care să se agațe pentru a-și trăi viața.Încetează să te mai înjosești. Ridică-te, îndreaptă-ți coloana vertebrală, asumă-te pe tine însuți și viața ta. Investește în tine, îmbogățește-ți personalitatea, dă un sens vieții tale. Pentru că atunci, când vei fi mândru de tine, vei rămâne mereu demn și nu vei mai accepta în viața ta decât acele persoane care vin cu brațele deschise în întâmpinarea ta.Împlinirea și bucuria de a trăi nu vin din alte persoane (ele doar îți desăvârșesc fericirea), ci din abilitatea ta de a da un scop vieții tale.Ursula Sandner

Intră pe ⁠DrUrsula.ro⁠Respingerile ne rănesc pentru că le interpretăm greșit. Le luăm personal și credem că sunt o dovadă a faptului că nu suntem suficient de buni, de frumoși, de valoroși.Nu ești respins pentru că „nu ești suficient de bun”. În multe cazuri, ești respins pentru că omul din fața ta nu are capacitatea de a înțelege, de a vedea, de a simți sau de a primi mai mult decât ceea ce îi permit propriile limite.Dacă ești un om autentic, empatic, profund, de încredere și îți dorești o relație bazată întocmai pe aceste elemente, dar celălalt se ascunde în spatele măștilor și fricilor sale, nu va putea să te vadă dincolo de aparențe și nu va putea construi ceva autentic cu tine.Dacă ești un om stabil și matur emoțional, însă celălalt este imatur, are anumite răni nevindecate sau interacțiunile sale sunt bazate pe jocuri de putere, nu va ști cum să primească ceea ce oferi. Poate chiar te va considera ciudat sau ciudată.Unii oameni nu te pot înțelege dincolo de propriile limite. Nu pentru că ești tu „prea mult”, ci pentru că ei nu au capacitatea să te vadă în profunzimea ta și să te accepte cu tot ceea ce reprezinți.De aceea, nu mai privi refuzurile ca pe un verdict asupra valorii tale. Privește-le ca pe un filtru: oamenii care nu rezonează cu tine ies din viața ta, lăsând loc celor care te pot vedea și aprecia cu adevărat.Dr. Ursula Sandner

Intră pe ⁠DrUrsula.ro⁠Mulți oameni își doresc să se căsătorească înainte să găsească persoana potrivită.Singurul lor obiectiv, presați de societate sau de anumite prejudecăți, este să facă o nuntă și nu să găsească un partener de viață compatibil.Însă graba aceasta are un preț. Oameni care abia încep să se cunoască pe ei înșiși, care nu și-au descoperit propria cale și nu și-au vindecat rănile emoționale, ajung să-și lege viața de altcineva și, odată cu asta, să-și sacrifice visurile și libertatea. În loc să-și construiască mai întâi o identitate proprie, se trezesc împovărați de responsabilități, blocați în relații care devin, din păcate, încetul cu încetul, „închisori”.De asta nu funcționează căsniciile. Și nici nu ar avea cum să funcționeze atât timp cât oamenii sunt obsedați de ideea de a se căsători și nu le prea pasă cu cine se căsătoresc, ce simt față de acel om sau ce simte viitorul soț sau viitoarea soție față de ei.Uită-te în jur - câte căsnicii nu sunt clădite pe compromisuri, pe teama de singurătate, pe dorința de validare socială? Oameni care nu se mai iubesc de mult rămân împreună „pentru copii” sau „de gura lumii”, în timp ce fiecare caută în altă parte ceea ce nu găsește acasă. Copiii cresc în tensiune, iar părinții „supraviețuiesc” unui joc al aparențelor în care nu autenticitatea contează, ci „rolurile”.Căsătoria nu îți garantează fericirea. Dacă faci acest pas din frică, din grabă sau ca să bifezi o etapă, nu faci decât să deschizi drumul renunțărilor și al frustrărilor.Mai întâi construiește-ți tu propria viață, învață să fii un om conștient, matur și autentic și abia apoi alege să-ți unești destinul cu un partener care are aceleași valori și aceeași viziune ca tine, dar de care nu „ai nevoie” și de care nu depinzi pentru a te simți „întreg”.Dr. Ursula Sandner

Intră pe DrUrsula.roDe multe ori, în viața de adult, continuăm să căutăm în părinții noștri ceea ce nu am primit niciodată de la ei: iubire, validare, protecție, siguranță. Și, inevitabil, continuăm să ne rănim singuri, pentru că ne raportăm la ei cu așteptarea că, poate, acum vor fi altfel.Dacă părintele nu a lucrat asupra sa, nu a mers la terapie, nu și-a vindecat propriile traume sau răni și nu a dobândit maturitate emoțională, nu ne putem aștepta să ne ofere ceea ce nu are de oferit. Iar a insista înseamnă a ne expune din nou aceleiași dureri.Aici intervine un pas important: să învățăm să fim noi înșine părintele de care am fi avut nevoie. Asta înseamnă să avem grijă de acea parte vulnerabilă sau rănită din noi (instanța noastră de Copil) și să îi oferim ceea ce nu a primit la timp: protecție, înțelegere și sprijin.Iar acest lucru înseamnă și să punem limite clare în relația cu părintele. Dacă știi că părintele tău este imatur emoțional, nu este nevoie să îi împărtășești cele mai intime gânduri sau deciziile importante din viața ta, dacă știi că nu le poate înțelege sau respecta.Siguranța ta vine din a ști cât poate duce celălalt și din a nu-i cere mai mult decât poate oferi. Poate că ai observat că atunci, când te deschizi emoțional în fața părintelui tău, însă acesta nu reușește să te „conțină”, să te înțeleagă, să-ți răspundă adecvat momentului, ci, dimpotrivă, te critică, îți minimalizează trăirile sau te tratează cu indiferență, începi să te simți în nesiguranță, neînțeles și chiar singur.Deschiderea emoțională implică vulnerabilitate și avem nevoie ca persoana din fața noastră să ne arate că ne respectă trăirile și că e prezentă lângă noi pentru a ne simți în siguranță în acele clipe.Desigur că poți să alegi să ai o relație cu părintele tău, însă nu va fi relația idealizată din mintea ta, cea la care ai sperat sau de care ai avut nevoie cândva. Va fi doar relația pe care el este capabil să o susțină, cu limitele și resursele pe care le are.Vindecarea ta vine din felul în care înveți să fii acolo pentru tine, în loc să mai aștepți o mamă sau un tată care să-ți vindece rănile trecutului sau să îți aline suferința copilăriei.Dr. Ursula Sandner